RSS

Arhivele lunare: aprilie 2013

Abecedar al credinței – Christos Yannaras


Abecedar al credinteiTitlu original: Alfabetari the pistes

Titlu complet: Abecedar al credinței. Introducere în teologia ortodoxă

Autor: Christos Yannaras

Traducere: Consantin Coman

Editură: Bizantină

An: 2007 (ed. a II-a)

Preț: 18 RON (aici)

O introducere accesibilă în teologia ortodoxă. După cum o trădeazi și titlu, cartea este structurată tematic, fiecare subiect fiind tratat succint și ușor de înțeles. Oricui vrea să înțeleagă mai bine Ortodoxia, această carte îi poate sluji drept ghid limpede și totodată precis dogmatic. Volumul lui Yannaras poate face pereche bună cu Teologia mistică a Bisericii de Răsărit (de un nivel ceva mai înalt), cu Ortodoxia lui Paul Evdokimov sau cu Teologia bizantină a lui John Meyendorff. 

Reclame
 

Bizanț – Michel Kaplan


BizantTitlu original: Byzance 

Autor: Michel Kaplan

Traducere: Ion Doru Brana

Editură: Nemira

Colecție: Byzantivm

An: 2010

Preț: 45 RON

„Lectura acestui pasionant volum prilejuieşte o interesantă călătorie în timp (sec. IV–XV) şi spaţiu (imperiul europeano-asiatic fondat de Constantin cel Mare): cititorul este martorul celor mai însemnate momente din istoria sinuoasă a Bizanţului; străbate epoci de grandoare şi de decadenţă, de anarhie şi reorganizare; asistă la refondarea Byzantionului şi la prodigioasa sa dezvoltare urbanistică; află despre relieful şi clima specifice teritoriului bizantin, despre viaţa economică şi structurile sociale; se familiarizează cu instituţiile politice, administrative, judiciare, financiare, militare şi bisericeşti bizantine; i se descoperă lumea artistică şi capodopere care-i stârnesc admiraţia; în fine, autorul întredeschide discret uşa vieţii private a bizantinilor şi dezvăluie cititorului informaţii despre sexualitatea, igiena corporală şi vestimentaţia lor, despre educarea tinerei generaţii şi ceremonialul complicat ce marchează cele mai importante momente ale vieţii (Botez, Nuntă şi Moarte).“

Sebastian Laurenţiu Nazâru

Fragment dintr-o prezentare de Damian Anfile:

Creştinismul a fost, pe lângă fondul greco-roman, cel de-al doilea element definitoriu al civilizaţiei bizantine, ierarhia episcopală devenind foarte repede cea mai de seamă apărătoare a romanităţii, în contextul crizei aristocraţiei municipale din secolele V-VII. Biserica Ortodoxă a reprezentat un sprijin constant pentru statul bizantin şi a devenit, după 1453, principalul continuator al acestuia în plan cultural.

Societatea bizantină prezentată în cea de-a doua parte a acestei lucrări este departe de rigiditatea heraldică a reprezentărilor oficiale, fiind un mediu extrem de dinamic, complex şi, cel puţin în cazul Constantinopolului – cosmopolit. Fixitatea unor reguli ori cutume considerate mai înainte drept norme implacabile ale vieţii bizantinilor este vădită a fi fost relativă, precum dependenţa femeii faţă de bărbat – tată ori soţ -, ce era anulată fie prin văduvie, fie prin moştenirea unei averi ori prin fondarea unei mănăstiri, a cărei egumenă devenea aproape automat ctitora.

În concluzie, volumul Bizanţ al scriitorului francez Michel Kaplan nu reprezintă numai unul dintre cele mai complete şi bine structurate compendii ale istoriei şi spiritualităţii bizantine, ci şi o fortuită alegere pentru începerea seriei Byzantium, căreia i s-au adăugat până în prezent alte patru volume, ce urmează a fi prezentate şi care cu siguranţă vor oferi pe viitor cititorilor noi ocazii de a cunoaşte mai îndeaproape civilizaţia căreia îi datorăm enorm în ceea ce priveşte definirea noastră etnică, culturală, politică şi mai ales religioasă.

 

Aproape de casă – Billy Graham


aproape-de-casaTitlu original: Nearing Home: Thoughts on Life, Faith, and Finishing Well

Autor: Billy Graham

Traducere: Ruben Ologeanu

Editura Uniunii Bisericilor Creştine Baptiste din România

An: 2013

Preț: 20 RON

Indiferent dacă ne place stilul său sau nu, indiferent dacă simpatizăm sau nu mișcările evanghelice contemporane, Billy Graham rămâne probabil cel mai important predicator (evanghelist, propovăduitor) al secolului XX din toată creștinătatea. Volumul este unul de referință, având în vedere caracterul său autobiografic.

Niciodată nu m-am gândit că voi trăi încât să ajung așa de bătrân.

Toată viața am fost învățat cum să mor ca și creștin, dar nimeni nu m-a învățat vreodată cum ar trebui să trăiesc anii de dinainte de a muri. Mi-aș fi dorit ca ei să o fi făcut deoarece sunt un om în vârstă acum și, credeți-mă, nu este deloc ușor.

Cel care a spus prima dată că bătrânețea nu este pentru cei slabi a avut dreptate. Ia orice grup de oameni bătrâni adunați laolaltă și aproape garantat subiectele lor preferate de discuție vor fi cele mai recente dureri și suferințe.

În curând voi sărbători ce de-a nouăzeci și treia aniversare și știu că nu va mai fi mult până când Dumnezeu mă va chema acasă, în cer. Mai mult ca niciodată aștept acea zi — nu doar pentru lucrurile minunate pe care cerul le păstrează pentru mine și pentru fiecare credincios, ci pentru că știu că în cele din urmă toate poverile și întristările care mă apasă în această etapă a vieții se vor sfârși. În ultimul an, bolile inerente bătrâneții și-au luat din greu tributul de la mine. Aștept de asemenea acea zi pentru că voi fi împreună cu Ruth, iubita mea soție și cel mai bun prieten timp de aproape șaizeci și patru de ani, care a mers acasă în 2007 pentru a fi cu Domnul pe care L-a iubit și L-a slujit cu atâta credincioșie. Deși mă bucur că luptele ei cu slăbiciunile și cu durerea au ajuns la final, eu încă mă simt ca și cum o parte din mine a fost ruptă și îmi este dor de ea mai mult decât mi-aș fi putut imagina vreodată.

Nu, bătrânețea nu este pentru cei slabi.

Dar aceasta nu este întreaga poveste și nici Dumnezeu n- a intenționat să fie. Deși Biblia nu trece cu vederea problemele cu care ne confruntăm pe măsură ce îmbătrânim, ea nici nu ilustrează bătrânețea ca fiind un timp demn de dispreț sau ca pe o povară pe care trebuie să o îndurăm scrâșnind din dinți (dacă îi mai avem). Nici nu ne portretizează la bătrânețe ca fiind inutili și ineficienți, condamnați să ne petrecem ultimile zile într-o plictiseală interminabilă sau într-o activitate lipsită de sens până când Dumnezeu ne va lua acasă.

În schimb, Biblia spune că Dumnezeu are un motiv pentru a ne ține aici; dacă n-ar avea, ne-ar lua acasă mult mai devreme. Dar care este scopul Său pentru acești ani și cum ne putem alinia viețile conform acestui scop? Cum putem deveni mai puternici în interior în ciuda acestor dificultăți și nu doar să învățăm să ne obișnuim cu temerile, luptele și limitările din ce în ce mai mari? Cum putem înfrunta viitorul cu speranță în loc de disperare? Acestea sunt câteva dintre întrebările cu care am fost nevoit să mă confrunt pe măsură ce am îmbătrânit; probabil că același lucru este valabil și în cazul tău.

Această carte nu este scrisă doar pentru oamenii în vârstă. Ea este scrisă pentru oamenii care se află în orice etapă a vieții — chiar și pentru aceia care nu s-au gândit niciodată prea mult la faptul că vor îmbătrâni. Motivul este unul simplu: cea mai bună modalitate de a aborda provocările bătrâneții este de a te pregăti pentru ele de pe acum, înainte ca ele să apară. Te invit să explorezi alături de mine nu doar realitățile vieții pe măsură ce îmbătrânim, ci și speranța și împlinirea — și chiar bucuria — care poate fi a noastră în momentul în care am învățat să privim la această vârstă din punctul de vedere al lui Dumnezeu și să descoperim puterea Lui de a ne susține în fiecare zi.

Într-o zi, călătoria vieții noastre se va sfârși. Într-un sens, toți ne apropiem de casă. Și, pe măsură ce ne apropiem, mă rog ca tu și cu mine nu doar să învățăm ce înseamnă să îmbătrânești, ci și, cu ajutorul lui Dumnezeu, să învățăm de asemenea să îmbătrânim cu har și să găsim călăuzirea necesară pentru a termina cu bine.

 

Știință dragoste credință – Cristian Bădiliță


Stiinta dragoste credintaTitlu complet: Știință dragoste credință. Convorbiri cu patrologi europeni

Autor: Cristian Bădiliță

Editură: Curtea Veche

An: 2008

Preț: 22 RON

Cartea Ştiinţă, dragoste, credinţă adună între copertele ei convorbiri cu patrologi europeni purtate în ultimii zece ani de Cristian Bădiliţă. Cei ce mărturisesc despre tradiţie, despre poveşti patristice, despre traducere şi comentarii asupra Septuagintei sunt:

Monique Alexandre

Marguerite Harl

Enrico Norelli

Juan José Ayan Calvo

Attila Jakab

Alain Le Boulluec

Giovanni Filoramo

Jean-Noël Guinot

Lucian Turcescu

Î.P.S. Nicolae Corneanu

Ysabel de Andia

Marie-Hélène Congourdeau

Marius Cruceru

Paul Géhin

Giulia Sfameni Gasparro

Lorenzo Perrone

 

100 de puncte fierbinți din istoria Bisericii


100 de puncte fierbintiAutor colectiv

Traducere: Ioan Bișog

Editură: Sapientia

An: 2011

Preț: 25 RON

La 12 martie 2000, Papa Ioan Paul al II-lea cerea iertare pentru greşelile făcute de către Biserică şi de către membrii ei de-a lungul celor două mii de ani de existenţă, la câteva zile după ce Comisia Teologică Internaţională publicase, la 7 martie 2000, documentul „Memorie şi reconciliere: Biserica şi greşelile trecutului”. Acest eveniment, survenit cu ocazia Jubileului Anului Sfânt 2000, este de o importanţă majoră în istoria Bisericii, întrucât marile obiecţii aduse creştinismului de astăzi nu mai sunt de ordin filozofic, ci vizează direct istoria acestei instituţii, obiecţii care dezarmează adesea pe orice creştin. Tentaţia de a reduce istoria Bisericii doar la pagini întunecoase, într-o epocă secularizată, este foarte mare. Totuşi, Biserica rămâne slujitoarea unui proiect extraordinar cât priveşte omul şi lumea şi este singura care astăzi poate să-i dea un suflet. Pentru a răspunde unei provocări a timpurilor, Editura „Sapientia” propune cartea „100 de puncte fierbinţi din Istoria Bisericii”, o colecţie de articole adunate de studenţii din cadrul grupului „Résurrection”, care prezintă 100 de subiecte tratate în mod sintetic, cu o cronologie precisă, o apreciere istorică ce ţine cont de ultimele cercetări, cu întrebări care conduc la meditaţie. Cartea a fost tradusă din limba franceză de părintele Ioan Bişog. Primele şase capitole ale cărţii precizează condiţiile şi limitele acestei lucrări. Restul lucrării propune episoade cunoscute şi mai puţin cunoscute, a căror alegere a fost arbitrară. Au fost alese perioade tulburi ale istoriei Bisericii şi probleme delicate. În schimb, afirmaţiile făcute sunt o mărturie curajoasă despre credinţa pe care marii autori o nutresc cu privire la Biserică. Fiecare articol este împărţit în cinci paragrafe: „Datele”, care furnizează datele şi evenimentele esenţiale ale momentului propriu-zis supus analizei; „Evenimentul”, care are drept obiectiv plasarea acestuia în contextul său istoric, descriind liniile de forţă ale derulării sale; „Problematica”, în care este exprimată aprecierea teologică cea mai adecvată problemelor supuse analizei; „Întrebări”, care îi permit cititorului să-şi prelungească meditaţia, stimulându-l la comparaţii extraordinare, şi „Bibliografie”, care oferă cititorului mijlocul de a se informa asupra problemei. Articolele sunt aranjate în ordine cronologică, fiind împărţite în perioade, precum „Originile Bisericii”, „Timpul persecuţiilor”, „Secolul de fier”, „Renaşterea şi Reforma protestantă”, „Timpul revoluţiilor”, „Secolul al XX-lea” etc. Printre temele expuse se enumeră: „De la apostoli la episcopi” (creşterea comunităţilor şi creşterea membrilor ierarhiei odată cu moartea apostolilor: Biserica reprezintă o creştere organică), „Biserica şi sinagoga” (discrepanţa dintre creştinismul timpuriu şi tradiţiile religioase iudaice, cu toate că există o continuitate profundă cu tradiţia Vechiului Testament), „Criza gnostică” (necesitatea unui crez, care să facă explicite afirmaţiile esenţiale ale credinţei şi care să servească pentru evitarea oricărei interpretări reductive), „Prestigiul succesorului lui Petru” (rolul papei în Biserică, principiul petrin al lui Leon cel Mare), „Conciliul împotriva papei” (criza papalităţii în timpul Conciliului de la Konstanz), „Sfârşitul statului pontifical” (înverşunarea Papei Pius al IX-lea în menţinerea puterii sale politice şi scăderea puterii civile a papei), „Începuturile ecumenismului” (impulsul dat de Ioan al XXIII-lea, de Conciliul al II-lea din Vatican şi de Paul al VI-lea efortului de refacere a unităţii Bisericii) etc. Redăm un citat din introducerea cărţii, pentru a înţelege mai bine scopul acestei cărţi: „Echipa Résurrection reia formula care a consacrat-o: 100 puncte tratate în mod sintetic, în general, pe două pagini, cu o cronologie precisă, o apreciere istorică ce ţine cont de ultimele cercetări, întrebări care conduc la meditaţie şi cu o bibliografie la zi. Niciun manual de istorie nu va ajuta să meditaţi şi să promovaţi mai bine o nouă metodă de analiză a trecutului instituţiei fondate de Cristos decât aceste 100 de puncte fierbinţi ale grupului de cercetători”.

 

Etichete:

Tratat fundamental despre credință – Karl Rahner


Tratat fundamental despre credinta Titlu original: Grundkurs des Glaubens

Autor: Karl Rahner

Traducere: Talos Marius

Editură: Galaxia Gutenberg

An: 2005

Preț: 46 RON

Fascinaţia şi actualitatea „Tratatului fundamental despre credinţă” al lui Karl Rahner constau în profunzimea spirituală şi forţa speculativă cu care sunt abordate întrebările capitale ale creştinilor din timpul său: ce înseamnă să fii creştin, care este temeiul speranţei acestuia şi, în fine, cum se poate trăi cu probitate intelectuală credinţa creştină în lumea de astăzi. Aşa cum o arată titlul, această lucrare este un „Tratat fundamental despre credinţă”: în ea nu este vorba doar despre nişte întrebări teologice particulare, ci despre esenţa creştinismului, în ansamblul său, gândit în legătura lui intrinsecă cu totalitatea existenţei umane. Într-o lume dominată de pozitivismul ştiinţific, Karl Rahner nu oboseşte să afirme că viaţa omului este învăluită în misterul inepuizabil al lui Dumnezeu, care i se comunică necontenit. În această relaţie aparent paradoxală se află şi temeiul ultim al demnităţii omului: într-adevăr, potrivit lui Rahner, autonomia omului creşte în mod direct proporţional cu legătura pe care acesta o are cu Dumnezeu, originea şi orizontul lui ultim. Mister şi autocomunicare, aceste concepte sunt menite, în viziunea teologului german, să ofere, lumii de astăzi, un acces către Dumnezeu şi către om în legătura lor originară. Karl Rahner (1904-1984) s-a născut la Freiburg în Breisgau. Intrat în 1922 în ordinul călugărilor iezuiţi, devine preot în 1932. Urmează cursuri de filosofie cu Martin Heidegger, iar în 1936 primeşte titlul de doctor în teologie dogmatică. Suspendat din învăţământ în timpul celui de-al doilea război mondial, în 1948 este titularizat profesor de dogmatică la Universitatea din Innsbruck, iar din 1964 preia catedra de filosofia religiei a Universităţii din München. Între 1967 şi 1971, când devine profesor emerit, el activează în cadrul Universităţii din München. Prin funcţiile de teolog peritus la Conciliul Vatican II şi de membru al Comitetului Teologic Internaţional până în 1972, precum şi prin cele peste 4000 de titluri din bibliografia lui, Karl Rahner se afirmă ca unul dintre numele cele mai importante ale gândirii teologice din secolul XX.

 

Etichete:

Despre obscuritatea profețiilor – Sf. Ioan Gură de Aur


despre_obscuritatea_profetiilorTitlu original: Homiliae II de Prophetarum Obscuritate

Autor: Sf. Ioan Gură de Aur

Traducere: Radu Mustaţă

Editură: IBMBOR

An: 2013

Preț: 12 RON

Fragment din prezentarea de pe Noutăți ortodoxe:

Omiliile Sfantului Ioan Hrisostom  Despre obscuritatea profetiilor ne ajuta sa vedem mai bine modul in care crestinii din primele veacuri intelegeau cuvantul inspirat al Sfintei Scripturi, intrucat aveau in vedere o problema hermeneutica strans legata de finalitatea hristica a Vechiului Testament, considerat a fi  calauza spre Hristos. Cele doua omilii hrisostomiene traduse in volumul de fata reprezinta o adevarata sinteza a genului, intrucat parintele antiohian, urmand Traditiei crestine a secolelor anterioare, recapituleaza principalele argumente pe care primii apologeti crestini le-au adus in vederea apararii limbajului incifrat al Vechiului Testament, prin prefigurari si enigme. Sfantul Ioan Gura de Aur adapteaza aceste argumente la o realitate specifica comunitatii crestine din Antiohia celei de-a doua jumatati a secolului al IV-lea d.Hr. si, de aceea, cele doua omilii dau marturie despre lupta Sfantului Parinte impotriva influentei pe care sinagoga continua sa o exercite asupra unora dintre contemporanii sai crestini. Pornind de la aceasta tema cu caracter apologetico-polemic, exhortatia hrisostomiana se indreapta, de asemenea, impotriva judecarii si osandirii semenilor (in cea de-a doua cuvantare) si indeamna la cercetarea si osandirea neincetata a propriilor greseli si pacate.

 
 
%d blogeri au apreciat asta: