RSS

Arhive zilnice: ianuarie 9, 2013

Ferigi și elefanți – C.S. Lewis


ferigi si elefantiAutor: C.S. Lewis

Traducere: Emanuel Conțac

Editura: Humanitas

Preț: 22 RON

„Unii oameni au pretenţia că văd sporii de ferigă, dar nu zăresc un elefant la zece metri depărtare, ziua în amiaza mare.“ (C.S. Lewis)

În distincta sa înfăţişare scriitoricească, C.S. Lewis oferă cu prilejul acestei noi colecţii de eseuri o apărare a dreptei credinţe creştine, confruntată cu ameninţările evului contemporan. Textele cuprinse aici sondează zone profunde şi sensibile ale sufletului religios, abordând cu simţ logic, cu imaginaţie şi cu exemple captivante probleme specifice discursului de tip teologic, precum noima apartenenţei la Trupul lui Hristos, semnificaţia şi puterea rugăciunii, înţelesul iertării, adevărul istoric al întâmplărilor descrise în Biblie, sau chestiuni ce ţin de un spectru mai larg, cum ar fi atitudinea faţă de război şi faţă de moarte în genere, falsul conflict dintre religie şi tehnologie ori pretenţiile nejustificate ale unora de a descifra sensul istoriei. Argumentaţia bine închegată şi de o mare limpezime, pusă în lumină de numeroase citate şi aluzii la Scriptură şi pigmentată cu inconfundabile tuşe de umor şi ironie, descoperă cărturarul fermecător şi pătrunzător care în finalul fiecărui pasaj lasă nostalgia vorbei scrise şi graba de a ne adânci în următorul, spre a regăsi savoarea pe care-o au doar fructele coapte ale minţii.

Reclame
 

Etichete: , ,

Credo – Jaroslav Pelikan


CredoAutor: Jaroslav Pelikan

Traducere: Mihai‑Silviu Chirilă

Editură: Polirom

An: 2010

Preț: 55 RON

Monografie comprehensiva dovedind o exceptionala eruditie, Credo este rezultatul unei activitati de cercetare academica a crezurilor si marturisirilor de credinta pe care autorul a desfasurat-o vreme de 60 de ani. Actualul volum constituie sinteza acestei activitati si abordeaza chestiunile esentiale legate de simbolurile de credinta: originea crezurilor; rolul lor religios, dar si politic; cum se raporteaza acestea la institutiile si cultul crestin; cum ne ajuta in studierea istoriei celor mai importante confesiuni crestine.
„Lucrare de mare eruditie, pe care luciditatea prozei lui Pelikan o face totusi accesibila publicului larg.” (Luke Timothy Johnson)
„O lucrare de o profunda perceptie si generozitate ecumenica, rezultatul unui studiu extraordinar.” (Robert Louis Wilken)
Credo dovedeste inca o data de ce Jaroslav Pelikan, un erudit pasionat, este cel mai mare teolog istoric al timpului nostru.” (Lawrence S. Cunningham)
„Indispensabila… Este putin probabil ca o asemenea realizare sa poata fi depasita.” (Donald K. McKim)

Cuprins:

Definitia crezului si a marturisirii • Continuitate si schimbare in crezuri si marturisiri • Scriptura, traditie si crez • Autoritatea crezurilor si a marturisirilor • Istoria crezurilor si a marturisirilor • Afirmarea credintei in ortodoxia rasariteana • Expuneri ale credintei in crestinismul modern
 

Etichete: , , ,

Dicționar de imagini și simboluri biblice


Dictionar 2011.inddAutor(i): Leland Ryken, James C. Wilhoit şi Tremper Longman III (editori generali)

Traducere: colectiv

Editură: Casa Cărții

An: 2011

Preț: 130 RON

Dicționarul este disponibil și online.

Dicţionarul de imagini şi simboluri biblice a fost conceput ca o carte de referinţă care să-i ajute pe cititorii, pe cercetătorii şi pe învăţătorii Bibliei în explorarea lumii fascinante şi variate a imaginilor, a metaforelor şi a arhetipurilor din Biblie. Impresia era că dicţionarele şi enciclopediile biblice obişnuite ofereau prea puţin suport în acest domeniu. Acelora care îşi însemnaseră în Bibliile lor referinţe la imagini, la motive şi la alte caracteristici literare, lipsa unei asemenea lucrări de referinţă li se părea o crimă – sau o oportunitate editorială!

De aici s-a născut viziunea publicării unui dicţionar care să cuprindă articole despre trăsăturile de caracter, subiectele de intrigă, scenele tipice, procedeele retorice, speciile literare şi cărţile Bibliei. Unele articole abordează unele arii tematice largi (cum ar fi „Animale” sau „Imagini juridice”), iar altele îşi restrâng centrul de interes (cum ar fi „Liră” sau „Muştar, sămânţă de ~”). Multe articole inedite disting, în mod clar, acest dicţionar de alte dicţionare biblice (precum „Fântână, întâlnire la ~” sau „Înşelarea oracolului”). Şi chiar şi acolo unde articolele intitulate „Zid” sau „Turn” produc în cititorul care îşi foloseşte foarte mult emisfera dreaptă o aversiune faţă de detaliile arheologice, accentul este pus categoric pe dimensiunile evocatoare ale acestor subiecte.

Acest dicţionar, cu toate că are un număr de aproximativ 850 de articole, nu este exhaustiv. Constatarea aceasta dovedeşte cât de vastă şi de diversă este mulţimea imaginilor biblice şi cât de limitate sunt timpul şi energia redactorilor şi, la fel, ale editurii. Este întotdeauna provocatoare crearea unei lucrări de referinţă într-un domeniu în care niciun predecesor nu a instituit un „canon” al intrărilor. La fel, poate fi o adevărată aventură pentru redactorii care întâlnesc pe parcursul lucrării mereu alte perspective şi unghiuri de vedere – punându-le şi la dispoziţia altora. Însă după şapte ani de planificări şi muncă – şi o muncă mult mai de durată decât s-a estimat iniţial –, a sosit timpul să ne oprim, să lăsăm lucrurile aşa cum sunt şi să publicăm. Ne consolăm cu gândul mărinimos că viitorii revizori vor avea ce să înveţe de la noi şi vor clădi pe acest fundament. Şi credem că cititorii noştri, atunci când vor lucra cu acest dicţionar, vor vedea că se pot aventura singuri şi pot să exploreze alte faţete ale imagisticii biblice.

Principalii beneficiari ai acestui dicţionar nu sunt dintre erudiţi, ci dintre nespecialişti. Am încer­cat să producem o lucrare accesibilă şi interesantă care să constituie o unealtă importantă, absolut necesară, în completare la dicţionarele biblice obişnuite şi, de asemenea, să ofere noi posibilităţi de citire şi de apreciere a Bibliei. Sperăm ca această carte să le descopere noi orizonturi cercetătorilor, noi abordări învăţătorilor – inclusiv celor din artele frumoase – şi profunzimi impresionante cititorilor evlavioşi ai Scripturii. Dacă cititorii prind măcar o parte din bucuria pe care noi am trăit-o făcând corectura acestei cărţi în curs de apariţie, putem spune că ne-am împlinit scopul.

 

Etichete: , , ,

Ortodoxia – G.K. Chesterton


Ortodoxia - ChestertonAutor: G.K. Chesterton

Traducere: Mirela Adăscăliței

Editură: Humanitas

An: 2008

O carte excepțională, greu de digerat, scrisă de „prințul paradoxului”. Una dintre tezele lui Chesterton e că nebunia înseamnă exces de logică, nu absența logicii. Cartea a mai fost publicată și de Editura Paralela 45, cu mai mulți ani în urmă, și a cunoscut două ediții.

„Stă scris: «Să nu ispiteşti pe Domnul, Dumnezeul tău». Nu. Dar Domnul, Dumnezeul tău se poate ispiti pe sine.

Şi se pare că tocmai asta s-a întamplat în gradina Ghetsimani. Intr-o grădină Satana l-a ispitit pe om; şi tot într-o grădină Dumnezeu L-a ispitit pe Dumnezeu.

El a trecut, într-un fel suprauman, prin oroarea noastră omenească în faţa pesimismului. Lumea s-a cutremurat

şi soarele s-a întunecat pe cer nu în momentul Răstignirii, ci la strigătul de pe cruce: strigătul care marturisea

că Dumnezeu Il părăsise pe Dumnezeu.” (G.K. Chesterton)

 

Etichete: , , , , , ,

Istoria filosofiei patristice – Claudio Moreschini


Istoria filosofiei patristiceAutor: Claudio Moreschini

Traducere: Alexandra Chescu, Mihai-Silviu Chirilă, Doina Cernica

Editură: Polirom

An: 2009

Preț: 75 RON

Dupa Istoria literaturii crestine vechi grecesti si latine, in Istoria filosofiei patristice Claudio Moreschini prezinta gindirea crestina de la primele sale forme de manifestare pina in secolele al VI-lea si al VII-lea, in opozitie cu filosofia pagina. In noile si divergentele interpretari ale imprumuturilor conceptuale – medio- si neoplatonice, neopitagoreice, stoice, aristotelice sau chiar hermetice – se pot identifica nu doar influentele culturii greco-romane, ci si noutatile teoretice aduse de Sfintii Parinti: doctrina Sfintei Treimi, creatia ex nihilo, consideratiile asupra materiei, timpului si eternitatii, categoriile si limitele limbajului in fata infinitatii si inefabilitatii lui Dumnezeu, natura sufletului si scopul sau etico-religios etc. Aceste teme, ce se vor regasi in filosofia medievala, si modul in care au fost abordate de diferiti autori dovedesc autonomia speculativa a gindirii patristice in efortul de asimilare a traditiilor si de interpretare in cheie crestina a conceptelor si categoriilor fundamentale ale filosofiei elene.

„De-a lungul intregii sale existente (dar, desigur, si dupa aceea), filosofia patristica a fost puternic influentata de platonism. Clement, Origen, Parintii capadocieni, Augustin au fost influentati in cel mai inalt grad; deschiderea lor catre ceea ce se considera deja drept cea mai ilustra filosofie, cea a lui Platon sau a discipolilor sai contemporani crestinilor, a fost mare. Insa ea s-a constituit practic intr-o preluare constienta a doctrinelor grecesti (adica pagine) doar in masura in care acestea au fost considerate functionale sau adaptabile mesajului crestin.

Asadar, citindu-i, trebuie sa intelegem ca prezenta doctrinelor sau a sistemelor pagine in operele lor nu a facut din acesti ginditori crestini pur si simplu niste platonicieni (sau stoici, aristotelici, hermetici), ci ca ei au ramas in primul rind ceea ce doreau sa fie, si anume crestini care voiau sa mediteze la invatatura transmisa de traditie.” (Claudio Moreschini)

 

Etichete: ,

Confesiuni – Sf. Augustin


Augustin - ConfesiuniAutor: Sf. Augustin

Traducere: Eugen Munteanu

Editură: Nemira

Colecție: Alfa și Omega

An: 2010

Preț: 50 RON

Inițial mi-am propus să nu trec cu inventarul mai departe de anul 2011, dar sunt câteva cărți care se impun grație celebrității lor, a calităților intrinseci și a faptului că sunt încă disponibile în librării.

Daca ar incerca sa cuprinda textul Confesiunilor in canoanele   unui gen sau ale unei specii literare bine delimitate, un teoretician  al  literaturii ar avea de infruntat dificultati insurmontabile si ar   constata pana la urma ca se afla in fata unei scrieri inclasabile.   Relatare narativa? Fireste, dar pana la un punct si doar in prima parte.   Efuziune lirica? Speculatie filosofica? Discurs critic interpretativ   asupra textelor scripturale? Analiza psihologica? Fiecare in parte si   toate la un loc, intr-un discurs practic indisociabil in componente.

Abatere, intr-un fel, de la formele literare cunoscute, Confesiunile ne apar ca un text scris „dintr-o rasuflare“, fara o „schema“   prestabilita, ba chiar, la o lectura superficiala, plin de incoerente,   reveniri si repetitii, lipsit parca de o unitate interioara. Pe de alta   parte, nu este greu de observat ca prima parte este preponderent   narativa, pe cand in partea a doua lipseste orice referinta   evenimentiala, continutul fiind exclusiv speculativ si analitic. Confesiunile Sf. Augustin sunt una dintre cartile cele mai frecvent   traduse si tiparite: culturile mari detin fiecare in parte, cateva   duzini diferite, realizate, de-a lungul ultimelor trei-patru secole,   dupa principii si cu finalitati diferite, incepand de la reproduceri   strict literale si pana la parafrazari foarte libere. Simpla consultare a   fisierelor marilor biblioteci, cum ar fi Biblioteca Nationala sau   biblioteca Institutului de Studii Augustiniene din Paris, ne poate da o   imagine elocventa asupra numarului mare de editii ale acestui text   fundamental al culturii europene. Dupa editia princeps a   operelor Sf. Augustin, publicata de A. Dodo la Basel, in anul   1506, cele mai importante editii complete ale operei augustiniene care   s-au succedat in timp sint: editia tiparita de marele umanist Erasmus,   intre anii 1528–1529, de asemenea la Basel, cea a calugarilor   benedictini de la manastirea Saint Maur, tiparita intre 1679-1700 la   Paris, cea cuprinsa in tomurile XXXII–XLVII ale Patrologiei latine a   abatelui Migne, marea editie bilingva Oeuvres completes de Saint   Augustin, publicata in 32 de tomuri la Paris, intre anii 1869–1878 de   Peronne, Ecolle, Vincent, Charpentier si H. Barreau (Confesiunile sunt   cuprinse in tomul al II-lea) si, in sfarsit, editia din seria Corpus   scriptorum ecclesiasticorum latinorum de la Viena, al carei tom al   XXXIII-lea, aparut in 1896, este dedicat Confesiunilor.

Mare este si numarul manuscriselor care au conservat textul   Confesiunilor, cele mai vechi datand din secolul al VII-lea.   Diferentele, adesea importante, intre diferitele versiuni manuscrise au   facut extrem de dificila sarcina filologica de restaurare a unui prototip cat mai apropiat de gandirea autentica a Sf. Augustin.

 
 
%d blogeri au apreciat asta: