RSS

Arhivele lunare: ianuarie 2013

Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine


Istoria literaturii crestine vechiTitlu original: Letteratura cristiana antica

Autori: Claudia Moreschini și Enrico Norelli

Traducere: colectiv

Editură: Polirom

An: 2013

Preț: 99 RON

Demnă de toată lauda este revenirea în oferta Polirom a acestei cărți. Prima ediție, foarte dificil de procurat integral, a fost publicată pe parcursul mai multor ani, între 2002-2004. O carte foarte utilă celor care vor să afle măcar câte ceva despre literatura patristică. Fiind vorba despre o istorie, nu avem prezentări complete ale autorilor, însă cele mai importante scrieri sunt analizate individual, suficient pentru un cititor nespecialist.

Prezentare generală:

Productia literara crestina a constituit adesea un instrument de lucru indispensabil pentru istoria Bisericii vechi sau un aspect particular al gindirii patristice. Lucrarea lui Claudio Moreschini si Enrico Norelli evidentiaza insa contributia inestimabila pe care crestinismul a adus-o la formarea culturii occidentale – a culturii in sens larg, cuprinzind nu doar aspectele artistice, ci si gindirea, problematicile, solutiile pe care crestinismul primelor secole le-a produs si le-a trait. Prin continuturi si genuri puternic inradacinate in traditie, dar, in acelasi timp, noi, originale, literatura crestina, al carei nucleu este particularitatea mesajului evanghelic, a marcat trecerea de la civilizatia antica la cea medievala.
Din cuprins (cele doua volume):

Epistolele lui Pavel si traditia epistolara paulina • Traditia evanghelica • Traditia ioanina • Cele mai vechi apocalipse crestine • Crestinismul si antichitatea tirzie • Scriitori greci implicati in controversa ariana • Poezia crestina apuseana • Augustin • Epoca invaziilor barbare in Occident • Poezia liturgica greaca • Istoriografia crestina greaca

Prezentarea individuală a volumelor:

I. Lucrarea lui Claudio Moreschini si Enrico Norelli evidentiaza contributia inestimabila pe care crestinismul a avut-o la formarea culturii occidentale – a culturii in sens larg, desigur, cuprinzind nu doar aspectele artistice, ci si gindirea, problematicile, solutiile pe care crestinismul primelor secole le-a produs si le-a trait. Se recupereaza particularitatea mesajului evanghelic, nucleul oricarei forme literare crestine. Avind continuturi si genuri puternic inradacinate in traditie, dar in acelasi timp noi, originale, aceasta literatura a marcat trecerea de la civilizatia antica la cea medievala.

II. Tomul al doilea continua prezentarea istoriei literaturii patristice din Occident si Orient pina la inceputurile Evului Mediu. De la opera augustiniana si pina la poezia liturgica greaca din secolul al VI-lea, ni se propune o ampla panorama a productiei literare crestine a celor mai importanti autori, dar si a celor mai putin cunoscuti. Structurarea lucrarii pe epoci istorice si regiuni geografice (perioada marilor concilii, regatele romano-barbare, Gallia, desertul egiptean, Africa vandalica etc.) si contextualizarea politico-istorica ofera cititorului noi chei de lectura a literaturii crestine vechi.

Cuprins: Augustin • Epoca invaziilor barbare in Occident • Literatura din regatele romano-barbare din Occident • Perioada conciliului de la Efes. Teofil si Chiril al Alexandriei • Dezbateri teologice precalcedoniene si postcalcedoniene in Orient • Asceza si spiritualitate • Poezia liturgica greaca • Istoriografia cestina greaca • Exegeti greci minori

 

Scrieri și epistole hristologice și duhovnicești – Sf. Maxim Mărturisitorul


Scrieri si epistole - MaximAutor: Sf. Maxim Mărturisitorul

Traducere: Dumitru Stăniloae

Editura Institutului Biblic și de Misiune al BOR

An: 2012

Preț: 50 RON

Sper să nu fiu în eroare, dar cartea pare să reia volumul 81 din vechea colecție PSB, publicat în 1990.

Prezentarea de pe site-ul librăriei Sophia:

Volumul de față reunește mai multe texte de mici dimensiuni și epistole ale Sfântului Maxim Mărturisitorul (de la a cărui adormire se împlinesc 1350 de ani), scrieri cu un conținut variat, dar cu un accent vizibil pus asupra temei hristologice. Acestea ne revelează o personalitate profund implicată în disputele hristologice, ajunse la un apogeu polemic spre sfârșitul primei jumătăți a secolului al VII-lea, dar și o minte capabilă de cele mai subtile
distincții conceptuale, în cadrul cărora sunt valorizate creator toate produsele logicii antice.

Discursul hristologic al Sfântului Maxim nu poate fi redus însă nici la polemică, nici la silogistică, ci în integralitatea acestuia trebuie întrezărită insuflarea harului Sfântului Duh, dobândit prin nevoință și prin vederea duhovnicească a rațiunilor lucrurilor și ale lumii. Problemele care frământau lumea creștină din acea epocă sunt, așa cum se știe, cele legate de apariția ereziilor monofizită, monotelită și monoenergistă, care, prin sprijinul imperial de care se bucurau, puteau agresa cu aroganță ortodoxia Bisericii.

Hristologia dezvoltată de Sfântul Maxim analizează punctual aspectele teologice care decurg din actul asumării firii omenești de Dumnezeu Cuvântul, în care firea omenească nu suferă nicio alterare. Este cu totul admirabilă „antropologia” complementară pe care sfântul autor o pune în lucrare în context hristologic, pledând cu tărie nu numai pentru păstrarea firii omenești după întrupare, ci și a deplinei voințe și lucrări ale acesteia în Hristos. Vigurosul discurs antropologic al Sfântului Maxim nu este astfel deloc întâmplător, nici superfluu în context, ci are rolul esențial de a dovedi realitatea definitivă a unirii firii omenești și a celei dumnezeiești în Persoana lui Hristos, fără vreo contopire. Acest demers teologic era orientat împotriva concepțiilor eretice enunțate mai sus, care, fără excepție, direct sau indirect, susțineau o dizolvare a omenescului în firea dumnezeiască a Cuvântului, punând în mod implicit sub semnul întrebării atât realitatea Persoanei lui Hristos, cât și a mântuirii oamenilor în El.

Fiecare scriere din acest volum este o mărturie nuanțată asupra disputei hristologice la care Sfântul Maxim a participat activ, precizând în formule limpezi învățătura ortodoxă a Bisericii. De mare ajutor pentru o înțelegere deplină și corectă a scrierilor sale sunt și vastele note explicative ale Părintelui Profesor Dumitru Stăniloae, care, de altfel, semnează și inspirata traducere a textelor cuprinse în volumul de față.

În cunoscuta epistolă Despre iubire, către Ioan Cubicularul, este dezvoltată o viziune unică asupra dragostei, care, citându-l pe autor, „adună cele divizate” și prin care „nimeni nu este prin nimic despărțit de ceea ce este comun, ci fiecare este al fiecăruia și toți ai tuturor și mai degrabă ai lui Dumnezeu decât unii ai altora”. Volumul se încheie cu relatarea unei dispute publice a Sfântului Maxim cu Patriarhul Pyrrhus al Constantinopolului, text în care sunt cuprinse în forma dinamică a dialogului toate temele majore ale scrierilor hristologice anterioare.

Scrierile Sfântului Maxim Mărturisitorul cuprinse în acest volum publicat de Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă ilustrează profund un capitol hristologic de importanță majoră în istoria și viața Bisericii Ortodoxe. Acest capitol fundamental al culturii teologice ortodoxe nu poate trece neobservat și nestudiat de cineva însetat de adevărata cunoaștere, doritor de dreaptă cugetare în spațiul celor cu putință a fi cunoscute, dar și în acela al celor mai presus de cugetare, cunoaștere la care Biserica invită matern pe toți credincioșii ei, întrucât viața veșnică înseamnă cunoașterea mântuitoare a lui Dumnezeu, singurul Dumnezeu adevărat, și a lui Iisus Hristos, Fiul Său, trimis în lume spre mântuirea noastră (Ioan 17, 3).

 

Etichete: ,

Patericul – Cristian Bădiliță (trad.)


patericTraducător: Cristian Bădiliță

Editură: Adevărul Holding

An: 2011

Preț: 35 RON

După cele trei ediții publicate la Polirom, Cristian Bădiliță își publică traducerea Patericului într-o variantă cu mult mai multe șanse de a ajunge la publicul larg, nu atât datorită prețului, cât mai ales din pricina reclamei mult mai agresive pe care o practică Adevărul Holding.

„La început a fost tăcerea. „Un frate l-a întrebat pe avva Visarion: «Ce să fac?». Bătrînul îi zice: «Taci si nu te măsura pe tine însuţi»””. Tăcerea purificatoare, terapeutică, practicată nu numai de Părinţii din pustiu, ci de toţi novicii din marile religii sau filozofii soteriologice (hinduism, budism, iudaism, în varianta ascetică, pitagorism etc.). Dacă însă totul ar fi fost tăcere, nimic n-ar fi putut răzbate pînă la noi, iar noi, astăzi, poate nici n-am exista. Căci lanţul generaţiilor se ţine pe cuvînt, pe gest, pe faptă, cuvîntul, gestul si fapta alcătuind ceea ce se numeşte tradiţie: bagajul cultural pe care oricine îl găseşte în faţa ochilor atunci cînd intră în viaţă. O altă apoftegmă, ceva mai îngăduitoare, spune: „Un frate l-a întrebat pe avva Pimen: «Ce este mai sănătos: să vorbeşti ori să taci ?» Bătrînul îi răspunde: «Cine vorbeşte din dragoste de Dumnezeu, bine face; la fel, cine tace din dragoste de Dumnezeu»””. Aşadar, cuvînt şi tăcere despre Dumnezeu. Patericul nu este altceva decît urma vizibilă, scriptică a acestor tăceri şi vorbiri neîntrerupte despre Dumnezeu, pe o perioadă de aproxi­mativ două secole, IV şi V, în pustiurile egiptene, sinaitice şi palestiniene.” Cristian Badilita

Prezentare pe site-ul Polirom:

Patericul, o lucrare fundamentala oferita cititorilor intr-o versiune riguroasa, stiintific stabilita, prevazuta cu elementele unui foarte bun acces cultural la text.

„O carte este importanta in masura in care ne pregateste pentru moarte; el este in acelasi timp un manual de dezvatare a lucrurilor nesemnificative, a fleacurilor, a dogmatismului uscat, care inchircesc sufletul si fac aerul din jurul nostru irespirabil. Dar mai presus de toate, Patericul este un minunat insotitor al sufletului catre moarte. Curajul, bunatatea, delicatetea, iubirea si smerenia personajelor din Pateric fac din ele mai mult decit niste simple modele ascetice, mai mult decit niste campioni maniaci ai postului si rugaciunii. Cu ei, de fapt, o imensa armata de cavaleri desavirsiti reinvie pentru o clipa, din faldurile blonde ale pustiului, pentru a ne reaminti ca Dumnezeu ne-a facut, pe toti, la origine, oameni cu «aripi de foc», dupa chipul si asemanarea Sa.” (Cristian Badilita)

Dintr-o recenzie scrisă de Mirela Teodorescu:

Cuvântul Pateric vine de la patir care în limba greacã înseamnã tată; am zice „învăţături ale Părinţilor duhovniceşti”, am putea zice „învăţături ale bătrânilor”. „Cartea bătrânilor”, aşa se mai numeşte Patericul. Şi când sunt referiri ale Părinţilor duhovniceşti la învăţăturile din Pateric, găsim referirile în înţelesul acesta, de „Cartea bătrânilor”. Călugăr în limba greacã cuprinde şi cuvântul gheron, care înseamnã bătrân. Calos înseamnã bun sau frumos. Cu acelaşi cuvânt se poate exprima cuvântul „bun” sau „frumos”, calos­gheron ar fi „bătrân frumos”, deci cuvântul „călugãr” din limba română este un cuvânt alcătuit din cuvintele greceşti calos­gheron. Nu numai bătrânii sunt călugări, sunt şi tineri care sunt călugări, dar, etimologic, cuvântul „călugăr” înseamnã „bătrân frumos”. Deci „Cartea bătrânilor” sau Patericul înseamnã cartea celor care au experienţă, cartea celor care au ajuns la nişte concluzii, cartea celor ce vorbesc cu autoritate. Vorbesc şi tinerii cu autoritate, dar autoritatea bătrânilor n­u o au decât bătrânii. Când eşti bătrân se consideră că ai acumulat de­-a lungul anilor o experienţă, se consideră că ai ajuns la nişte concluzii temeinice, la nişte concluzii pe care le poţi oferi şi altora. Şi e mare lucru ca un tânăr să înceapă cu experienţa şi cu concluziile bătrânilor.

Denumirea de “părinţii pustiei” cuprinde un grup influent de eremiţişi cenobiţi (trăitori în viaţa de obşte), începând cu secolul al IV-lea, care s-au stabilit în deşertul egiptean. Originile monahismului răsăritean şi apusean se găsesc în aceste comunităţi solitare şi religioase de asceţi. Pavel al Tebei este primul pustnic menţionat care a stabilit o tradiţie monahală ascetică şi de contemplaţie, iar Pahomie al Tebaidei este considerat fondatorul cenobitismului sau a monahismului timpuriu. Cu toate acestea, la sfârşitul secolului al III-lea, Antonie cel Mare conducea colonii de pustnici în mijlocul acestei regiuni. El a devenit curând eroul religios şi al retragerii arhetipale în Biserică, faimă datorată în mare parte şi popularei scrieri a sfântului Atanasie cel Mare, Vita St. Antoni. Aceşti primi monahi au atras numeroşi ucenici în jurul aşezărilor lor austere mai ales prin modul lor simplu, neobişnuit şi concentrat de căutare a mântuirii şi îndumnezeirii. Părinţilor pustiei li se cereau adesea călăuzire sau îndrumare spirituală şi sfaturi de către ucenicii lor. Aceste răspunsuri, au fost păstrate şi adunate în diferite culegeri de apoftegme ale Părinţilor pustiei, sau Patericele.

 

Canonul Ortodoxiei I – Ioan I. Ică jr.


Canonul OrtodoxieiAutor: Ioan I. Ică jr.

Editură: Deisis

An: 2008

Canonul Ortodoxiei este titlul generic al unei serii prevazute sa apara in cinci volume si care isi propune restituirea integrala a tuturor documentelor constitutive ale identitatii crestine ortodoxe. Lectura lor va oferi cititorului posibilitatea de a avea un raspuns avizat si riguros exact la intrebarea: ce sunt ortodoxia crestina si crestinismul ortodox in forma lor canonica? Volumul de fata, care inaugureaza aceasta serie, este dedicat Canonului apostolic al primelor secole si include un corpus de texte si documente scripturistice, martirice, liturgice si disciplinare care reveleaza existenta inainte de anul 325 a unui crestinism al originilor, integral, viu si riguros, care isi exprima rigoarea in termenii notiunii fundamentale de canon. Inainte de a promulga dogme, definitii sau tomosuri (cum se va face in epoca imperiala bizantina), Biserica apostolica a primelor secole si-a formulat normativul identitatii sale intr-o serie de canoane: canonul scripturistic, canonul adevarului credintei, canonul etic si disciplinar al vietii si mai ales canonul liturgic. Cititorul interesat are acces in acest volum la: — primele acte martirice si apologii crestine; — corespondenta discipolilor directi ai apostolilor: Clement Romanul si Ignatie Teoforul; — primele aparari ale Traditiei apostolice de catre Irineu al Lyonului si Tertulian; — documentele literaturii canonice apostolice in integralitatea lor: Didahia Apostolilor, Traditia Apostolica, Canoanele Bisericesti ale Apostolilor si Constitutiile Apostolilor; si — cele mai vechi colectii pastrate de rugaciuni ale Bisericii vechi: principalele anaforale euharistice, Euchologion-ul lui Serapion din Thmuis si mai ales cel mai vechi Euchologion bizantin pastrat in codicele Barberini graecus 336. Actualitatea si importanta permanenta a acestor documente fondatoare se dovedeste acuta in zilele noastre cand, pe fondul unei ingrijoratoare amnezii a esentelor, crestinismul apostolic e supus unor tot mai radicale si virulente atacuri mediatice si eforturi de deconstructie si subminare. Studiul introductiv, amplu si erudit, propune un exercitiu de memorie si reasimilare reflexiva a traditiei ortodoxe ca proces viu de realizare istorica si ecleziala a unei Forme canonice identificate cu misterul paradoxal si inepuizabil al Persoanei lui Iisus Hristos Cel rastignit si preaslavit, Fiul vesnic al Tatalui si Capul in Duhul Sfant al creatiei celei noi. Identificarea si realizarea acestui Canon, ireductibil la scheme osificate, e o invitatie la inteligenta, smerenie si discernamant personal.


Planul intregii serii a Canonului Ortodoxiei este urmatorul:

I. Canonul apostolic al primelor secole (volumul de fata)

II. Canonul dogmatic si disciplinar al Sinoadelor Ecumenice (325–843)

III. Canonul dogmatico-polemic al Bisericii bizantine (843–1453)

IV. Canonul hagiografic (Sinaxarul) Bisericii bizantine

V. Canonul dogmatico-polemic al Bisericii rasaritene postbizantine

 

Capete gnostice – Sf. Maxim Mărturisitorul


Capte gnosticeTitlu original: ???

Autor: Sf. Maxim Mărturisitorul

Traducere: Walther Alexander Prager

Editură: Herald

Colecție: Spiritualitate Creștină

An: 2008

Preț: 25 RON

Potrivit datelor disponibile la Biblioteca Națională, cartea este tradusă din greacă, spre deosebire de alte cărți de patristică traduse de unii din engleză sau franceză.

(Despre teologie si despre iconomia intruparii Fiului lui Dumnezeu)

Despre Maxim s-a spus ca ar fi „ultimul ganditor independent al Bisericii bizantine”, iar atentia pentru evenimentele exterioare este inlocuita la el de una pentru prefacerile interioare din viata ascetica. Cel din urma aspect este, de altfel, si una din cauzele ce confera conceptiei teologice a lui Maxim un loc singular in istoria patristicii rasaritene. Mai precis, Maxim reuseste sa realizeze o legatura directa intre spiritualitatea vietii crestine si speculatiile teologice propuse de scriitorii alexandrini si Pseudo‑Dionisie Areopagitul, construind o imagine unitara a iconomiei Logosului divin in lume si in om.

„Cele doua sute de capete gnostice”, scrise probabil catre 634, concentreaza viziunea teologico‑mistica a lui Maxim pe o lungime a scrierii de sapte ori mai mica decat Raspunsuri catre Thalasie. Scurtimea tratatului este cauzata de faptul ca, spre deosebire de scrierile anterioare, Maxim renunta la stilul didactic. Capetele nu au un destinatar, asa cum au lucrarile sale precedente. Forma scrierii sub forma capetelor nu era noua in literatura patristica, fiind exploatata de Evagrie Ponticul, dar si de multi alti scriitori din mediul ascetic.

Spre deosebire, totusi, de alte scrieri similare, Capetele gnostice ale lui Maxim dovedesc o puternica coerenta interna ascunsa sub aparenta fragmentaritatii gandurilor. Spre sfarsitul tratatului (la 2, 85), Maxim insusi ofera implicit dovada ca nici unul din capete nu este introdus intamplator. Despre maniera in care Maxim va fi intentionat sa‑i fie citite capetele, nu aflam din aceasta scriere, ci din prologul Capetelor despre dragoste. Maxim il previne pe destinatarul scrierii, Elpidie, asupra faptului ca trebuie sa ia aminte „cu straduinta la fiecare din capete”. Totodata, avertizeaza asupra caracterului ezoteric al capetelor – „multe din ele nu vor fi intelese de toti” – , motiv pentru care recomanda ca „multe din <capete> sa fie mult cercetate impreuna de catre multi”.

Aceasta pluralitate a cercetarii este opusa de Maxim simplitatii aparente a capetelor. Asadar, este nevoie ca lectura lor reiterativa sa treaca de primul strat al cuvintelor si sa caute sa patrunda dincolo de fragmen­taritatea capetelor (cerinta exprimata de expresia „sa fie cercetate impreuna”). Mai departe in acelasi prolog, Maxim tinde sa confere lecturii capetelor calitatea unui exercitiu spiritual, respingand ideea unei simple cercetari intelectuale. Este evident, ca aceleasi prevederi s‑ar aplica si lecturii Capetelor gnostice, motiv pentru care comentariile ample atasate traducerii tratatului isi gasesc in parte indreptatirea (prin atentia conferita fiecarui capat) si in parte limitarea (cel putin din cauza faptului ca nu vor putea suplini niciodata asumarea lor spirituala).

Contributia Sfantului Maxim la dezvoltarea teologiei crestine a fost atat de importanta incat Biserica l‑a numit „Marturisitorul” (latinizat „Confesorul”), iar, pentru viata lui intelectuala, „Teologul si Filozoful”.

 

Summa theologica – Toma din Aquino


Summa theologicaTitlu original: Summa theologica

Autor: Toma din Aquino

Traducere: Alexander Baumgarten (coord.)

Editură: Polirom

An: 2009

Preț: 88 RON

Toma din Aquino a ilustrat in cea mai importanta opera a sa, Summa theologica, spectacolul unei vieti intelectuale magnifice, care a reunit teologia si filosofia intr-un efort de intelegere a Creatorului si a ordinii creatiei. Alaturind sursele grecesti si arabe ale filosofiei celor iudaice si patristice ale crestinismului, el a realizat o sinteza a carierei sale intelectuale. Expresie vie atit a solutiilor pe care gindirea scolastica le-a dat problemelor ce izvorau din sursele mentionate, cit si a tensiunilor in urma carora s-a nascut modernitatea europeana. Summa theologica poate fi inteleasa doar prin prisma circumstantelor in care a aparut, fiind un dialog al ideilor vehiculate de dominicani, franciscani si seculari in mediul intelectual de la Universitatea din Paris a secolului al XIII-lea. Acest volum cuprinde integral prima parte a operei, dedicata chestiunilor de teologie speculativa, angelologie, antropologie si filosofie politica, urmind ca in celelalte trei volume sa intilnim chestiuni de teologie morala, filosofia dreptului si teologia sacramentelor.

Dintr-o recenzie de Marius Cruceru publicată pe blogul Scriptorie:

Summa este o probă de mare dificultate pentru orice traducător, fie acesta absolvent de clasice, în ce priveşte limba, dar şi în ce priveşte conţinutul, un test greu pentru orice absolvent de filozofie sau de teologie. Dacă Alex Baumgarten s-ar fi apucat singur de această intreprindere acum, cu toată admirația pe care i-o purtăm unii dintre noi, aș fi fost sceptic în privinţa reuşitei.

Alegerea sa pentru un colectiv atît de divers, în care sînt reprezentate atîtea competențe este singura variantă pentru o intreprindere ca aceasta în ziua de azi, cînd interdisciplinaritatea caută să recupereze ceea ce a pierdut universitatea faţă de Evul Mediu: continuitatea teologiei cu filozofia şi cu ştiinţa discursului. Fragmentarea de tip teologie faţă de filozofie şi separarea acestora de filologie era străină şi lui Augustin, dar şi lui Toma. Colectivul coordonat de Alexander Baumgarten ne oferă prilejul unei nostalgii, în sensul etimologic al cuvîntului, spre vremea grupurilor de truditori din mănăstirile iezuite.

Pentru a traduce Toma nu este de ajuns o calificare în limbile clasice, chiar dacă se poate adăuga o competenţă în teologie şi o diplomă în filozofie. Toma trebuie interpretat, nu doar tradus. Conciziunea limbii, largile sfere semantice dezvoltate de autor în context, în domeniul lexicului, structurile conceptuale complexe, care se reflectă în sintaxa uneori arborescentă sau prea frustă, toate acestea presupun un efort, pe care mai ales specialistul în limbi clasice îl poate aprecia în adevarată măsură, iar teologul și filozoful trebuie să îl respecte.

Așa cum am arătat, textul tomist trebuie interpretat corect (??? ce va fi însemnat aceasta; complexă idee cînd ne referim la ideologizarea unor asfel de texte) pentru a face o traducere bună și trebuie tradus bine pentru o interpretare corectă, fiindcă textul lui Toma devine un text de nivel 0, care presupune, la rîndul lui exegeze, comentarii, interpretări.

Colectivul coordonat de Alexander Baumgarten realizează nu numai o traducere școlărească admirabilă (în sensul de scholar), ci o transpunere care a presupus ca pas precedent, şi anume o bună echipare în filozofia și teologia medievală.

 

Dicționarul Noului Testament – Daniel G. Reid (ed.)


Dictionarul Noului TestamentTitlu original: The IVP Dictionary of the New Testament

Autor: Daniel G. Reid (ed.)

Traducere: Lucian Ciupe și Timotei Manta

Editură: Casa Cărții

An: 2008

Preț: 120 RON

Un compendiu de învăţătură biblică contemporană într-un singur volum

Dicţionarul Noului Testament este produsul unui grup de 94 de teologi evanghelici care au elaborat articole de înaltă ţinută academică pe teme de interes pentru studiul Noului Testament. Cititorul va fi avizat asupra formulării unor teorii ştiinţifice în diverse domenii şi va găsi argumente în favoarea interpretării evanghelice.

Dicţionarul prezintă ample comentarii asupra fiecărei cărţi din Noul Testament, evenimente-cheie şi subiecte teologice importante din Noul Testament, precum şi informaţii despre contextul iudaic şi roman al timpurilor scrierii Noului Testament.

Dicţionarul Noului Testament reuneşte,  într-un singur volum,  o serie de articole esenţiale – 132 de articole – apărute într-o colecţie de dicţionare publicate de InterVarsity Press, şi anume: Dictionary of Jesus and the Gospels, Dictionary of Paul and His Letters, Dictionary of the Later New Testament and Its Developments şi  Dictionary of New Testament Background.
Această colecţie de dicţionare şi-a demonstrat valoarea încă de la publicarea primului volum, în 1992. Fiecare volum a câştigat Premiul Gold Medallion, premiu decernat anual de către Evangelical Christian Publishers Association pentru cărţi biblice sau teologice de referinţă.

Pe paginile acestui dicţionar veţi găsi peste 130 de articole în care sunt dezbătute:
* cărţile Noului Testament
* evenimente semnificative din Noul Testament
* subiecte teologice importante
* contextul iudaic şi roman.

Alte caracteristici valoroase includ:
* schiţe, diagrame şi tabele
* glosar de termeni
* bibliografii complete
* index al versetelor biblice.

„Editura Casa Cărţii pune la îndemână cititorului această lucrare de referinţă care oferă o bogăţie de informaţii cu privire la lumea în care au trăit Mântuitorul Isus şi apostolii Săi şi cu privire la învăţătura acestora. Rezultatele celor mai recente cercetări în domeniul teologiei biblice a Noului Testament şi al scrierilor părinţilor apostolici sunt prezentate într-un limbaj accesibil publicului larg. Dicţionarul Noului Testament este un instrument de cercetare care nu ar trebui să lipsească din biblioteca niciunui student în teologie sau a vreunui slujitor al Bisericii.”
Conf. univ. dr. John Fleter Tipei, ITP Bucuresti

Cartea are coperţi tari şi e cusută.

 

Etichete: ,

Castelul interior – Sf. Tereza din Ávila


tereza_din_avila_sf-castelul_interiorTitlu original: Las Moradas

Autor: Sf. Tereza din Ávila

Traducere: Christiam Tămaș

Editură: Ars Longa

An: 2007

Preț: 20 RON

Prima ediție a cărții a apărut, la aceeași editură, în 1995.

Din prezentarea cărții făcute pe ercis.ro:

În Castelul interior, Sfânta Tereza, maestră a artei analogiei şi a elaborării de simboluri, nu are alte izvoare de inspiraţie decât Sfânta Scriptură şi propria sa viaţă. De fapt, aici, este concentrată teologia propriei sale istorii mistice. În timp ce scrie ea se referă la ceea ce trăieşte prin har, de aceea stilul este, în mod particular, transparent.

În această capodoperă a spiritualităţii creştine se afirmă demnitatea omului şi interioritatea lui largă unde sufletul e vrednic de Dumnezeu, deoarece în străfundul lui se află sediul Sfintei Treimi; se arată plenitudinea misterului morţii şi al învierii în creştin, unde se înfăptuieşte transformarea lui în Cristos.

A fost trasat un drum spiritual care îl conduce pe om până la cel mai intim adevăr al vieţii sale.

*

Sfânta Tereza a lui Isus (1515-1582), binecunoscută ca Tereza din Avila, se naşte în localitatea spaniolă a cărei denumire este cuprinsă în numele ei, într-o familie de evrei convertiţi. La vârsta de 20 de ani intră la Mănăstirea Întrupării a carmelitanelor unde rămâne slujind 27 de ani. Aici primeşte mari haruri mistice de la Dumnezeu, după o îndelungată etapă de umilinţă şi asceză.

Din 1562, Tereza trăieşte ultimii 20 de ani ai vieţii sale întemeind 18 noi mănăstiri. Începe o nouă etapă de căutare a lui Dumnezeu, călătoreşte mii de kilometri în toată Spania pentru a răspândi o nouă formă de viaţă monahală atât pentru călugăriţe, cât şi pentru călugării ordinului, începând reforma carmelitanilor desculţi.

Sprijinită şi sfătuită de mari teologi franciscani, iezuiţi, dominicani şi de sfântul Ioan al Crucii, îmbunătăţeşte doctrina sa, care, la un moment dat, va fi şi verificată de Tribunalul ecleziastic al Inchiziţiei.

Mesajul său, care a reînnoit carisma carmelitană, a hrănit şi hrăneşte spiritual Biserica, este conţinut în operele sale Cartea vieţii, Drumul perfecţiunii, Castelul interior, Întemeierile.

Moare în 1582, la Alba de Tormes. Mănăstirile sale se răspândesc foarte repede în toată Europa şi în lumea întreagă. În 1622, este declarată sfântă, iar, în 1970, Doctor al Bisericii pentru autoritatea doctrinei sale spirituale.

 

Etichete: , , ,

Pacea între religii. Despre Dumnezeul ascuns


Despre pacea intre religiiTitlu original: De pace fidei. De Deo abscondito

Autor: Nicolaus Cusanus

Traducere: Wilhelm  Tauwinkl

Editură: Humanitas

Colecție: Înțelepciune și credință

An: 2008

Preț: 20 RON

In 1453, la caderea Constantinopolului sub turci, Nicolaus Cusanus, teolog, savant si filozof mistic, scrie – drept reactie – micul tratat de armonizare a religiilor. In pragul varstei moderne, Cusanus reformuleaza cu indrazneata prospetime, ba chiar cu un „extremism provocator”, vechea idee de intelepciune. O trece mai departe intr-o „noua Europa” ce va avea in curand de infruntat din plin tema diversitatii: religioase, etnice, culturale.

„Nicolaus Cusanus, una din figurile cele mai complexe si captivante din istoria crestinismului.” (Mircea Eliade)

NICOLAUS CUSANUS, Nikolaus Krebs sau Nikolaus von Cues (Cues, Thuringia, 1401 – Roma, 1464; inmormântat la San Pietro in Vincoli, fiind cardinal titular al acestei biserici). A studiat la Heidelberg (1416-1417) si la Koln (1425-1426) teologia si filozofia, iar la Padova dreptul canonic, pe lânga matematica si medicina (1418-1425). Participa la Conciliul de la Basel (1432-1437), caruia, ca specialist in drept canonic, ii da fundamentare teoretica prin tratatul De concordantia catholica (1434). La inceput favorabil suprematiei conciliilor asupra autoritatii papale, constata ulterior esecul conciliului in a mentine unitatea Bisericii si a impune reformele necesare; devine, in consecinta, unul dintre cei mai activi sustinatori ai papei. Legat papal, episcop si cardinal, Cusanus e o prezenta foarte activa, reformatoare in ierarhia Bisericii Catolice. Dar este mai ales un teolog si un filozof mistic puternic, pe linia neoplatonismului crestin, a lui Dionisie Areopagitul, Eckhart, Ruusbroec. Spirit ecumenic si contemplativ, el reformuleaza cu inalta rigoare metafizica, in zorii modernitatii, conceptia crestina despre univers si despre o unio mystica intelectuala. Simbolismul stiintific, mai ales cel matematic, este masiv prezent in lucrarile sale.

 

O mie nouă sute optzeci și patru – George Orwell


1984Titlu original:  Nineteen Eighty-Four

Autor: George Orwell (pseudonimul lui Eric Arthur Blair)

Traducere: Mihnea Gafița

Editură: Polirom

Colecție: TOP 10+

An: 2012

Preț: 20 RON

Romanul O mie nouă sute optzeci și patru nu este ceea ce s-ar putea numi un roman creștin. Dar e de dorit să-l citească creștinii pentru că vorbește despre libertate, despre manipulare, despre totalitarism, despre umanitate. Se știe că au existat tot felul de derapaje totalitare în interiorul Bisericii. De aceea e bine să știm care sunt pericolele ce ne pândesc.

Winston Smith este un personaj oarecare: el uraste, iubeste si munceste ca orice alt om. Ceea ce-l face deosebit este faptul ca traieste intr-o lume infernala, in care a uri, a iubi sau a munci sint venite dintr-un efort supraomenesc al fiecarei clipe. Romanul O mie noua sute optzeci si patru descrie tabloul apocaliptic al unei Londre din era post-atomica, sediul unui regim totalitar in care orice logica pare sa fi fost abolita. Executiile fara rost, disparitiile peste noapte au devenit un lucru firesc. Trecutul este rescris mereu spre a legitima crimele prezentului, iar instrumentul propagandei este odioasa „nouvorba”, o limba robotizata, care completeaza imaginea de lume ordonata „stiintific” dupa vointa Fratelui cel Mare, care spune ca „razboiul este pace, libertatea este sclavie, ignoranta este putere”.

Din recenzia scrisă de Florentin Cristian (și publicată pe conștiințe.ro):

Capodopera lui Orwell, un roman politic, antitotalitar, prezintă o lume în care individul, cultura, istoria, chiar şi limba sunt distruse şi refăcute pentru simpla funcţionare a unei ideologii, pentru controlul total al unui partid. Deşi pare terifiant, scenariul imaginat de autor în anul 1949 s-a apropiat de realitatea multor regimuri comuniste. Deformarea trecutului, controlul statului asupra spaţiului privat al cetăţenilor săi, înregimentarea culturii în domeniul ideologiei de partid, propaganda, “limba de lemn” au fost puse cu adevărat în practică de aceste regimuri, chiar dacă nu la nivelul imaginat de Orwell. Ceea ce consider că este frapant în O mie nouă sute optzeci şi patru este disoluţia gândirii prin imposibilitatea de a mai gândi conceptual. De pildă, în lozinca “Libertatea este sclavie”, conceptul de libertate este prezentat ca sinonim al opusului său (sclavia), sfidând logica prin egalitatea între două noţiuni incompatibile. Acest mod de a “gândi dublu”, adică de a accepta ca adevărate atât un concept cât şi negarea lui, duce de fapt la imposibilitatea de a mai stabili valoarea de adevăr a unei propoziţii. Nemaiştiind când un lucru este fals şi când este adevărat, omul nu mai poate evalua singur realitatea, nu mai are nicio iniţiativă proprie – gândirea lui fiind disponibilă oricăror contradicţii, rezistenţa lui cognitivă nu mai există, el devenind un instrument docil şi ideal.

 
Scrie un comentariu

Scris de pe ianuarie 22, 2013 în 2012, Polirom, Prozatori

 

Etichete: , , , , , , ,

Istoria unui suflet – Sf. Tereza de Lisieux


Istoria unui sufletTitlu original: Histoire d’une âme – manuscrits autobiographiques

Prima ediție a cărții a fost publicată de aceeași editură în 1998. Din păcate, e puțin probabil s-o mai găsiți în librării, dar lectura merită cu prisosință efortul de a achiziționa cartea de prin anticariate.

Din prezentarea cărții făcută pe catholica.ro:

Aceste manuscrise au apărut pentru prima oară în limba română între cele două războaie mondiale, la Editura Presa Bună din Dieceza de Iaşi. În 1998, Editura Surorilor Pauline din Bucureşti a oferit românilor o nouă traducere a acestei opere, după ediţia critică din 1992.

 
Scrie un comentariu

Scris de pe ianuarie 22, 2013 în 2003, Pauline

 

Etichete: , , ,

Sfaturile unui diavol bătrân către unul mai tânăr


sfaturile-unui-diavol-batran-catre-unul-mai-tanarTitlu original: The Screwtape Letters

Autor: C.S. Lewis

Traducere: Sorana Corneanu

Editură: Humanitas

An: 2010

Preț: 24 RON

Cartea este la a doua ediție în traducerea de la editura Humanitas, prima fiind publicată în 2003 (detalii aici). Există și varianta audiobook, în lectura actorulului Mircea Diaconu (detalii aici). Iar faptul că a fost pusă în vânzare și ca ebook vorbește de la sine despre succesul meritat (!) al acestei cărți (vezi ebook aici). Merită precizat și că în 1993, Editura Logos (din Cluj) publica pentru prima dată în românește această carte cu titlul Scrisorile lui Zgândărilă (traducere făcută de Mirela Rădoi).

Prezentare de pe site-ul gramma.ro:

Despre viata unui om angajat religios se vorbeste de obicei din persectiva inalta, din perspectiva reperelor lui morale si spirituale. C. S. Lewis, distins universitar englez, e un crestin dotat cu realism si umor; el alege cealalta perspectiva: cum se vede viata unui om din unghiul diavolului care il are in grija, care trebuie sa il achizitioneze drept hrana pentru infern? Cartea joaca pe competenta psihologica a diavolilor, pe priceperea de a folosi maruntele noastre slabiciuni, de fiecare zi, suficiente pentru a ne face deseori surzi la glasul Celuilalt. Cu toate astea, la capatul cartii si al unei vieti duse cu onestitate si cu atentie spirituala, eroul anonim il intalneste, discret si simplu, pe Celalalt.

Mai mult decat oricare alt ganditor al secolului XX, Lewis si-a ajutat cititorii sa gaseasca raspuns la intrebarile lor filozofice.

Los  AngelesTimes

Un drac cel mai bine se alungă, atunci când nu se lasă dus cu textele Scripturii, dacă îl faci de râs şi de batjocură, căci nu îndură să-l iei peste picior.

Luther

Nascut in Irlanda in 1898, C.S. LEWIS este educat la Colegiul Malvern timp de un an, dupa care isi continua studiile in particular. Obtinand cea mai mare distinctie de absolvire acordata de Universitatea Oxford (triple First), ramane in cadrul Universitatii ca Fellow al colegiului Magdalen, functionand ca tutore, in perioada 1925-1954. In 1954 devine profesor de literatura medievala si renascentista la Universitatea Cambridge. Cursurile tinute de el, remarcabile si populare, au influentat in mod profund si durabil generatii de studenti. Ateu pana la maturitate, C.S. Lewis isi descrie convertirea in Surprised by Joy (Surprins de bucurie): „In 1919, pe la Rusalii, m-am dat batut si am admis ca Dumnezeu este Dumnezeu… eram, poate, cel mai descurajat si mai nehotarat convertit din toata Anglia.” Aceasta experienta a fost cea care l-a facut sa inteleaga nu doar apatia, ci si refuzul activ de a accepta religia; pornind de aici, in ipostaza de scriitor crestin inzestrat cu o minte exceptional de ascutita si de logica si cu un stil lucid si inviorator, C.S. Lewis a fost fara egal. The Problem of Pain (Problema durerii), The Screwtape Letters (Scrisorile lui Sfredelin sauSfaturile unui diavol batran catre unul mai tanar), Mere Christianity(Crestinism. Pur si simplu), The Four Loves (Cele patru iubiri), precum si postuma Prayer: Letters to Malcom (Rugaciune: Scrisori catre Malcom) nu sunt decat o parte din operele sale cele mai vandute. A scris si carti pentru copii si science-fiction, in paralel cu multele sale lucrari de critica literara. Operele sale sunt cunoscute de milioane de oameni, pretutindeni in lume, prin traduceri. S-a stins din viata in 22 noiembrie 1963, in locuinta sa din Oxford.

Claudiu, pe site-ul ortodoxiatinerilor.ro (vezi aici recenzia integrală):

Este o carte excelentă a lui C.S.Lewis care abordează problema ispitirii omului și a luptei duhovnicești dintr-o altă perspectivă, aceea a diavolilor care se sfătuiesc cum să-i prindă pe oameni în capcana păcatelor. Sfredenil, diavolul bătrân discută prin scrisori cu Amărel, diavolul mai tânăr, și îl sfătuiește cum să se comporte în preajma diferitelor tipuri de caractere și circumstanțe.

Mihai Dobrovolschi despre carte (sursa):

Una dintre cartile mele de cotitura a fost „Sfaturile unui diavol batran catre unul mai tanar” de C.S. Lewis. Pana la cartea asta fiind si nepot de preot, credeam ca sunt sacru, aproape sfant si daca eu credeam pana atunci ca nici nu trebuie sa ma gandesc la existenta raului pe pamant, personificat de diavol, atunci mi-am dat seama ca in procesul de cunoastere trebuie sa fi si avocatul diavolului din cand in cand.

O carte pe care v-o recomand. Sunt niste scrisori de la un diavol catre altul in care il invata unde sunt slabiciunile omenesti, unde suntem noi mai slabi, unde este calcaiul nostru, a lui Ahile, in lumea asta plina de bine si de rau.

 

Etichete: , , , ,

Istoria Imperiului Bizantin – A.A. Vasiliev


Istoria Imperiului BizantinTitlu original: История Византийской империи

Autor: A.A. Vasiliev

Traducere: Ionut‑Alexandru Tudorie, Vasile‑Adrian Caraba, Sebastian-Laurentiu Nazaru

Editură: Polirom

Colecție: Historia

An: 2010

Preț: 80 RON

Scrisa de unul dintre cei mai reputati bizantinologi ai secolului XX, lucrarea urmareste in desfasurarea ei o istorie ce se intinde de la domnia lui Constantin cel Mare pina la cucerirea Constantinopolului de catre Mahomed al II-lea. Abordarea complexa adoptata de Vasiliev – autorul prezentind si comentind nu doar evenimentele politice si militare, ci si relatiile comerciale, viata religioasa si realizarile culturale – face din Istoria Imperiului bizantin cel mai cuprinzator studiu din acest domeniu. Dincolo de bogatia informatiei si acuratetea analizei, cititorul poate contempla spectacolul fascinant al unei mari civilizatii.
„Analiza istoriei bizantine a lui Vasiliev este unica in domeniu. E completa, incluzind o prezentare a literaturii si artei pentru fiecare perioada discutata, in timp ce toate celelalte lucrari de acest gen, chiar si cele mai recente, fie sunt conditionate de timp, fie neglijeaza unele aspecte ale civilizatiei orientale… Aceasta recunoscuta si apreciata Istorie a Imperiului bizantinnu mai are nevoie de nicio recomandare. Redactata initial in limba rusa, a fost tradusa in engleza, franceza, spaniola si turca. A fost intotdeauna preferata de studenti.” (The Catholic Historical Review)
 

Etichete: , , ,

Măreția creștinismului – Dinesh D’Souza


maretia-crestinismuluiTitlu original: What’s So Great about Christianity

Autor: Dinesh D’Souza

Traducere: Eugen Budea

Editură: Imago Dei

An: 2011

Preț: 29 RON

O remarcabilă carte de apologetică creștină, scrisă de un autor inteligent și profund credincios, dar deosebit de atent la adevărata știință și la dovezile pe care aceasta le furnizează.

Este crestinismul demodat?

Poate o persoana inteligenta sa mai creada in Biblie?

A demonstrat stiinta netemeinicia crestinismului?

Dinesh D’Souza analizeaza cu obiectivitate argumentele si retorica din dezbaterea actuala ateista cu privire la Dumnezeu si crestinism. Infruntand argumentele ateilor in conditiile impuse de ei, el demonstreaza ca credinta religioasa este compatibila cu ratiunea si stiinta. Rezultatul este o carte care provoaca presupunerile oamenilor despre crestinism si afirma ca intr-adevar crestinismul este maret.

„Dinesh D’Souza se afirma ca unul din cei mai mari apologeti… A scris o carte pe care atat G. K. Chesterton cat si C. S. Lewis ar aprecia-o si poate chiar Billy Graham si Papa Benedict al XVI-lea ar putea fi de acord ca este o capodopera a scrierilor apologetice moderne menita a stabili un standard pentru anii care urmeaza.”

– American Spectator

„Raspunzand epidemiei actuale de manifeste ateiste, Dinesh D’Souza aplica sufletului tulburat tocmai balsamul corect… Daca cauti adevarul despre Dumnezeu, univers si semnificatia vietii, aceasta carte este un punct de pornire minunat.”

– Francis Collins, autorul cartii „The Language of God”

„Dinesh a facut o treaba geniala in a expune denaturarile si contradictiile ateismului si in a prezenta un contraargument puternic al conceptiei crestine despre lume si viata. Recomand cu multa caldura aceasta carte.”

– Ravi Zacharias, vorbitor si gazda a emisiunii Just Thinking

„Dinesh D’Souza scrie la fel de bine precum gandeste. Maretia crestinismului nu este apologetica cu privire la insistenta ei asupra adevarului. Totusi este fermecatoare – nu ursuza, ca unele din cartile ateilor, ale caror autori sunt atat de furiosi pe Dumnezeul in care nu cred. Dinesh ofera cu atentie dovezi si motive clare pentru credinta care resping rationamentele cu care crestinii sunt inundati in cultura noastra post-crestina. Sunt bucuros sa recomand aceasta carte minunata si strategica.”
– Randy Alcorn, autorul bestsellerului „Heaven”

„Ca necredincios, nu sunt de acord cu unele idei de-ale lui Dinesh D’Souza. Dar el este un savant excelent pe care ma simt obligat sa-l citesc. Studiul lui atent si exprimarea lui eleganta l-au ridicat pe primele locuri intre cei ce lupta pentru libertate si responsabilitate personala. Acum el adauga crestinismul la formula lui pentru o societate buna si, cu toate ca necrestinii si non-teistii s-ar putea sa nu fie de acord cu unele din dovezile lui, il ignoram in detrimentul nostru. Cartea lui D’Souza duce dezbaterea la un nou nivel. Citeste-o.”
– Michael Shermer, editor al revistei Skeptic

„Pastorii, invatatorii, credinciosii si cei sinceri nedumeriti vor gasi aceasta carte indispensabila. Ea ne arata cum ar trebui sa abordam chestiuni importante fara a duce o campanie negativa si fara prejudecati. D’Souza foloseste date si o judecata atenta si demasca atacurile ateilor ca neavand o baza intelectuala. Rar am vazut o asemenea claritate plina de forta adusa unei chestiuni atat de oportune si de importante.
– Dallas Willard, autorul cartii „The Divine Conspiracy”

„Daca exista un scop pentru atacurile recente la adresa lui Dumnezeu si a crestinismului este ca aceste atacuri furioase au inspirat un raspuns cumpatat si informativ precum cel din aceasta carte. Este o lucrare oportuna, importanta si edificatoare, care pastreaza un ton savant, cu toate acestea este accesibila cititorului obisnuit. Agnosticii si ateii nu vor putea ignora aceasta provocare.”
– Daniel Robinson, Oxford University

„Marele merit al acestei carti este ca nu face nicio concesie. In loc de a se angaja in jocul defensiv obisnuit, D’Souza abordeaza direct fiecare argument adus impotriva lui Dumnezeu si il invinge in conditiile acestuia. El supune ateismul si materialismul stiintific unui chestionar riguros si arata ca afirmatiile lor sunt goale si incoerente. Infinit mai rafinata decat fanfaronadele realizate de Richard Dawkins, Sam Harris si Christopher Hitchens, Maretia crestinismului depaseste cu mult cartile acestor atei.”
– Stanley Fish, autorul cartii „How Milton Works”

„Cei care cred in Dumnezeu sunt supusi unui foc de artilerie al propagandei atee, indreptat in special asupra crestinismului. Maretia crestinismului este un raspuns foarte necesar la aceasta ofensiva. Cartea acopera un domeniu larg, este bine documentata si foarte exacta. Va fi extrem de importanta pentru toti cei care doresc sa apere si sa sustina cauza crestina.”
– Paul Johnson, autorul cartii Istoria lumii moderne

Dinesh D’Souza, fost analist politic la Casa Alba, este autorul a cinci bestsellere New York Times printre care „Illiberal Education” si „What’s So Great About America”. Articolele lui au aparut in reviste si ziare importante precum New York Times, Wall Street Journal, Altantic Monthly, Vanity Fair si National Review.

CUPRINS:

Nota referitoare la interpretarea Scripturii

Prefata. O provocare pentru credinciosi – si necredinciosi

Partea I: Viitorul crestinismului

Capitolul 1. Declinul ateismului: Triumful global al crestinismului

Capitolul 2. Supravietuirea sacrului: De ce religia castiga teren

Capitolul 3. Dumnezeu nu este maret: Asaltul ateilor asupra religiei

Capitolul 4. Educatia gresita a tinerilor: Salvarea copiilor de parintii lor

Partea a II-a: Crestinismul si Occidentul

Capitolul 5. Dati Cezarului ce este al Cezarului: Bazele spirituale ale unui guvern limitat

Capitolul 6. Raul pe care nu vreau sa-l fac: Crestinismul si imperfectiunea omului

Capitolul 7. Creati egali: Originea demnitatii omului

Partea a III-a: Crestinismul si stiinta

Capitolul 8. Crestinismul si ratiunea: Bazele teologice ale stiintei

Capitolul 9. De la Logos la Cosmos: Crestinismul si inventarea inventiei

Capitolul 10. O fabulatie ateista: Redeschiderea cazului lui Galileo

Partea a IV-a: Argumentul proiectului

Capitolul 11. Un Univers cu un inceput: Dumnezeu si astronomii

Capitolul 12. O planeta cu un Proiectant: Locul special al omului in creatie

Capitolul 13. Paley a avut dreptate: Evolutia si argumentul proiectului

Capitolul 14. Problema Genezei: Ateismul metodologic al stiintei

Partea a V-a: Crestinismul si filozofia

Capitolul 15. Lumea dincolo de simturile noastre: Kant si limitele ratiunii

Capitolul 16. In pantecele chitului: De ce sunt posibile miracolele

Capitolul 17. Pariul scepticului: Pascal si rationalitatea credintei

Partea a VI-a: Crestinismul si suferinta

Capitolul 18. Sa reconsideram Inchizitia: Crimele exagerate ale religiei

Capitolul 19. Dreptul de a ucide: Ateismul si crimele in masa ale istoriei

Partea a VII-a: Crestinismul si moralitatea

Capitolul 20. Legea naturala si legea divina: Fundamentele obiective ale moralitatii

Capitolul 21. Stafia din masina: De ce omul este mai mult decat materie

Capitolul 22. Supremul „eu”: Cand eul devine arbitrul moralitatii

Capitolul 23. Opiul celor corupti moral: De ce este necredinta atat de atragatoare

Capitolul 24. Problema raului: Unde este ateismul cand se intampla lucruri rele

Partea a VIII-a: Crestinismul si tu

Capitolul 25. Isus intre alti dumnezei: Unicitatea crestinismului

Capitolul 26. O anticipare a eternitatii: Cum iti poate schimba crestinismul viata

Multumiri

Note

 

Etichete: , , , , , , , ,

Despre suflet și înviere – Sf. Grigore de Nyssa


Despre suflet si inviereAutor: Sf. Grigore de Nyssa

Traducere: Grigore Teodorescu

Editură: Herald

Colecție: Spiritualitate creștină

An: 2012

Preț: 19 RON

In legatura cu problema existentei sufletului, s-au conturat doua abordari filosofice: teoria dualismului, care sustine ca sufletul si corpul sunt de natura diferita, chiar eterogena; teoria monismului, care, confundand sufletul cu trupul, sustine fie ca sufletul e din trup – de unde materialismul – fie ca trupul e din suflet, – de unde spiritualismul. Rezultatul acestor teorii si al cercetarii fenomenelor psihice este urmatorul: sufletul e o substanta nemateriala si independenta de materia vazuta, intrucat actele sufletesti ale omului n-au nici un fel de asemanare cu proprietatile functiilor vitale ale corpurilor organice.

De observat ca filozofia reuseste sa spuna doar ca exista un suflet deosebit de materie; insa ce este sufletul in sine, sau care e originea si menirea lui, sau cum poate ajunge sufletul sa se cunoasca pe sine, sau ce se va alege de el dupa moarte – iata tot atatea probleme pe care filozofia si psihologia nu reusesc sa le solutioneze.

Dialogul despre suflet si inviere este menit sa ne descopere, pe de o parte, doctrina despre existenta sufletului conforma cu invatatura Sfintei Scripturi, iar pe de alta parte se constituie intr-o aparare a adevarurilor si traditiilor Bisericii cu privire la invierea trupurilor. Dialogul se poarta intre Sf. Grigore si Macrina, sora si invatatoarea sa. Inca din tinerete, Macrina a aratat un spirit inclinat spre filozofie si o viata cucernica. Inzestrata cu o frumusete aleasa, fusese fagaduita de sotie unui tanar, care insa moare inainte de a o lua in casatorie. Macrina se retrage de buna voie intr-o manastire, unde va trai pana la sfarsitul vietii.

DESPRE INVATATURA CRESTINA

Scrierea aceasta, prezenta si ea in volum, este socotita cea mai  insemnata a Sf. Grigore de Nyssa. Si aceasta nu doar pentru ca aici este infatisata metodic invatatura religioasa in aspectele ei principale, ci si pentru ca rezolva, prin puternicul ei caracter polemic, multe din obiectiunile ridicate de adversarii credintei crestine.

Valoarea tratatului sta in faptul ca a reusit sa sistematizeze multe din punctele doctrinei crestine folosindu-se de elemente teologice sau de argumente filozofice – aspecte ce evidentiaza de altfel cultura aleasa si cunostintele cuprinzatoare ale Sf. Grigore in multe domenii de studiu din epoca sa. El vorbeste despre Treime, despre creatia lumii, despre originea raului, despre cauza pacatului, despre scopul si motivul intruparii lui Dumnezeu, despre rascumparare, despre botez si euharistie si despre recompensa si pedeapsa.

Motivul care a ocazionat acest tratat este, dupa cum reiese din cele spuse chiar de autor, existenta numerosilor apologeti ai paganismului si iudaismului, precum si a diferitelor secte gnostice care polemizau cu dreapta invatatura. Scopul sau este, pe de o parte, apararea ortodoxiei de aceste atacuri, iar pe de alta parte, convertirea si instruirea necrestinilor cu privire la dogmele credintei.

*

„As fi voit ca fratele meu [Grigore] sa aiba o biserica pe masura insusirilor sale, adica toata biserica aflata sub soare. Dar fiindca lucrul acesta este cu neputinta, se cuvine ca el sa cinsteasca cetatea [Nyssei] unde va fi episcop, in loc ca el sa fie cinstit de catre ea. Caci om mare nu este doar acela care e in stare sa savarseasca lucruri mari, ci mai ales acela care stie sa faca sa arate mari lucrurile mici.”

Sf. Vasile cel Mare

*

„Sf. Grigore de Nyssa a fost teologul cel mai erudit al veacului sau; aceasta pentru ca, dintre marii scriitori crestini din secolul al IV lea, el a asimilat in cel mai inalt grad cultura profana a antichitatii, pe care a folosit o din plin la argumentarea si fundamentarea invataturii crestine.”

H. V. Campenhausen

Cuprins

Cuvant inainte 5

Despre  suflet si inviere  9

Despre invatatura  crestina         97

 

Etichete: , , , , , , , ,

Viața lui Isus povestită de un credincios – Paul Johnson


Viata lui IsusAutor: Paul Johnson

Traducere: Liliana Donose Samuelsson

Editură: Humanitas

An: 2011

Preț: 25 RON

Paul Johnson ne vorbeşte în această carte despre viaţa şi învăţăturile lui Isus. O face cu siguranţa unui istoric, cu talentul unui scriitor şi cu pasiunea unui credincios, oferindu-ne biografia mişcătoare a unei personalităţi care a schimbat cursul istoriei şi a inspirat una din marile religii ale lumii.

„Johnson evaluează puţinele lucruri care se cunosc despre copilăria şi tinereţea lui Isus, şi explică de ce nu se spun mai multe despre acest subiect; discută sentimentele personale ale lui Isus; observă calităţile învăţăturilor lui, în special cele din pilde; subliniază rezervele acestuia faţă de minunile pe care le înfăptuieşte; şi analizează modul diferit în care li se adresează bărbaţilor, femeilor, copiilor şi bătrânilor. Autorul prezintă cele «zece noi porunci» pe care Isus le-a introdus în faptă şi vorbă, cu care voia să-şi pregătească ucenicii nu să schimbe lumea, ci să intre în împărăţia lui Dumnezeu. În sfârşit, Johnson examinează cu o credinţă inteligentă Patimile, Învierea şi perioada care a urmat până la Înălţare.” (Ray OLSON, Booklist)

 

Etichete:

O istorie a Bizanțului – Timothy E. Gregory


O istorie a BizantuluiAutor: Timothy E. Gregory

Traducere: Cornelia Dumitru

Editură: Polirom

Colecție: Historia

An: 2013

Preț: 50 RON

Pentru că istoria Ortodoxiei nu poate fi despărțită de Bizanț, pentru că în Răsărit au avut loc Sinoadele Ecumenice, pentru că dogma ortodoxă s-a reformat mult mai puțin de-a lungul timpului și a rămas, astfel, mai fidelă modelelor inițiale, această carte se recomandă ca lectură de căpătâi pentru orice creștin care vrea să înțeleagă mai bine spațiul în care locuiește și contextul cultural-istoric ce caracterizează Peninsula Balcanică.

Imperiul Bizantin a avut un rol esential in pastrarea culturii Antichitatii clasice pina in momentul in care Occidentul a fost pregatit sa o primeasca. Importanta lui sta insa in primul rind in ceea ce a creat si in bogatia de idei si principii, adesea contradictorii, pe care le-a imbratisat. Pornind de la cele mai recente cercetari, Timothy E. Gregory infatiseaza succint intreaga istorie a Imperiului Bizantin, din epoca lui Constantin cel Mare (306-337) pina la caderea Constantinopolului (1453), fara a ocoli principalele probleme istoriografice pe care le pune aceasta. Abordata cronologic, istoria politica alterneaza cu prezentarea vietii sociale si economice sau a culturii bizantine, autorul schitind tabloul unei societati pline de culoare si vitalitate, o veritabila punte de legatura intre Orient si Occident.
 
Din cuprins:

Criza din secolul al III-lea • Renasterea sub Diocletian • Epoca lui Constantin cel Mare • Secolul al IV-lea: de la Constantiu al II-lea la Teodosie I • Epoca lui Iustinian • „Evul intunecat” bizantin: sfirsitul secolului al VI-lea si secolul al VII-lea • Dinastia Isauriana si iconoclasmul • Lupte nesfirsite in jurul icoanelor • Inceputul Dinastiei Macedonene • Apogeul puterii bizantine •   Comnenii • Consecintele celei de-a patra cruciade • Inceputul declinului •   Sfirsitul imperiului • Bizantul dupa caderea Constantinopolului

 

La răsărit de Eden – John Steinbeck


La rasarit de EdenAutor: John Steinbeck

Traducere: Any Florea

Editură: Polirom

Colecție: Seria de autor „John Steinbeck”

An: 2013

Preț: 48 RON

O carte excepțională care nu trebuie să lipsească din lista de lecturi a niciunui creștin. Autorul vorbește despre bine și rău, despre libertatea de a alege, despre dragoste și ură, despre viață în general. O carte profundă, ce trebuie rumegată pe îndelete. Filmul făcut după acest roman este departe de spiritul cărții și, în orice caz, conține evenimentele (denaturate și ele) din a doua jumătate a vieții personajelor. O ecrazinare foarte îndepărtată de romanul pe care pretinde că-l reprezintă.

Prezentarea editurii:

John Steinbeck este laureat al Premiului Nobel pentru Literatura in anul 1962.
 
La rasarit de Eden a fost ecranizat in anul 1955, in regia lui Elia Kazan, cu James Dean in rolul principal.
 
Una dintre capodoperele secolului XX, La rasarit de Eden reconstruieste povestea biblica a lui Cain si Abel in decorul Vaii Salinas din California. Romanul, a carui actiune se intinde din timpul Razboiului Civil american pina la sfirsitul Primului Razboi Mondial, urmareste conflictele dintre doua generatii de frati, incepind cu Adam si Charles Trask.

„Scriu aceasta carte pentru baietii mei… Le voi istorisi una dintre cele mai marete povesti, poate cea mai mare dintre toate – o poveste despre bine si rau, despre putere si nevolnicie, despre iubire si ura, despre frumusete si hidosenie… este singura carte pe care am scris-o vreodata.” (John Steinbeck)

Raluca Alexe, pe bookblog:

Sfarsitul romanului (pe care nu am sa il dezvalui) este… optimist as putea spune. Are legatura insa cu ideea de timshel, un cuvant din ebraica, ce a fost tradus dupa multe discutii ,,tu poti”. Acest cuvant apare in Geneza 4:7, cand Dumnezeu ii spune lui Cain: ,,Daca faci bine, vei fi bine primit; dar daca faci rau, pacatul pandeste la usa; dorinta lui se tine dupa tine, dar tu sa-l stapanesti.” Aceasta este o versiune care imbina vechea traducere a cuvantului cu cea corecta. Vechea traducerea era aceea de ,,tu il vei stapani”, inducand ideea de predestinare; cea corecta insa (asa cum reiese din roman) este ,,tu il poti stapani”, care arata ca omul poate invinge pacatul si isi poate alege propriul lui drum.
Sa intelegem deci ca pacatosul Cain ajunge totusi in Tara Fagaduintei? Este insa o concluzie la care oricum nu ajungi decat dupa parcurgerea romanului. (întreaga recenzie, aici).

Cristian Teodorescu:

Steinbeck crede că omul îşi poate stăpîni demonii din el. A spus asta şi în discursul pe care l-a ţinut la Stokholm, cînd a primit Nobelul, dar şi cu alte prilejuri. În orice caz, în finalul romanului asta îi spune Adam fiului său Cal: timshel! – adică ai putea. Cal(eb) e cel din cauza căruia a murit fratele lui geamăn, Aaron, fiul la care Adam ţine cel mai mult. Vinovăţia lui e mai mult morală: fratele lui s-a dus voluntar pe front cînd Caleb i-a dezvăluit că mama lor e patroană de bordel. Ceea ce nu-l împiedică pe tatăl lor să-şi privească fiul care trăieşte ca pe un nou Cain.

Sper să nu deduceţi de aici că La răsărit de Eden ar fi vreun roman moralizator cu personaje în alb şi negru. Chiar şi Cathy, malefica patroană de bordel, care are la activ trei crime, şi două tentative, dintre care una – după ce a născut gemenii – asupra soţului ei, Adam, pare să aibă o scînteie de omenie în ea. Fiindcă aici, la răsărit de Eden, şi cei buni poartă păcatul în ei, iar cei care au semnul lui Cain pe frunte îşi pot dori să scape de blestemul care-i urmăreşte. Căci atunci cînd El l-a izgonit din faţa Lui pe cel ce şi-a ucis fratele, i-a dat nu numai pedeapsa pribegiei, ci şi putinţa de a alege singur ceea ce va face şi l-a lăsat să se înmulţească, deşi ştia ce-i poate pielea. (Citiți textul integral pe catavencii.ro)

 
Scrie un comentariu

Scris de pe ianuarie 17, 2013 în 2013, Polirom, Prozatori

 

Costul uceniciei – Dietrich Bonhoeffer


Costul ucenicieiAutor: Dietrich Bonhoeffer

Traducător: Ligia Taloș

Editură: Peregrinul

An: 2010

Costul uceniciei, penultima carte antumă a lui Dietrich Bonhoeffer, constituie o analiză lucidă a harului ieftin, caracterizat de autor drept „duşmanul de moarte al bisericii noastre“. Deşi profund ancorată în realităţile sumbre ale Germaniei interbelice, analiza necruţătoare a autorului şi-a depăşit cu mult epoca, intrând, astfel, în repertoriul spiritualităţii creştine fără vârstă.

Harului ieftin (principala maladie spirituală care îl preocupă), Bonhoeffer îi opune fără ezitare harul costisitor – „chemarea lui Hristos, pentru care ucenicii părăsesc mrejele şi Îl urmează“. Cu referire la această chemare, Bonhoeffer scria, în mod profetic: „Cine păşeşte pe drumul uceniciei se supune morţii lui Isus, îşi dă viaţa lui morţii. […] Fiecare chemare a lui Hristos duce la moarte.“ Desigur, autorul avea în vedere „omorârea omului nostru vechi“, care are loc prin chemarea făcută de Isus, dar, pentru el, afirmaţia s-a dovedit adevărată nu doar la nivel lăuntric, ci şi la nivelul întregii sale existenţe: Bonhoeffer a păşit el însuşi în părtăşia martiriului, fiindcă a refuzat radical compromisul cu regimul naţional-socialist aflat la putere în Germania.

Costul uceniciei, scrisă în mare parte sub forma unui comentariu la Predica de pe Munte, respiră o mare prospeţime spirituală, datorită faptului că, în viaţa autorului, harul şi ucenicia s-au îngemănat indisolubil. Bonhoeffer scrie cu fervoare, polemizând, nu de puţine ori, cu establishment-ul teologic al vremii sale. Retorica sa nu este însă un exerciţiu al teologului „de fotoliu“, ci expresia pasiunii ucenicului care a primit harul costisitor.

Dietrich Bonhoeffer (1906–1945), pastor şi teolog luteran educat la Tübingen, Berlin şi New York, a lăsat o bogată moştenire teologică, publicată mai ales postum. S-a dovedit inflexibil în relaţia cu partidul nazist, care a încercat să „alinieze” Biserica Evanghelică la propriile scopuri politice. Apărător neobosit al cauzei Bisericii Mărturisitoare, n-a ezitat să pregătească pastori în clandestinitate, la Finkenwalde (astăzi, Szczecin-Zdroje, Polonia) sau în diverse localităţi din Pomerania. Pentru implicarea în rezistenţa antinazistă, a fost întemniţat şi condamnat la moarte prin spânzurare. Execuţia a avut loc la Flossenbürg, la 9 aprilie 1945, cu o lună înainte de capitularea Germaniei.

 

Etichete: , ,

Ferigi și elefanți – C.S. Lewis


ferigi si elefantiAutor: C.S. Lewis

Traducere: Emanuel Conțac

Editura: Humanitas

Preț: 22 RON

„Unii oameni au pretenţia că văd sporii de ferigă, dar nu zăresc un elefant la zece metri depărtare, ziua în amiaza mare.“ (C.S. Lewis)

În distincta sa înfăţişare scriitoricească, C.S. Lewis oferă cu prilejul acestei noi colecţii de eseuri o apărare a dreptei credinţe creştine, confruntată cu ameninţările evului contemporan. Textele cuprinse aici sondează zone profunde şi sensibile ale sufletului religios, abordând cu simţ logic, cu imaginaţie şi cu exemple captivante probleme specifice discursului de tip teologic, precum noima apartenenţei la Trupul lui Hristos, semnificaţia şi puterea rugăciunii, înţelesul iertării, adevărul istoric al întâmplărilor descrise în Biblie, sau chestiuni ce ţin de un spectru mai larg, cum ar fi atitudinea faţă de război şi faţă de moarte în genere, falsul conflict dintre religie şi tehnologie ori pretenţiile nejustificate ale unora de a descifra sensul istoriei. Argumentaţia bine închegată şi de o mare limpezime, pusă în lumină de numeroase citate şi aluzii la Scriptură şi pigmentată cu inconfundabile tuşe de umor şi ironie, descoperă cărturarul fermecător şi pătrunzător care în finalul fiecărui pasaj lasă nostalgia vorbei scrise şi graba de a ne adânci în următorul, spre a regăsi savoarea pe care-o au doar fructele coapte ale minţii.

 

Etichete: , ,

 
%d blogeri au apreciat: