RSS

Arhive pe categorii: 2007

Abecedar al credinței – Christos Yannaras


Abecedar al credinteiTitlu original: Alfabetari the pistes

Titlu complet: Abecedar al credinței. Introducere în teologia ortodoxă

Autor: Christos Yannaras

Traducere: Consantin Coman

Editură: Bizantină

An: 2007 (ed. a II-a)

Preț: 18 RON (aici)

O introducere accesibilă în teologia ortodoxă. După cum o trădeazi și titlu, cartea este structurată tematic, fiecare subiect fiind tratat succint și ușor de înțeles. Oricui vrea să înțeleagă mai bine Ortodoxia, această carte îi poate sluji drept ghid limpede și totodată precis dogmatic. Volumul lui Yannaras poate face pereche bună cu Teologia mistică a Bisericii de Răsărit (de un nivel ceva mai înalt), cu Ortodoxia lui Paul Evdokimov sau cu Teologia bizantină a lui John Meyendorff. 

Reclame
 

Cu Dumnezeu în subterană – Richard Wurmbrand


Cu Dumnezeu in subteranaAutor: Richard Wurmbrand

Editură: Stephanus

An: 2007

Preț: 25 RON

Sunt un pastor luteran care, datorita fidelitatii sale fata de credinta crestina, a petrecut mai bine de paisprezece ani in diferite inchisori; dar nu acesta este motivul scrierii acestei carti. Intotdeauna mi-a displacut ideea ca un om care a fost inchis pe nedrept, trebuie sa scrie sau sa predice despre suferintele sale.
Anii de inchisoare nu mi s-au parut prea lungi, deoarece singur in celula mea, am descoperit ca, dincolo de credinta si iubire, exista bucuria intru Domnul: o adanca si extraordinara fericire, fara seaman in lumea aceasta. Iar cand am iesit din puscarie eram ca un om care coboara de pe varful muntelui – de unde cuprinsese pana departe cu privirea pacea si frumusetea unui intreg tinut – ca sa revina in campie. (Richard Wurmbrand – prefata)
Fragment dintr-o recenzie scrisă de Janeth:
Cu Dumnezeu în subterană este o carte de mărturii. O carte care relatează suferinţa cumplită din spatele Cortinei de Fier, răutatea oamenilor, dar şi eroismul şi virtutea altora. O carte care demonstrează că iubirea pentru Dumnezeu şi oameni e cea mai eficientă armă de luptă împotriva răului şi urii. Iar chipul lui Wurmbrand, din imaginile de la finalul cărţii, vorbeşte despre această iubire. Principalul motiv pentru care a apărut cartea aceasta, spune Wurmbrand, este că a „întâlnit în închisoare suflete care, în timpul celor mai grele pătimiri, au atins culmi de dragoste şi frumuseţe spirituală.” M-a impresionat atât de mult această carte şi mi s-a lipit de suflet că, pot să recunosc, Cu Dumnezeu în subterană este pentru mine a doua carte de preţ (după Biblie). O citesc de fiecare dată cu inima îndurerată, cu ochii în lacrimi şi cu regretul că nu I-am oferit lui Dumnezeu o asemenea iubire pe care Wurmbrand I-a oferit în închisoare. Libertate, belşug, hrană, îmbrăcăminte, sănătate, familie. Wurmbrand nu a avut nimic din toate acestea. Şi totuşi a dat dovadă de o răbdare, iertare şi dragoste, de care nimeni în libertate, sănătate şi prosperitate nu dă dovadă. Ce am descoperit în cele aproximativ 300 de pagini sunt adevărate nestemate; mi-e drag până şi mirosul paginilor…

 

Etichete: , , , ,

Jurnal intim – Miguel de Unamuno


Jurnal intimTitlu original: Diario íntimo

Autor: Miguel de Unamuno

Traducere: Sorin Mărculescu

Editura: Polirom

An: 2007

Preț: 10 RON

Cartea conține însemnările lui Unamuno din perioada în care, cu smerenie și căință, se reîntoarce spre credință.

„Documentul cardinal ce rezuma aceasta etapa de «smerenie» in «agonia religioasa» a lui Unamuno (octombrie 1897-ianuarie 1902) il reprezinta cele cinci caiete, de dimensiuni inegale, publicate mult timp dupa moartea autorului, abia incepind din 1957, de catre A. Zubizarreta. Acest Jurnal intim concentreaza toate nuantele framintarilor religioase ale lui Unamuno, aceleasi in fapt din copilarie si pina la sfirsitul vietii, dar cu accent, in aceste pagini, mai cu seama pe valorile pur catolice, pe care ulterior le va contesta partial sau si le va revizui, precizindu-si pozitiile, in doua carti extrem de influente: Del sentimiento tragico de la vida (1912) si La agonia del cristianismo (1925) pentru a nu mai vorbi si de rascolitorul poem de ample dimensiuni El Cristo de Velasquez (1920) sau de ultimul sau roman, naratie despre «sentimentul tragic al existentei cotidiene», San Manuel Bueno, martir (1933).” (Sorin Marculescu)

Fragment dintr-o recenzie de Alina Popa:

Cartea lui Miguel de Unamuno impresioneaza prin nelinistea iscata de fiecare fraza. Odata deschisa, ea angreneaza cititorul fara scapare intr-un periplu invadat de meditatii asupra vietii ce-au marcat gandirea autorului de la varsta copilariei pana la cea a maturitatii. Nu intamplator, dupa cum este remarcat de critica literara, jurnalul apartine unui „crestin agonic”. Credinta, transformata in obsesie in cartea lui Unamuno, se intemeiaza pe intrebari si pe raspunsuri care nu conving, ci doar atenueaza uneori zbuciumul interior. Autorul devine astfel un cautator de inalt, de un transcendent ce se refuza ratiunii, dar care se reveleaza in parte doar in intimitatea sinelui. Doar intr-o simplitate deplina, nealterata de demonstratii stiintifice sau de comentarii filozofice.
Credinta lui Miguel de Unamuno doare. Autorul este prins intr-o lupta permanenta si irezolvabila pe pamant: il cauta pe Dumnezeu, dar nu reuseste sa-L prinda in maini, ci doar ii aclama prezenta care se dezvaluie in jur, dar mai ales in sine. Ca atare, jurnalul lui Miguel de Unamuno coboara dincolo de palpabilul si concretul acestei lumi, in adancul gandurilor si al trairilor pe care le concentreaza in framantari religioase – in aceste pagini cu accent pronuntat pe valorile pur catolice.
Cu cat coboara mai mult in tainele religiei, cu atat mai mult setea de Dumnezeu ii prelungeste tensiunea interioara. Cu atat mai mult intimul se marturiseste intr-un confesional senin si agonic in acelasi timp. Caci in subterana gandurilor, prezenta lui Dumnezeu inspira liniste, iar absenta lui destrama echilibrul si intensifica teama:
„Cu cat mai mult vei trai in Dumnezeu, cu atat mai mult vei trai in tine insuti, mai inauntrul tau, si vei fi in mai mare masura tu insuti. Pierzandu-te in Dumnezeu, asa iti vei dobandi cea mai mare personalitate. (…) Nu, trebuie sa cautam divinul, pe Dumnezeu, in sanul nostru, in adancul din noi insine. Astfel e ca si cum am avea o inspiratie nemijlocita de la Duhul Sfant.”

 
Scrie un comentariu

Scris de pe februarie 23, 2013 în 2007, Polirom, Prozatori

 

Etichete:

Despre omul nobil, cupa din care bea regele. Tratate


Despre omul nobilTitlu original: Werke II

Autor: Meister Eckhart

Traducere: Gabriel H. Decuble

Editură: Humanitas

Colecție: Înțelepciune și Credință

An: 2007

Preț: 18 RON

„Exista in orice traditie oameni ai intelectului inflacarat. Meister Eckhart este dintre acestia. In el, cele doua calitati – magistru si maestru spiritual, teolog si predicator, scolastic si mistic – se afla intr-o organica, miraculoasa coerenta. Opera scolastica – in latina, limba universala a Bisericii si a savantilor. Misiunea de predicator si opera mistica – in latina, dar mai ales in germana, limba vernaculara, a celor «neinvatati» dar ardenti, limba in formare, a carei plasticitate Eckhart o foloseste cu stralucire pentru a transpune termenii doctrinei si ai experientei spirituale, facand o sinteza intre conceptia lui Dionisie Areopagitul si cea a lui Augustin, intre «intoarcerea sufletului» in propria-i adancime si extazul dionisian.
Eckhart se numara printre cei capabili sa exploateze metafizic – in sensul unei metafizici de experimentat, de realizat interior – intreaga desfasurare a realului. Aceasta e si atitudinea pe care vrea sa o propuna ascultatorilor sai, sa o imprime in ei.” (Anca Manolescu)

Autorul:

Eckhart (1260, Tambach sau Hocheim?, Thuringia – 1328, Avignon?). In 1275 intra in Ordinul Predicatorilor, la Erfurt; bacalaureat, lector al Sententelor, la Paris (1293-1294); prior al comunitatii dominicane din Erfurt si vicar al Thuringiei (1294-1298). Magistru in teologie al Universitatii din Paris, in 1302. Primul magisteriu la Sorbona, intre 1302 si 1303, dupa care e ales provincial al Saxoniei. Intre 1303 si 1313 se afla la Erfurt, unde predica in germana. 1311-1313: revine la Sorbona, ca magister actu regens la catedra atribuita dominicanilor straini. 1313 / 1324 -1327: preda la Studium generale (institutia universitara a dominicanilor) din Koln. 1325: episcopul locului declanseaza un proces impotriva invataturii lui Eckhart. In 1327, Eckhart pleaca la Avignon pentru a-si sustine ortodoxia in fata Papei. Dupa moartea sa, Bula In agro dominico condamna 17 propozitii eckhartiene ca fiind eretice, iar pe alte 11 ca suspecte de erezie. Bogata posteritate spirituala si intelectuala a lui Eckhart se dezvolta discret, disimulat.
Printre opere: a) in latina: Quaestiones Parisienses, Opus tripartitum, Sermones, Expositio sancti Evangelii secundum Iohannem; b) in germana: tratate, predici.

 

Etichete:

Castelul interior – Sf. Tereza din Ávila


tereza_din_avila_sf-castelul_interiorTitlu original: Las Moradas

Autor: Sf. Tereza din Ávila

Traducere: Christiam Tămaș

Editură: Ars Longa

An: 2007

Preț: 20 RON

Prima ediție a cărții a apărut, la aceeași editură, în 1995.

Din prezentarea cărții făcute pe ercis.ro:

În Castelul interior, Sfânta Tereza, maestră a artei analogiei şi a elaborării de simboluri, nu are alte izvoare de inspiraţie decât Sfânta Scriptură şi propria sa viaţă. De fapt, aici, este concentrată teologia propriei sale istorii mistice. În timp ce scrie ea se referă la ceea ce trăieşte prin har, de aceea stilul este, în mod particular, transparent.

În această capodoperă a spiritualităţii creştine se afirmă demnitatea omului şi interioritatea lui largă unde sufletul e vrednic de Dumnezeu, deoarece în străfundul lui se află sediul Sfintei Treimi; se arată plenitudinea misterului morţii şi al învierii în creştin, unde se înfăptuieşte transformarea lui în Cristos.

A fost trasat un drum spiritual care îl conduce pe om până la cel mai intim adevăr al vieţii sale.

*

Sfânta Tereza a lui Isus (1515-1582), binecunoscută ca Tereza din Avila, se naşte în localitatea spaniolă a cărei denumire este cuprinsă în numele ei, într-o familie de evrei convertiţi. La vârsta de 20 de ani intră la Mănăstirea Întrupării a carmelitanelor unde rămâne slujind 27 de ani. Aici primeşte mari haruri mistice de la Dumnezeu, după o îndelungată etapă de umilinţă şi asceză.

Din 1562, Tereza trăieşte ultimii 20 de ani ai vieţii sale întemeind 18 noi mănăstiri. Începe o nouă etapă de căutare a lui Dumnezeu, călătoreşte mii de kilometri în toată Spania pentru a răspândi o nouă formă de viaţă monahală atât pentru călugăriţe, cât şi pentru călugării ordinului, începând reforma carmelitanilor desculţi.

Sprijinită şi sfătuită de mari teologi franciscani, iezuiţi, dominicani şi de sfântul Ioan al Crucii, îmbunătăţeşte doctrina sa, care, la un moment dat, va fi şi verificată de Tribunalul ecleziastic al Inchiziţiei.

Mesajul său, care a reînnoit carisma carmelitană, a hrănit şi hrăneşte spiritual Biserica, este conţinut în operele sale Cartea vieţii, Drumul perfecţiunii, Castelul interior, Întemeierile.

Moare în 1582, la Alba de Tormes. Mănăstirile sale se răspândesc foarte repede în toată Europa şi în lumea întreagă. În 1622, este declarată sfântă, iar, în 1970, Doctor al Bisericii pentru autoritatea doctrinei sale spirituale.

 

Etichete: , , ,

 
%d blogeri au apreciat asta: