RSS

Arhivele lunare: februarie 2013

Cu Dumnezeu în subterană – Richard Wurmbrand


Cu Dumnezeu in subteranaAutor: Richard Wurmbrand

Editură: Stephanus

An: 2007

Preț: 25 RON

Sunt un pastor luteran care, datorita fidelitatii sale fata de credinta crestina, a petrecut mai bine de paisprezece ani in diferite inchisori; dar nu acesta este motivul scrierii acestei carti. Intotdeauna mi-a displacut ideea ca un om care a fost inchis pe nedrept, trebuie sa scrie sau sa predice despre suferintele sale.
Anii de inchisoare nu mi s-au parut prea lungi, deoarece singur in celula mea, am descoperit ca, dincolo de credinta si iubire, exista bucuria intru Domnul: o adanca si extraordinara fericire, fara seaman in lumea aceasta. Iar cand am iesit din puscarie eram ca un om care coboara de pe varful muntelui – de unde cuprinsese pana departe cu privirea pacea si frumusetea unui intreg tinut – ca sa revina in campie. (Richard Wurmbrand – prefata)
Fragment dintr-o recenzie scrisă de Janeth:
Cu Dumnezeu în subterană este o carte de mărturii. O carte care relatează suferinţa cumplită din spatele Cortinei de Fier, răutatea oamenilor, dar şi eroismul şi virtutea altora. O carte care demonstrează că iubirea pentru Dumnezeu şi oameni e cea mai eficientă armă de luptă împotriva răului şi urii. Iar chipul lui Wurmbrand, din imaginile de la finalul cărţii, vorbeşte despre această iubire. Principalul motiv pentru care a apărut cartea aceasta, spune Wurmbrand, este că a „întâlnit în închisoare suflete care, în timpul celor mai grele pătimiri, au atins culmi de dragoste şi frumuseţe spirituală.” M-a impresionat atât de mult această carte şi mi s-a lipit de suflet că, pot să recunosc, Cu Dumnezeu în subterană este pentru mine a doua carte de preţ (după Biblie). O citesc de fiecare dată cu inima îndurerată, cu ochii în lacrimi şi cu regretul că nu I-am oferit lui Dumnezeu o asemenea iubire pe care Wurmbrand I-a oferit în închisoare. Libertate, belşug, hrană, îmbrăcăminte, sănătate, familie. Wurmbrand nu a avut nimic din toate acestea. Şi totuşi a dat dovadă de o răbdare, iertare şi dragoste, de care nimeni în libertate, sănătate şi prosperitate nu dă dovadă. Ce am descoperit în cele aproximativ 300 de pagini sunt adevărate nestemate; mi-e drag până şi mirosul paginilor…

Reclame
 

Etichete: , , , ,

Omul recent – Horia-Roman Patapievici


Omul recentAutor: Horia-Roman Patapievici

Editură: Humanitas

An: 2001… 2008

Preț: 42 RON (aici)

O carte care a stârnit deosebit de multe reacții, unele foarte vehemente. Dar o carte inevitabilă pentru cine vrea să privească istoria ideilor și dintr-o perspectivă pro-creștină, să zicem.

Intotdeauna s-a spus despre ei ca sunt noi, ca sunt innoiti. Cantariti, sunt insa prea lejeri. Evaluati, sunt de tot greoi. Fragmentele pe care le-am cules in cartea de fata pleaca de la constatarea ca oamenii pe care ii produce intr-un ritm industrial modernitatea, care si-a iesit din propria ne-masura, nu sunt cu adevarat nici noi, nici innoiti: sunt, asemeni conservelor cu data de expirare pe eticheta, doar recenti… Omul recent este omul care, oricat timp ar trece peste el si oricata vreme l-ar slefui, tot rudimentar ramane. Pentru ca acest tip uman nu se mai poate sprijini pe existenta vreunui suflet, nici al lui si nici al lumii, el nu mai are resursele de a intemeia nici traditii si nici macar datini. (…) De ce? Pentru ca si-a pierdut prezenta. Omul recent este omul care, dorind sa se sature de toate fenomenele lumii (…) s-a trezit intr-o buna zi ca nu mai este decat un epifenomen al curgerii, scurgerii si prelingerii lor. Este momentul cand Gregor Samsa, dupa o noapte agitata de vise nelinistite, se trezeste dimineata metamorfozat intr-un urias gandac. Pe noi, oare, cum ne va gasi dimineata?””«Omul recent» este o meditatie despre lumea de azi a unui modern nesatisfacut de propria sa modernitate. Este o critica a modernitatii care nu se multumeste nici cu proclamatiile suficiente ale postmodernitatii, nici cu regretele traditionalismului – o interogatie asupra modernitatii suscitata de presimtirea dureroasa ca ori de cate ori ti se deschide in fata un drum, altele ti se inchid in spate ori in laterala. Cand ne inchinam bigot la minunile modernitatii, cum ne indeamna zelatorii modernitatii si delatorii traditiei, in sufletele noastre se tanguiesc toate bogatiile pe care le-am pierdut inlauntru atunci cand trupurile noastre au progresat afara. «Omul recent» incearca sa sugereze ca, prin ceea ce-i lipseste, modernitatea ofera ceea ce o poate inca salva. Cu o conditie insa: daca vom avea inteligenta sa putem regasi in neghiobia trufasa a timpului pe care il traim – intreg, viu, bun si frumos – crestinismul tuturor inceputurilor.Sa fim moderni: dar – «nihil sine Deo» !”Horia-Roman Patapievici

Adrian Miroiu într-un articol critic, în „Observator cultural”:

Citind Omul recent de H.-R. Patapievici, nu poti sa nu ai sentimente amestecate. Uneori intilnesti fraze remarcabile, intuitii spectaculoase ori asocieri uluitoare de idei sau de autori. Numai ca, totodata, am fost coplesit de uriasele confuzii conceptuale din carte, de pseudoargumentari, de o lipsa pentru mine inacceptabila de informare chiar elementara in domeniile asupra carora autorul reflecta. Mai este inca ceva: chiar daca reuseam sa trec peste aceste lucruri, incercind sa imi fac cit mai limpezi ideile pe care autorul a dorit sa le sustina, eram tot mai uimit – si, marturisesc, dezolat – de acestea. Nu incriminez; fiecare putem sustine punctele de vedere in care credem; dar nici nu pot sa nu fac explicite aceste dezacorduri, pentru ca cititorul sa inteleaga mai bine care este pozitia intelectuala pe care se asaza H.-R. Patapievici, precum si divergenta dintre aceasta si a mea.

Sint foarte putini filozofii de profesie care au scris despre H.-R. Patapievici. La rindul meu, am ezitat. Vedeam cum se extaziau critici literari, eseisti, artisti, chiar si unii filozofi, cunoscuti in rindul oamenilor de cultura, dar fara expertiza profesionala in problemele aflate in centrul de interes al acestei carti. Eu il apreciam pe eseistul H.-R. Patapievici pentru vioiciunea intelectuala care razbatea in multe din textele sale, chiar daca, repet, nu sint de acord cu ceea ce sustine el; dar toti acesti autori de care pomeneam il vedeau altfel pe H.-R. Patapievici – anume ca pe un teoretician de profunzime, ca pe un filozof. Fara sa vreau, mi-am amintit de o remarca lui Robespierre despre Condorcet: acesta, spunea el, era un mare matematician in ochii oamenilor de litere, dar un distins om de litere in ochii matematicienilor.

Stelian Gomboș, într-un articol pulbicat pe crestinortodox.ro:

Opera Omul recent este noncomformista si in acelasi timp plina de intrebari care abordeaza marile idolatrii ale timpului si lumii in care traim (idolatria postmodernismului, idolatria textului erudit si a „aparatului”, idolatria corectitudinii politice, idolatria democratiei devenita limbaj de lemn, idolatria majoritatii si a minoritatilor, idolatria clerului si institutiei bisericesti, idolatria dihotomiei stanga-dreapta etc.). Horia Roman Patapievici vorbeste de doua solutii in cartea sa: una este discernamantul (o tema care apare masiv in aceasta opera) si alta este referinta la Dumnezeu. Redusa la chintesenta ei, disputata carte a lui Horia Roman Patapievici este, in ultima instanta, o carte despre valori. Daca ne asumam acceptiile terminologice ale autorului Politicelor, atunci trebuie sa vedem in „omul recent” produsul ultim al post-industrializarii.

Dupa lunga bezna a ideologiilor totalitare, a evita capcanele modului absolutist de gandire, a accepta dreptul la existenta al unui unghi alternativ in examinarea unor directii de asemenea importanta devine o precautie pe cat de utila, pe atat de necesara. Este unul dintre meritele lui Horia Roman Patapievici de a fi facut acest lucru examinand prin prisma cauzala, in diversele sale retorte, conditia omului recent. Vazuta din perspectiva divizarilor actuale ale scenei americane ce marcheaza turnirul intre doua directii majore de mentalitate (reflectate pe plan politic in disputa dintre liberali si conservatori, dintre stanga si dreapta, dintre democrati si republicani), cartea romanului Horia Roman Patapievici capata astfel o relevanta surprinzator de incisiva, cu precadere prin raportare la acuzatiile de antioccidentalism si antiamericanism ce i s-au adus.

 
Scrie un comentariu

Scris de pe februarie 25, 2013 în 2004, 2005, 2006, 2008, Filosofi, Humanitas

 

Sfinți în lume – Leland Ryken


Sfinti_In_lume__Puritanii_In_adevarata_lor_lumina1_thumbTitlu original: Worldly Saints: The Puritans As They Really Were

Autor: Leland Ryken

Traducere: Anca Curpaș

Editură: Reformatio

An: 2004

Preț: 26 (aici)

Puritanii au existat dintotdeauna in istoria Bisericii. Promotori ai unei invatatori precise si ai unui stil de viata pios, puritanii anglo-saxoni, descendenti ai Reformei protestante, au fost continuatorii sfintilor si martirilor crestini. Elementul lor distinctiv consta in rigurozitate si pasiune pentru o viata pura consacrata pe deplin lui Dumnezeu, traita insa in mijlocul lumii spre a o purifica. Ei au mutat monahismul din desert in cetate.
Cartea profesorului Leland Ryken ne convinge ca puritanii sunt considerati pe buna dreptate parinti spirituali ai evanghelicilor de azi. Citind cartea, nu doar vom privi curiosi in oglinda unei epoci trecute, ci vom fi provocati la a ne reevalua spiritualitatea crestina. 

Cuprins
De ce avem trebuinta de puritani?
Prefata
Multumiri
1. Cum au fost cei dintai puritani?
2. Munca
3. Casatoria si viata sexuala
4. Banii
5. Familia
6. Predicarea puritana
7. Biserica si inchinarea
8. Biblia
9. Educatia
10. Activitatea sociala
11. Invatand din exemple negative: cateva din greselile puritanilor
12. Geniul puritanismului: partea cea mai valoroasa a puritanilor
 

Etichete: , ,

Jurnal intim – Miguel de Unamuno


Jurnal intimTitlu original: Diario íntimo

Autor: Miguel de Unamuno

Traducere: Sorin Mărculescu

Editura: Polirom

An: 2007

Preț: 10 RON

Cartea conține însemnările lui Unamuno din perioada în care, cu smerenie și căință, se reîntoarce spre credință.

„Documentul cardinal ce rezuma aceasta etapa de «smerenie» in «agonia religioasa» a lui Unamuno (octombrie 1897-ianuarie 1902) il reprezinta cele cinci caiete, de dimensiuni inegale, publicate mult timp dupa moartea autorului, abia incepind din 1957, de catre A. Zubizarreta. Acest Jurnal intim concentreaza toate nuantele framintarilor religioase ale lui Unamuno, aceleasi in fapt din copilarie si pina la sfirsitul vietii, dar cu accent, in aceste pagini, mai cu seama pe valorile pur catolice, pe care ulterior le va contesta partial sau si le va revizui, precizindu-si pozitiile, in doua carti extrem de influente: Del sentimiento tragico de la vida (1912) si La agonia del cristianismo (1925) pentru a nu mai vorbi si de rascolitorul poem de ample dimensiuni El Cristo de Velasquez (1920) sau de ultimul sau roman, naratie despre «sentimentul tragic al existentei cotidiene», San Manuel Bueno, martir (1933).” (Sorin Marculescu)

Fragment dintr-o recenzie de Alina Popa:

Cartea lui Miguel de Unamuno impresioneaza prin nelinistea iscata de fiecare fraza. Odata deschisa, ea angreneaza cititorul fara scapare intr-un periplu invadat de meditatii asupra vietii ce-au marcat gandirea autorului de la varsta copilariei pana la cea a maturitatii. Nu intamplator, dupa cum este remarcat de critica literara, jurnalul apartine unui „crestin agonic”. Credinta, transformata in obsesie in cartea lui Unamuno, se intemeiaza pe intrebari si pe raspunsuri care nu conving, ci doar atenueaza uneori zbuciumul interior. Autorul devine astfel un cautator de inalt, de un transcendent ce se refuza ratiunii, dar care se reveleaza in parte doar in intimitatea sinelui. Doar intr-o simplitate deplina, nealterata de demonstratii stiintifice sau de comentarii filozofice.
Credinta lui Miguel de Unamuno doare. Autorul este prins intr-o lupta permanenta si irezolvabila pe pamant: il cauta pe Dumnezeu, dar nu reuseste sa-L prinda in maini, ci doar ii aclama prezenta care se dezvaluie in jur, dar mai ales in sine. Ca atare, jurnalul lui Miguel de Unamuno coboara dincolo de palpabilul si concretul acestei lumi, in adancul gandurilor si al trairilor pe care le concentreaza in framantari religioase – in aceste pagini cu accent pronuntat pe valorile pur catolice.
Cu cat coboara mai mult in tainele religiei, cu atat mai mult setea de Dumnezeu ii prelungeste tensiunea interioara. Cu atat mai mult intimul se marturiseste intr-un confesional senin si agonic in acelasi timp. Caci in subterana gandurilor, prezenta lui Dumnezeu inspira liniste, iar absenta lui destrama echilibrul si intensifica teama:
„Cu cat mai mult vei trai in Dumnezeu, cu atat mai mult vei trai in tine insuti, mai inauntrul tau, si vei fi in mai mare masura tu insuti. Pierzandu-te in Dumnezeu, asa iti vei dobandi cea mai mare personalitate. (…) Nu, trebuie sa cautam divinul, pe Dumnezeu, in sanul nostru, in adancul din noi insine. Astfel e ca si cum am avea o inspiratie nemijlocita de la Duhul Sfant.”

 
Scrie un comentariu

Scris de pe februarie 23, 2013 în 2007, Polirom, Prozatori

 

Etichete:

În luptă cu gândurile – Evagrie Ponticul


In lupta cu gandurileTitlu complet: În luptă cu gândurile. Despre cele opt gânduri ale răutății. Replici împotriva lor

Autor: Evagrie Ponticul

Traducere: Ioan I. Ică jr.

Editură: Deisis

An: 2006

Preț: 19 RON

O carte de referință pentru tot ce înseamnă monahism creștin. Din cele 8 „gânduri ale răutății”, prin medierea lui Ioan Casian și a altora, a ajuns Biserica Catolică la cele 7 păcate capitale. Marele „psihanalist” al Antichității a influențat în mod decisiv și irevocabil toată creștinătatea. La acest preț, e un adevărat chilipir, având în vedere ce conține.

Inceput odata cu retragerea in 273 in desert a lui Antonie cel Mare, monahismul egiptean e una din cele mai formidabile aventuri spirituale din istoria umanitatii. Izolati de lume, de lucruri si de oameni, ascetii descopera ca radacina ultima a pacatului cu fapta sta inauntrul mintii lor, in gandurile patimase insuflate de demoni; ele impiedica mintea de la rugaciune, contemplare si vederea lui Dumnezeu. Trecand prin experienta aspra a ispitelor, monahii devin specialisti in razboiul nevazut cu gandurile si demonii.
Experienta ascetica a parintilor pustiei a fost sistematizata in mod stralucit de avva Evagrie Ponticul († 399). In scrierile cuprinse in volumul de fata — si traduse pentru prima data in limba romana — el ofera atat catalogul principalelor opt ganduri demonice care-l chinuie pe om, cat si remediile lor ascetice in pagini antologice de psihologie si demonologie ascetica. La acestea se adauga un unic in felul lui manual-arsenal practic de combatere a sugestiilor gandurilor demonice sub forma a 498 de citate biblice prin care mintea poate replica diverselor ispite dupa modelul Mantuitorului in desertul Karantaniei.
Intr-o epoca a tiraniei mediilor si tentatiilor virtuale, actualitatea lectiilor ascetice ale acestor scrieri fundamentale pentru orice crestin duhovnicesc se impune cu o evidenta care nu mai are nevoie de nici o demonstratie.

 

Integrala operei poetice – Sf. Ioan al Crucii


Integrala operei poetice - Ioan al CruciiAutor: Sfântul Ioan al Crucii

Traducere: Răzvan Codrescu și Anca Crivăț

Editură: Christiana

An: 2003

Preț: 11 RON (aici)

Noaptea întunecată (neagră) a sufletului a cunoscut încă cel puțin două ediții în limba română, fiind unul dintre textele mistice de referință atunci când vine vorba despre perioade de inexplicabilă uscăciune spirituală. Acest volum are și calitatea de a fi o ediție bilingvă.

Din prezentarea de pe catholia.ro:

Volumul de faţă constituie o ediţie  substanţial revizuită şi adăugită faţă de cea realizată în 1997 sub egida Editurii Anastasia. Această nouă ediţie reuneşte, atât în original, cât şi în versiune românească, toate cele 20 de poeme aparţinând cu certitudine Sfântului Ioan al Crucii, la care se adaugă un text cu paternitate incertă şi fragment din proza mistico-teologică a autorului.

Spre deosebire de ediţia din 1997, ediţia de faţă include şi trei Anexe: celebrul “Soneto a Cristo crucificado”, mai cunoscut sub denumirea de Sonetul anonim, atribuit mai ales Sfintei Tereza de Avila, dar uneori şi Sfântului Ioan al Crucii; o mostră mai amplă din comentariile teologice în proză ale autorului însuşi; o interpretare ortodoxă a misticii acestui sfânt, extrasă din Cursul de teologie mistică al lui Nichifor Crainic (ed. 1941), reintitulată editorial “Purificările mistice în opera Sfântului Ioan al Crucii”.

Speranţa exprimată în Notă asupra ediţiei este aceea că, prin intermediul acestei lucrări, “poezia mistică a Sfântului Ioan al Crucii va trezi şi/sau va spori, atât teologilor şi literaţilor români, cât şi lumii noastre intelectuale în general (inclusiv pentru tineretul tot mai dezobişnuit să frecventeze marile surse creştine ale culturii europene), interesul pentru literatura religioasă şi pentru percepţia globală a fenomenului creştin, inerent identităţii istorice şi spirituale a lui homo europaeus“.

 

Ghid de artă creștină – Michelle P. Brown


copertaTitlu original: The Lion Companion to Christian Art

Autor: Michelle P. Brown

Traducere: Antonela Buligă

Editură: Casa Cărții

Preț: 130 RON

Dat fiind rolul central al creştinismului în formarea culturii occidentale, nu este de mirare că de-a lungul veacurilor cei mai mulţi artişti au căutat să-i exprime tainele. În această bogată şi frumoasă carte, Michelle Brown trasează istoria artei creştine. Privirea retrospectivă pe care ne-o oferă ea acoperă mare parte din istoria artei din Occident şi din zone ale Orientului Mijlociu, ale Africii, ale Asiei, ale celor două Americi şi ale Oceaniei, din Antichitate până în zilele noastre.
Michelle Brown adoptă o abordare largă a subiectului artei creştine, trecând graniţele pentru a explora modul în care arta a reflectat şi a stimulat o reacţie la învăţăturile lui Cristos şi la gândirea şi experienţa creştină de-a lungul veacurilor. Arta, ne spune ea, este la fel ca muzica; poate face ca lucrurile să fie „mai mult decât ceea ce sunt” şi pătrunde dincolo de actul vederii şi al experimentării, ajungând la un nivel mai adânc al percepţiei. „Căci dacă imboldul uman de a crea poate fi văzut ca parte constituentă a unei căutări perpetue de a se apropia mai mult de forţa creatoare fundamentală, pe care creştinii, la fel ca mulţi alţii, o cunosc drept «Dumnezeu», atunci actul prin care se naşte arta – la fel ca naşterea copiilor sau a ideilor – este o expresie viguroasă a acelui impuls. Aidoma rugăciunii, ea oferă un traseu potenţial pentru intrarea în contact cu Creatorul, aşa cum a recunoscut Michelangelo atunci când a conceput electrizanta imagine iconică care planează pe bolta Capelei Sixtine, întrupând clipa creaţiei şi prefigurarea împăcării, când vârfurile întinse ale degetelor lui Dumnezeu şi ale lui Adam, divinul şi umanul, sunt pe cale să se atingă.”
Cartea porneşte de la arta primilor creştini şi ajunge până în epoca modernă, cuprinzând articole scrise de colaboratori invitaţi, pe marginea unor subiecte precum: Icoanele; Florenţa renascentistă; Rubens şi Contrareforma; Arta populară religioasă; Artişti evrei, teme creştine; Realizarea Bibliei Sf. Ioan şi Creştinismul şi arta contemporană în America de Nord.

Ghidul de artă creştină este o carte care se adresează tuturor celor interesaţi de moştenirea artistică mondială. Cititorul secular modern, care simte detaşare faţă de semnificaţia picturilor, va găsi ajutor aici pentru a înţelege atât puterea lor emoţională, cât şi pe cea estetică. Cititorul creştin va fi încurajat să exploreze în continuare minunea şi frumuseţea pe care o reprezintă moştenirea culturală creştină.

Michelle P. Brown este profesor de studii ale manuscriselor medievale la Şcoala de Studii Aprofundate din cadrul Universităţii din Londra şi fost custode al Secţiei de Manuscrise Medievale şi Anluminate la British Library. Este canonic şi membru laic al Consiliului de Canonici de la Catedrala Sf. Paul, Londra. A ţinut prelegeri la multe universităţi, în domeniul istoriei şi al istoriei artei şi este lector străin la Universitatea din Leeds, membru al Consiliului Societăţii Colecţionarilor de Antichităţi şi membru al Consiliului Institutului de Artă Courtauld.
Ea a fost custodele câtorva expoziţii importante, printre care se numără „Moştenitorii Romei” (British Museum / British Library), „Labirint pictat: lumea Evangheliarului de la Lindisfarne” (British Library) şi „La început: Biblii dinaintea anului 1000” (Institutul Smithsonian). Numeroasele ei publicaţii includ: Evangheliarul de la Lindisfarne: societatea, spiritualitatea şi scribul, Lumea Psaltirii lui Luttrell şi Cum a ajuns creştinismul în Britannia şi în Irlanda.

Ghidul de artă creştină cuprinde:

o Textul complet şi autorizat, începând cu perioada creştinismului timpuriu şi până în epoca modernă
o O abordare cuprinzătoare, care acoperă întreaga artă grandioasă care a tratat temele creştine
o O largă acoperire internaţională
o Articole referitoare la subiecte speciale, scrise de o echipă de experţi din lumea întreagă
o 200 de reproduceri deosebite ale unor opere de artă

Cartea este tipărită pe hârtie cretată, are coperţi tari, e cusută şi conţine multe imagini color.

 
 
%d blogeri au apreciat asta: