RSS

Elenic și creștin în viața spirituală a Bizanțului timpuriu

05 ian.

elenic-si-crestin-in-viata-spirituala-a-bizantului-timpuriu_1_produsAutor: Endre v. Ivanka

Traducere: Vasile Adrian Carabă

Editură: Nemira

An: 2012

Preț: 28 RON

Origenism, Arianism, Nestorianism, Monofizitism, Iconoclasm – nu sunt decât numele celor mai grave erezii creștine care au tulburat viața Bisericii din veacurile III–VIII și care au în comun gândirea elenică, exprimată în structurile lor filosofice bine determinate de curentele dominante ale epocii. Dar, paradoxal, această gândire elenică este responsabilă și de înfrângerea ereziilor, tocmai prin modul potrivit de abordare și încadrare a ei în spiritul credinței creștine. Exemplul cel mai elocvent prezentat de Endre v. Ivánka îl reprezintă Școala Capadociană, unde, cu aceleași unelte filosofice, ereziile antitrinitare din veacurile III–IV sunt demontate. Nu Platon sau Aristotel în sine sunt periculoși pentru viața Bisericii, ci modul de receptare a filosofiei lor. Firește, pentru ereziarhi, gândirea acestor mari filosofi este normativă, concepțiile lor despre lume sau om fiind preluate aproape în literă, în timp ce pentru Părinții Bisericii, ea nu este decât o ancilla theologiae, o unealtă adecvată de exprimare a învățăturii lui Hristos și nimic mai mult. (Vasile Adrian Carabă)

Atunci când corpul omului antic a ajuns a fi acoperit de austerele veşminte bizantine, când sculptura greacă impudică s-a dat înapoi făcând loc mozaicului religios cu figuri sobre, reflexive, mistice, lucrurile nu s-au întâmplat de azi pe mâine. A fost necesară o luptă ideatică între cărturarii vremii, cunoscători rafinaţi ai filozofiei greceşti şi deopotrivă susţinători ai creştinismului timpuriu. Pe fondul acestei dialectici au înflorit ereziile: origenismul, arianismul, nestorianismul, monofizitismul, iconoclasmul şamd. (Anca Giura. Restul recenziei, aici)

Desigur că o lectură integrală a cărții edifică în definitiv. Atrag însă atenția că autorul este în acord cu atitudinea Părinților Bisericii (în special cu capadocienii) și o consideră istoricește inevitabilă. Lectura te convinge că ar fi fost imposibil să fie altfel, iar matca elenistică a gândirii creștine a fost de neînlocuit. Până și epistolele Noului Testament sunt scrise în limba greacă, iar apostolii înșiși (în special Pavel) vor prelua anumite cuvinte pentru a le da o conotație eminamente creștină. Cum ar fi fost posibil ca mai târziu (la secole distanță), lucrurile să fi apucat pe un alt drum?! Și dacă ar fi apucat totuși, care ar fi fost drumul acela?! Dacă substratul cultural al Imperiului Roman era puternicul filon grecesc, atunci altă variantă aproape nu exista. În fine, deși o carte aridă pentru cei mai puțin familiarizați, cred că lucrarea de față merită atenția noastră. E de citit și de reflectat, chiar dacă în continuare discuția asupra subiectului este destul de polarizată. (Ghiță Mocan. Restul prezentării, aici).

Reclame
 

Etichete: , , , , , , ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: