RSS

Arhive zilnice: ianuarie 5, 2013

Parabolele lui Iisus. Adevărul ca poveste – Andrei Pleșu


Parabolele lui IsusAutor: Andrei Pleșu

Editură: Humanitas

An: 2012

Preț: 45 RON

Volumul „Parabolele lui Iisus. Adevărul ca poveste”, de Andrei Pleşu, apărut la editura Humanitas, a fost desemnat Cartea Anului 2012, într-o ceremonie organizată vineri seară, la sediul din Bucureşti al Uniunii Scriitorilor din România (USR).

  • Premiul pentru Cartea Anului 2012, în valoare de 10.000 de lei, a fost acordat de publicaţia România literară, cu sprijinul financiar al Guvernului României.

Premiul a fost decernat de juriul format din: Nicolae Manolescu – preşedinte, Gabriel Chifu, Cosmin Ciotloş, Sorin Lavric, Simona Vasilache şi Mihai Zamfir.

„Sunt, fireşte, foarte bucuros că această carte este bine primită. A apărut o primă cronică într-o revistă din Iaşi, făcută de un preot, şi asta m-a impresionat, pentru că mie cel mai frică la cartea asta îmi este de preoţi şi teologi. Şi cronica era foarte amabilă, foarte generoasă. Atât de generoasă şi de amabilă încât, în final, ca să facă un compliment decisiv, se spune: ‘Avem dinainte categoric o lucrare testamentară’. Chestia asta m-a deprimat oarecum şi mă bucur acum că am luat o nominalizare, fiindcă cu o nominalizare eşti mai aproape de debut decât cu o lucrare testamentară”, a spus Andrei Pleşu, în râsetele celor prezenţi la ceremonie, în momentul în care au fost anunţate volumele nominalizate la premiul pentru Cartea Anului 2012. (restul articolului poate fi citit pe site-ul Mediafax, aici).

Şi El le-a zis: Vouă vă este dat să cunoaşteţi tainele împărăţiei lui Dumnezeu, dar celor din afară toate li se fac în parabole. (Marcu)

Există întrebări cărora li se poate răspunde prompt şi pertinent. De la cele ale experienţei curente (Ce număr porţi la pantofi?), până la cele ale expertizei ştiinţifice (Ce este legea gravitaţiei?). Există şi întrebări, cele ale primei copilării, care par simple, sau suprarealiste, dar al căror răspuns solicită mai curând talentul metafizic sau fantezia: De ce are mâna cinci degete?, Cine a inventat somnul? Există, în sfârşit, întrebările „mari“, întrebările ultimative, cărora îmi place să le spun „ruseşti“, căci fac substanţa multor insomnii dostoievskiene: Ce este fericirea?, De ce există răul?, Care e sensul vieţii? Pentru astfel de întrebări, nu poţi să propui un răspuns geometric, ci o analogie, o metaforă, un „ocoliş“ transfigurator. E cea mai adecvată soluţie. Singura. În loc să spui, savant: „uite cum stau lucrurile!“, spui: „hai mai bine să-ţi spun o poveste“. În cartea de faţă, va fi vorba despre poveştile spuse de Iisus, în efortul Lui de a-i familiariza pe cei din jur cu metabolismul împărăţiei Sale. Sarcina pe care şi-o asumă e imposibilă, aşadar e pe măsura divinităţii Sale: are de vorbit despre lucruri inevidente, are de oferit ajutor, fără să cadă în reţetă şi abuz doctrinar, şi are de dat nu doar materie de reflecţie, ci şi motivaţie de viaţă, suport existenţial. (Andrei PLEŞU)

 
Scrie un comentariu

Scris de pe ianuarie 5, 2013 în 2012, Humanitas

 

Etichete:

Jurnalul fericirii (manuscrisul de la Rohia) – Nicolae Steinhardt


Jurnalul fericiriiAutor: Nicolae Steinhardt

Editură: Polirom

An: 2012

Preț: 55 RON

Nominalizare la Premiul „Cartea anului 2012”, acordat de revista Romania literara, cu sprijinul financiar al Guvernului Romaniei
Vizualizati recenzia cartii in emisiunea „Omul care aduce cartea
Ingrijirea editiei, compararea variantelor, notele, addenda si indicele sint realizate de George Ardeleanu.
In vara anului 2002, in arhivele Manastirii „Sf. Ana” Rohia a fost descoperita o dactilograma – din pacate, incompleta – continind o varianta a Jurnalului fericirii. Prima intrebare care s-a pus a fost: era vorba de varianta a doua a Jurnalului fericirii sau de o a treia varianta, rezultata din dorinta autorului de unificare a primelor doua? Un singur lucru era cert: aceasta varianta era diferita de cea publicata in 1991 la Editura Dacia (si reluata apoi in alte opt editii).
Jurnalul fericirii a avut un destin dramatic inainte de 1989. Scris intre anii 1969 si 1971, a fost confiscat de Securitate pe 14 decembrie 1972, dar in 1975 i-a fost restituit autorului, in urma unui memoriu. Intre timp insa Steinhardt rescrisese din memorie Jurnalul. Ulterior, el a trimis copii ale celor doua variante mai multor prieteni, inclusiv Monicai Lovinescu si lui Virgil Ierunca. Acestora le-a marturisit si ca intentiona sa unifice cele doua variante – acesta fiind cel mai puternic argument in sprijinul ideii ca dactilograma de la Rohia reprezinta varianta-sinteza a primelor doua.
„Care ar fi, pe scurt, diferentele dintre aceasta varianta inedita a Jurnalului fericirii si varianta publicata? In primul rind, o alta ordonare a blocurilor textuale. Jurnalul fericirii, fiind scris apres coup, «bulversind» cronologia, lasa posibilitatea unor astfel de reordonari, recombinari, dislocari, inversari, redistribuiri, repozitionari, extensii, contrageri etc. Un joc textual flexibil, de tip puzzle (sau, mai degraba, de tip Rubik), aproape joycean, care este totodata si un joc al rememorarii. In al doilea rind, o rescriere, o reformulare a pasajelor comune ori comparabile. Nu in ultimul rind, prezenta unor fragmente inexistente in prima varianta, deci cu adevarat inedite…” (George Ardeleanu) (informații preluate de pe site-ul Polirom).
Capătă, aşadar, suficientă greutate dubla ipoteză pe care George Ardeleanu ne-o sugerează, fără a căuta să o impună cu tot dinadinsul (dat fiind că, până va fi regăsită versiunea a doua, proba definitivă lipseşte): „Manuscrisul de la Rohia” este a treia versiune a Jurnalului fericirii, rezultată în urma unui proces de contopire a primelor două şi de reordonare a secvenţelor textuale. Rămâne de elucidat doar un detaliu: fragmentele inedite provin, oare, din versiunea a doua sau sunt introduse direct în cea de faţă? Până când textul dispărut nu va reapărea, trebuie să ne mulţumim cu întrebarea.
Oricum, la sfârşitul lecturii, impresia de nouă redactare şi reaşezare a Jurnalului… capătă şi mai multă greutate. E limpede că N. Steinhardt a dorit ca, prin îndepărtarea tot mai mare de condiţia calendaristică a jurnalului, să accentueze caracterul paidetic al textului. Dintr-o mărturie a „schimbării la faţă” individuale, produsă în recluziunea comunistă, aşa cum fusese, iniţial, proiectul sugerat de Dinu Pillat, cărturarul a încercat, prin substanţialele modificări operate în „Manuscrisul de la Rohia”, să obţină o pareneză spirituală. Contrastul între
mizeria puşcăriei şi strălucirea interioară a spiritului este, parcă, şi mai pregnant evidenţiat de rupturile cronologice produse prin contopirea versiunilor şi reordonarea episoadelor.
Ediţia în sine este prevăzută cu toate instrumentele filologice necesare analizei textului şi, ca întreaga serie de autor Steinhardt, e impecabil realizată. (Răzvan Voncu, în „O versiune inedită a Jurnalului fericirii. Întregul text, aici).

 
Scrie un comentariu

Scris de pe ianuarie 5, 2013 în 2012, Polirom

 

Etichete: , ,

Manualul biblic – David și Pat Alexander


Manual Biblic LION RO [CS6].inddAutor: David și Pat Alexander (editori)

Traducere: Iulia Bodnari

Editură: Casa Cărții

An: 2012

Preț: 110 RON

• 127 de articole de specialitate despre cadrul şi tradiţia Bibliei şi subiecte de interes deosebit;
• 68 de hărţi care indică locaţii şi alte detalii în punctul în care sunt necesare;
• peste 700 de fotografii şi ilustraţii color care dau viaţă personajelor şi întâmplărilor din lumea biblică;
• 20 de tabele şi diagrame care furnizează informaţii istorice şi culturale într-o formă vizuală utilă;
• 816 pagini color.

Acest manual trebuie folosit împreună cu Biblia, alături de ea şi nu în locul ei. El nu este o simplă carte de referinţe, menit să-i vorbească cititorului despre Biblie. Intenţia noastră a fost să adunăm într-o singură carte informaţii pe care, altminteri, ar trebui să le cauţi într-o grămadă de alte cărţi.

„Manualul a fost publicat pentru prima dată în anul 1973. În anul 1983 a fost revizuit în conformitate cu noile traduceri importante ale Bibliei în limba engleză, apărute în acest interval. În 1999, am avut şansa rescrierii şi a reformulării complete a acestui manual, îmbogăţindu-l cu imagini noi care aduceau trecutul la viaţă, cu hărţi şi grafice de actualitate. Am reuşit să ţinem cont de dezvoltarea teologiei biblice şi să reflectăm multe dintre preocupările recente ale cititorilor. Am invitat mai mulţi colaboratori noi să ne împărtăşească din experienţa lor: un poet a scris despre Psalmi, un autor talentat, care a trăit mulţi ani în Orientul Mijlociu, a scris un studiu despre caracterul femeilor din Biblie. Am ţinut seama de interesele oamenilor – tratând cu atenţie creaţiile, povestirile (care joacă un rol atât de important în naraţiunea biblică), problemele de justiţie, rolul femeilor, relaţiile existente între diferitele religii.” Editorii

David şi Pat Alexander, membri fondatori şi, timp de 23 de ani, directori ai Lion Publishing, au publicat împreună Manualul biblic în prima sa variantă. Ajutată de o echipă de consultanţi, Pat a scris principalul ghid-proiect al cărţilor Bibliei. Au realizat un stagiu de documentare de trei luni în ţările Bibliei, fotografiile fiind realizate, în special, de David.
În 1999 şi 2002, a fost publicată o ediţie importantă revizuită (ediţia a III-a) pentru noile generaţii de cititori. În urma călătoriei recente în Israel, Iordania şi Turcia şi a vizitelor la muzee s-au adăugat numeroase imagini sau au fost înlocuite cele vechi. David s-a stins din viaţă în noiembrie 2002. În această a IV-a ediţie, Pat, în colaborare cu consultanţii şi colaboratorii, a recurs la o revizuire a întregului text. Numeroase articole de specialitate au fost revizuite sau rescrise şi au fost incluse imagini ale unor descoperiri arheologice recente, precum şi alte instrumente ajutătoare care îi permit cititorului să găsească informaţii specifice.

Pat a obţinut licenţa în engleză la Bristol University, iar David a absolvit limbi moderne la Oxford University.

Pat este şi azi implicată activ în publicarea de carte pe plan internaţional şi locuieşte în Oxford, Anglia.

 

Etichete: , , ,

Søren Kierkegaard – Opere III


Kierkegaard - Opere IIIAutor: Søren Kierkegaard

Traducere: Ana-Stanca TABARASI

Editură: Humanitas

An: 2011

Preț: 59 RON

În ciuda faptului că e o apariție mai veche, această carte cred că merită pomenită între aparițiile editoriale remarcabile. Toate discursurile cuprinse în volumul III (din seria de Opere) au legătură cu creștinismul.

„Volumul de faţă cuprinde, pentru prima dată în limba română, în traducere după ediţia critică daneză, scrierile publicate de Søren Kierkegaard sub propriul nume între 1843 şi 1845: optsprezece Discursuri edificatoare şi Trei discursuri la ocazii imaginate.
Reunind profunzimea teologică, rigoarea filozofică, fineţea psihologică şi frumuseţea stilistică, discursurile tratează despre alcătuirea şi raportarea sinelui la Dumnezeu, la timp şi eternitate, despre bine şi rău ca daruri de sus, despre rugăciune, iubire, răbdare, curaj, gravitate, decizie, despre îngrijorarea care duce la «întărirea omului dinăuntru» şi despre gândul morţii, care îl face pe om să îşi ia viaţa în serios. Kierkegaard înfăţişează, totodată, rolul modelator al unor personaje biblice precum Iov, apostolul Pavel sau Ioan Botezătorul.
Punând sub semnul întrebării autoritatea vorbitorului şi posibilitatea de a rosti adevărul, textele propun o nouă omiletică şi un nou demers epistemologic: cunoaşterea îngrijorată în locul cunoaşterii de tip abstract, care-l face pe om indiferent faţă de lume.“ (Ana-Stanca TABARASI)

Date despre autor:

SØREN KIERKEGAARD (5 mai 1813, Copenhaga – 11 noiembrie 1855, Copenhaga) a studiat teologie şi filozofie la universităţile din Copenhaga şi Berlin, absolvind-o pe cea dintâi în 1841 cu o teză despre ironia socratică şi cea romantică. După articole politice şi culturale în presa daneză, debutează în volum cu eseul Din hârtiile unuia încă viu (1838), o critică la adresa lui Hans Christian Andersen. Despărţirea de logodnica sa Regine Olsen prilejuieşte scrierea cărţii care îi conferă celebritate, Sau-sau (1843). Urmează aproape 40 de volume semnate cu pseudonime sau numele propriu, cu subiecte variind între filozofie, psihologie, literatură şi religie, care evidenţiază primatul individului concret, istoric şi contingent asupra oricărei realităţi depersonalizante şi imposibilitatea de a „închide” fenomenul vieţii în categorii abstracte şi explicative. În ultima parte a vieţii stârneşte senzaţie cu polemica sa împotriva autorităţilor bisericeşti daneze, cărora le reproşa superficializarea creştinismului. Opera sa a exercitat o influenţă considerabilă, fiind sursă de inspiraţie pentru teologia dialectică, existenţialismul filozofic şi creştin, pentru psihologia şi literatura modernităţii.

Opere principale: Om Begrebet Ironi med stadigt Hensyn til Socrates (Despre conceptul de ironie, cu permanentă referire la Socrate), 1841; Frygt og Bæven (Frică şi cutremur), 1843; Gjentagelsen (Repetiţia), 1843; Philosophiske Smuler eller En Smule Philosophi (Fărâme filozofice sau O fărâmă de filozofie), 1844; Begrebet Angest (Conceptul de angoasă), 1844; Stadier paa Livets Vei (Stadii pe drumul vieţii), 1845; Afsluttende uvidenskabelig Efterskrift (Post-scriptum neştiinţific, concluziv), 1846; Kjerlighedens Gjerninger (Faptele iubirii), 1847; Opbyggelige Taler (Discursuri edificatoare), 1845-1850; Sygdommen til Døden (Boala de moarte), 1849; Bogen om Adler (Cartea despre Adler), 1846-1847. (Informații preluate de pe site-ul Editurii Humanitas)

 

Etichete: , ,

Povestirile unui pelerin în căutarea rugăciunii neîncetate (sau Pelerinul rus)


Povestirile_unui_pelerin_fataAutor: Anonim

Traducere: Ioan I. Ică jr.

Editura: Deisis

An: 2012

Preț: 20 RON

Cunoscută și sub titlul prescurtat Pelerinul rus, această carte este una dintre cele mai importante apariții ale anului 2012, prin prizma a ceea ce conține. E vorba, desigur, de o reeditare (a doua ediție la Deisis, dar a mai cunoscut și alte publicări), dar cartea merită reeditată mereu, pentru a nu lipsi de pe piață.

In 1881, la 110 ani de la publicarea Filocaliei grecesti, aparea la Kazan in conditii precare si obscure prima editie a Povestirilor sincere ale unui pelerin catre parintele sau duhovnicesc. Ele vor cuceri prin traduceri intreaga lume devenind unul din clasicii literaturii devotionale. Prospetimea si sinceritatea naratiunii, precum si singularitatea si frumusetea duhovniceasca a textului Povestirilor au fermecat si continua sa fascineze generatii intregi de cititori. Poem al „celeilalte Rusii”, al „sufletelor vii”, al oamenilor simpli si credinciosi din popor, ele au devenit un veritabil „ambasador” al spiritualitatii ortodoxe in lume. Roman pios destinat propagandei rugaciunii lui Iisus, Povestirile pelerinului ofera „o minunata introducere si o cheie a Filocaliei” (A. Scrima). Aceasta este si perspectiva care justifica includerea Povestirilor pelerinului, intelese ca un neuitat poem si epilog al Filocaliei, in seria „Filocalica” a Editurii Deisis.

Versiunea de fata are avantajul de a fi prima stiintifica, fiind elaborata pe baza textului in sfarsit integral si sigur, cel al „redactiei Optina”, descoperit si publicat in 1992 de Aleksei Pentkovski, care intr-un amplu studiu reconstituie fascinanta si complicata geneza a acestei nemuritoare capodopere duhovnicesti.

Veritabil „abecedar al rugaciunii mintale”, „un tratat practic, admirabil socotit si fermecator expus”, un exemplu desavarsit de „mistica popularizata, care nu trebuie confundat cu ceea ce se numeste misticism popular” (N. Crainic), Povestirile pelerinului sunt restituite aici stiintific, in textul cel mai sigur si complet, ca o unica in felul ei initiere narativa si dialogica in Filocalie, ca un epilog existential al acesteia deschis fiecaruia.

Cuprinsul volumului

Un epilog anonim al Filocaliei (diac. Ioan I. Ica jr)

I. 1. Povestirea unui pelerin despre felul in care a dobandit darul rugaciunii launtrice neincetate a inimii, 6 noiembrie 1859

2. Povestirea pelerinului la a doua intalnire, 13 decembrie 1859

3. Povestirea pelerinului la a treia intalnire de ramas-bun, 20 decembrie 1859

4. Povestirea pelerinului la cea de-a patra (neasteptata) intalnire, 23 decembrie 1859

II. 5. Povestirea pelerinului la a cincea intalnire

6. A sasea intalnire

7. A saptea intalnire

*

Cele trei chei ale comorii rugaciunii launtrice

*

Complicata geneza a textului unei capodopere duhovnicesti (Aleksei Pentkovski)

 
Scrie un comentariu

Scris de pe ianuarie 5, 2013 în 2012, Deisis

 

Etichete: , , , ,

Elenic și creștin în viața spirituală a Bizanțului timpuriu


elenic-si-crestin-in-viata-spirituala-a-bizantului-timpuriu_1_produsAutor: Endre v. Ivanka

Traducere: Vasile Adrian Carabă

Editură: Nemira

An: 2012

Preț: 28 RON

Origenism, Arianism, Nestorianism, Monofizitism, Iconoclasm – nu sunt decât numele celor mai grave erezii creștine care au tulburat viața Bisericii din veacurile III–VIII și care au în comun gândirea elenică, exprimată în structurile lor filosofice bine determinate de curentele dominante ale epocii. Dar, paradoxal, această gândire elenică este responsabilă și de înfrângerea ereziilor, tocmai prin modul potrivit de abordare și încadrare a ei în spiritul credinței creștine. Exemplul cel mai elocvent prezentat de Endre v. Ivánka îl reprezintă Școala Capadociană, unde, cu aceleași unelte filosofice, ereziile antitrinitare din veacurile III–IV sunt demontate. Nu Platon sau Aristotel în sine sunt periculoși pentru viața Bisericii, ci modul de receptare a filosofiei lor. Firește, pentru ereziarhi, gândirea acestor mari filosofi este normativă, concepțiile lor despre lume sau om fiind preluate aproape în literă, în timp ce pentru Părinții Bisericii, ea nu este decât o ancilla theologiae, o unealtă adecvată de exprimare a învățăturii lui Hristos și nimic mai mult. (Vasile Adrian Carabă)

Atunci când corpul omului antic a ajuns a fi acoperit de austerele veşminte bizantine, când sculptura greacă impudică s-a dat înapoi făcând loc mozaicului religios cu figuri sobre, reflexive, mistice, lucrurile nu s-au întâmplat de azi pe mâine. A fost necesară o luptă ideatică între cărturarii vremii, cunoscători rafinaţi ai filozofiei greceşti şi deopotrivă susţinători ai creştinismului timpuriu. Pe fondul acestei dialectici au înflorit ereziile: origenismul, arianismul, nestorianismul, monofizitismul, iconoclasmul şamd. (Anca Giura. Restul recenziei, aici)

Desigur că o lectură integrală a cărții edifică în definitiv. Atrag însă atenția că autorul este în acord cu atitudinea Părinților Bisericii (în special cu capadocienii) și o consideră istoricește inevitabilă. Lectura te convinge că ar fi fost imposibil să fie altfel, iar matca elenistică a gândirii creștine a fost de neînlocuit. Până și epistolele Noului Testament sunt scrise în limba greacă, iar apostolii înșiși (în special Pavel) vor prelua anumite cuvinte pentru a le da o conotație eminamente creștină. Cum ar fi fost posibil ca mai târziu (la secole distanță), lucrurile să fi apucat pe un alt drum?! Și dacă ar fi apucat totuși, care ar fi fost drumul acela?! Dacă substratul cultural al Imperiului Roman era puternicul filon grecesc, atunci altă variantă aproape nu exista. În fine, deși o carte aridă pentru cei mai puțin familiarizați, cred că lucrarea de față merită atenția noastră. E de citit și de reflectat, chiar dacă în continuare discuția asupra subiectului este destul de polarizată. (Ghiță Mocan. Restul prezentării, aici).

 

Etichete: , , , , , , ,

Despre minuni. Cele patru iubiri. Problema durerii – C.S. Lewis


CS Lewis - trilogiaAutor: C.S. Lewis

Traducere: Sorin Mărculescu

Editură: Humanitas

An: 2012

Preț: 45 RON

Această a doua ediție a cărții a fost așteptată cu foarte mare interes, din pricina faptului că Cele patru iubiri nu a beneficiat de o publicare individuală, precum celelalte două titluri din acest volum.

Despre minuni pleacă de la ideea că miracolul creştin fundamental este întruparea, toate celelalte pregătindu-l sau decurgând din el. Ca atare, creştinii ar trebui nu numai să accepte minunile, ci şi să le privească drept dovezi de implicare directă a Domnului în creaţia Sa.

Cele patru iubiri puse în evidenţă de Lewis sunt Afecţiunea, Prietenia, Erosul şi Mila, fiecare cu trăsăturile ei distincte, în ciuda zonelor de suprapunere. Autorul atrage atenţia asupra decepţiilor şi distorsiunilor proprii primelor trei iubiri, cele „naturale“, care rămân primejdioase atâta vreme cât cea de-a patra, iubirea „divină“, nu le înglobează.

Problema durerii îşi propune să dea o soluţie dilemei creştine: dacă Dumnezeu este bun şi atotputernic, cum de îngăduie ca făpturile pe care le-a creat să sufere durerea? Autorul atrage atenţia de la bun început ca nici o soluţie intelectuală a problemei durerii nu poate înlocui curajul, simpatia umană şi mai ales dragostea de Dumnezeu.

 
Scrie un comentariu

Scris de pe ianuarie 5, 2013 în 2012, Humanitas

 

Etichete: , , , , ,

Itinerarul minții în Dumnezeu – Sf. Bonaventura


itinerarulAutor: Sf. Boneventura

Traducere: Florina-Rodica Hariga

Editură: Polirom

Colecție: Biblioteca medievală

An: 2012

Preț: 25 lei

Cartea este la a doua ediție recentă. Prima, în traducerea lui Gheorghe Vlăduțescu, a apărut în 1994, la editura Științifică. E o lucrare clasică de mistică creștină, ce apare de această dată în ediție bilingvă.

Considerat unul dintre tratatele majore de mistica, Itinerariul mintii spre Dumnezeu este si una dintre cele mai tulburatoare lucrari ale filosofiei medievale latine. Aceasta oglindeste efortul de a valorifica vocabularul si reprezentarea despre lume ale misticii crestine si neoplatonismului, filtrate intens de numeroase surse filosofice si teologice.

Cultura franciscana a secolului al XIII-lea formuleaza aici o marturisire spirituala intemeiata pe o viziune asupra ierarhiei lumii si a facultatilor de cunoastere, conturind un drum spre Dumnezeu si un model al rectitudinii morale.

Bonaventura (Giovanni di Fidanza, 1217/1221-1274), sanctificat de Biserica Catolica, doctor al Bisericii, filosof si teolog medieval, a facut parte din Ordinul franciscan si a fost cardinal. A scris, intre altele, o biografie a Sfintului Francisc din Assisi, intitulata Legenda maior si acceptata ca biografie oficiala de catre ordinul franciscan, un comentariu extins la Cartea sentintelor a lui Petrus Lombardus si un volum in care apara invatamintul teologic al vremii. De perfectiones evangelicae. Itinerarium mentis in Deum, scrisa in 1259, este principala lucrare de mistica a lui Bonaventura.

 

Etichete: , , , , ,

Euharistia. Taina Împărăției – Alexander Schmemann


EuharistiaAutor: Alexander Schmemann

Traducere: pr. Boris Răduleanu

Editură: Sophia

An: 2012

Preț: 25 RON

Cartea reprezintă o reeditare, prima ediție fiind publicată la Editura Anastasia, în 1993.

Prezentarea editurii:

Îndrăznim să afirmăm că lucrarea părintelui Alexander Schmemann este mult grăitoare pentru toți – clerici şi laici, teologi şi neteologi. Ea nu este o carte de filosofie religioasă, ci are un conținut izvorât din trăirea inimii lui curate de preot şi de profesor, înrădăcinată în credința vie şi lucrătoare şi luminată de har. Cei care o vor citi cu mintea în inimă credem că îşi vor restructura şi reevalua concepția asupra creştinismului, asupra Bisericii, asupra Sfintei Liturghii, dar mai ales asupra Sfintei Euharistii şi vor pătrunde astfel esența şi valoarea incomensurabilă şi universală a Euharistiei, ca Jertfă a Împărăției, ca Viața vieții noastre.

În această lucrare de acum clasică a  teologiei liturgice, autorul cheamă nu la reforme și modernizări ale vieții  cultice, ci la o întoarcere către viziunea și experiența pe care Euharistia le‑a  adus chiar de la început în viața Bisericii. Analizând pas cu pas Euharistia, părintele Schmemann își inițiază cititorii, într‑un mod elocvent și clar, în Cina Împărăției.

Jean Claude Larchet despre ediția franceză a volumului:

Părintele Alexandre a fost observator la Conciliul Vatican II şi ne-am putea întreba, ca şi părintele Mihail Pomazansky (fost profesor la Seminarul din Jordanville, foarte cunoscut în Statele Unite, care a supus teologia liturgică a părintelui Alexandre unei severe critici – a se vedea, de exemplu, site-ul de pe Internet: http://www.orthodoxinfo.com/phronema/pom_lit.aspx și în limba română: http://saraca.orthodoxphotos.com/biblioteca/teologia_liturgica_pr_schmemann.htm) dacă părintele Alexandre n-a fost cumva influenţat de catolicismul social şi implicaţiile lui liturgice, foarte în vogă în anii şaizeci; alţi autori au vorbit de o „protestantizare” a Liturghiei ortodoxe. În ceea ce ne priveşte, ni se pare că părintele Alexandre se arată a fi fost influenţat de fapt de teoriile tip sobornost, care au cunoscut un mare succes în Rusia la finele secolului al XIX-lea (în mod particular de gânditori ca Kireievskişi Homiakov, cărora Olivier Clément, în cartea sa despre N. Berdiaev, le reproşa de a fi conceput la urma urmelor comuniunea drept „un fel de fuziune într-un organism în care fiecare nu este decât o porţiune”) şi de existenţialismul şi personalismul moderne (promovate în lume de emigraţia rusă, de N. Berdiaev, şi mult mai târziu în lumea grecească de C. Yannaras şi I. Zizioulas), care  au dezavantajul de a fi redus persoana la dimensiunea ei relaţională.

Deși teza pe care Părintele Alexandre încearcă să o impună este ca o prismă ce denaturează, prin exclusivismul şi caracterul său prea sistematic, ansamblul comentariului, pot fi găsite în acesta din urmă, după ce-l vom fi citit cu rezerve şi îi vom fi corectat excesele, numeroase înţelesuri profunde din care vom avea mult de câştigat

(textul integral poate fi citit pe doxologia.ro)

 

Etichete: , , ,

Biblica – atlasul Bibliei


biblica-1466Autor: ***

Editură: Litera

An: 2011

Preț: 199 RON

Cel mai complex şi actualizat atlas al Bibliei editat până astăzi, înfăţişează veridic povestiri dramatice, personaje charismatice şi locuri de semnificaţie istorică din Biblie.

Structurat în opt secţiuni: Geografia şi istoria pământurilor biblice, Geneza şi epoca patriarhilor, Judecătorii, Regii, Profeţii şi cei drepţi, Cucerirea regatelor, Viaţa lui Iisus din Nazaret şi Răspândirea Cuvântului.

Cuprinde informaţii esenţiale despre topografia, geologia, clima acestei regiuni istorice.

Conţine 125 de hărţi originale ce prezintă sugestiv locuri, itinerarii, bătălii, regate şi imperii despre care se vorbeşte în Biblie, precum şi o listă extinsă a denumirilor geografice.

Textul este însoţit de o secţiune de referinţe cu tabele informative, arbori genealogici, o bibliografie amplă pe acest subiect şi un glosar de termeni.

Pune la dispoziţie cele mai recente descoperiri arheologice şi cercetări teologice.

Alcătuit de o echipă internaţională de scriitori, cercetători universitari şi studioşi ai Bibliei.

Ilustrat cu peste 650 de fotografii color spectaculoase, incluzând imagini panoramice ale unor peisaje, tablouri, desene, gravuri, miniaturi şi sculpturi aflate în cele mai importante galerii de artă, muzee şi colecţii.

 

Etichete: , , ,

 
%d blogeri au apreciat: