RSS

Costul uceniciei – Dietrich Bonhoeffer

11 ian.

Costul ucenicieiAutor: Dietrich Bonhoeffer

Traducător: Ligia Taloș

Editură: Peregrinul

An: 2010

Costul uceniciei, penultima carte antumă a lui Dietrich Bonhoeffer, constituie o analiză lucidă a harului ieftin, caracterizat de autor drept „duşmanul de moarte al bisericii noastre“. Deşi profund ancorată în realităţile sumbre ale Germaniei interbelice, analiza necruţătoare a autorului şi-a depăşit cu mult epoca, intrând, astfel, în repertoriul spiritualităţii creştine fără vârstă.

Harului ieftin (principala maladie spirituală care îl preocupă), Bonhoeffer îi opune fără ezitare harul costisitor – „chemarea lui Hristos, pentru care ucenicii părăsesc mrejele şi Îl urmează“. Cu referire la această chemare, Bonhoeffer scria, în mod profetic: „Cine păşeşte pe drumul uceniciei se supune morţii lui Isus, îşi dă viaţa lui morţii. […] Fiecare chemare a lui Hristos duce la moarte.“ Desigur, autorul avea în vedere „omorârea omului nostru vechi“, care are loc prin chemarea făcută de Isus, dar, pentru el, afirmaţia s-a dovedit adevărată nu doar la nivel lăuntric, ci şi la nivelul întregii sale existenţe: Bonhoeffer a păşit el însuşi în părtăşia martiriului, fiindcă a refuzat radical compromisul cu regimul naţional-socialist aflat la putere în Germania.

Costul uceniciei, scrisă în mare parte sub forma unui comentariu la Predica de pe Munte, respiră o mare prospeţime spirituală, datorită faptului că, în viaţa autorului, harul şi ucenicia s-au îngemănat indisolubil. Bonhoeffer scrie cu fervoare, polemizând, nu de puţine ori, cu establishment-ul teologic al vremii sale. Retorica sa nu este însă un exerciţiu al teologului „de fotoliu“, ci expresia pasiunii ucenicului care a primit harul costisitor.

Dietrich Bonhoeffer (1906–1945), pastor şi teolog luteran educat la Tübingen, Berlin şi New York, a lăsat o bogată moştenire teologică, publicată mai ales postum. S-a dovedit inflexibil în relaţia cu partidul nazist, care a încercat să „alinieze” Biserica Evanghelică la propriile scopuri politice. Apărător neobosit al cauzei Bisericii Mărturisitoare, n-a ezitat să pregătească pastori în clandestinitate, la Finkenwalde (astăzi, Szczecin-Zdroje, Polonia) sau în diverse localităţi din Pomerania. Pentru implicarea în rezistenţa antinazistă, a fost întemniţat şi condamnat la moarte prin spânzurare. Execuţia a avut loc la Flossenbürg, la 9 aprilie 1945, cu o lună înainte de capitularea Germaniei.

Reclame
 

Etichete: , ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: