RSS

Arhive pe categorii: 2011

100 de puncte fierbinți din istoria Bisericii


100 de puncte fierbintiAutor colectiv

Traducere: Ioan Bișog

Editură: Sapientia

An: 2011

Preț: 25 RON

La 12 martie 2000, Papa Ioan Paul al II-lea cerea iertare pentru greşelile făcute de către Biserică şi de către membrii ei de-a lungul celor două mii de ani de existenţă, la câteva zile după ce Comisia Teologică Internaţională publicase, la 7 martie 2000, documentul „Memorie şi reconciliere: Biserica şi greşelile trecutului”. Acest eveniment, survenit cu ocazia Jubileului Anului Sfânt 2000, este de o importanţă majoră în istoria Bisericii, întrucât marile obiecţii aduse creştinismului de astăzi nu mai sunt de ordin filozofic, ci vizează direct istoria acestei instituţii, obiecţii care dezarmează adesea pe orice creştin. Tentaţia de a reduce istoria Bisericii doar la pagini întunecoase, într-o epocă secularizată, este foarte mare. Totuşi, Biserica rămâne slujitoarea unui proiect extraordinar cât priveşte omul şi lumea şi este singura care astăzi poate să-i dea un suflet. Pentru a răspunde unei provocări a timpurilor, Editura „Sapientia” propune cartea „100 de puncte fierbinţi din Istoria Bisericii”, o colecţie de articole adunate de studenţii din cadrul grupului „Résurrection”, care prezintă 100 de subiecte tratate în mod sintetic, cu o cronologie precisă, o apreciere istorică ce ţine cont de ultimele cercetări, cu întrebări care conduc la meditaţie. Cartea a fost tradusă din limba franceză de părintele Ioan Bişog. Primele şase capitole ale cărţii precizează condiţiile şi limitele acestei lucrări. Restul lucrării propune episoade cunoscute şi mai puţin cunoscute, a căror alegere a fost arbitrară. Au fost alese perioade tulburi ale istoriei Bisericii şi probleme delicate. În schimb, afirmaţiile făcute sunt o mărturie curajoasă despre credinţa pe care marii autori o nutresc cu privire la Biserică. Fiecare articol este împărţit în cinci paragrafe: „Datele”, care furnizează datele şi evenimentele esenţiale ale momentului propriu-zis supus analizei; „Evenimentul”, care are drept obiectiv plasarea acestuia în contextul său istoric, descriind liniile de forţă ale derulării sale; „Problematica”, în care este exprimată aprecierea teologică cea mai adecvată problemelor supuse analizei; „Întrebări”, care îi permit cititorului să-şi prelungească meditaţia, stimulându-l la comparaţii extraordinare, şi „Bibliografie”, care oferă cititorului mijlocul de a se informa asupra problemei. Articolele sunt aranjate în ordine cronologică, fiind împărţite în perioade, precum „Originile Bisericii”, „Timpul persecuţiilor”, „Secolul de fier”, „Renaşterea şi Reforma protestantă”, „Timpul revoluţiilor”, „Secolul al XX-lea” etc. Printre temele expuse se enumeră: „De la apostoli la episcopi” (creşterea comunităţilor şi creşterea membrilor ierarhiei odată cu moartea apostolilor: Biserica reprezintă o creştere organică), „Biserica şi sinagoga” (discrepanţa dintre creştinismul timpuriu şi tradiţiile religioase iudaice, cu toate că există o continuitate profundă cu tradiţia Vechiului Testament), „Criza gnostică” (necesitatea unui crez, care să facă explicite afirmaţiile esenţiale ale credinţei şi care să servească pentru evitarea oricărei interpretări reductive), „Prestigiul succesorului lui Petru” (rolul papei în Biserică, principiul petrin al lui Leon cel Mare), „Conciliul împotriva papei” (criza papalităţii în timpul Conciliului de la Konstanz), „Sfârşitul statului pontifical” (înverşunarea Papei Pius al IX-lea în menţinerea puterii sale politice şi scăderea puterii civile a papei), „Începuturile ecumenismului” (impulsul dat de Ioan al XXIII-lea, de Conciliul al II-lea din Vatican şi de Paul al VI-lea efortului de refacere a unităţii Bisericii) etc. Redăm un citat din introducerea cărţii, pentru a înţelege mai bine scopul acestei cărţi: „Echipa Résurrection reia formula care a consacrat-o: 100 puncte tratate în mod sintetic, în general, pe două pagini, cu o cronologie precisă, o apreciere istorică ce ţine cont de ultimele cercetări, întrebări care conduc la meditaţie şi cu o bibliografie la zi. Niciun manual de istorie nu va ajuta să meditaţi şi să promovaţi mai bine o nouă metodă de analiză a trecutului instituţiei fondate de Cristos decât aceste 100 de puncte fierbinţi ale grupului de cercetători”.

 

Etichete:

Manual de greacă biblică – Constantin Georgescu


Manual de greaca biblicaAutor: Constantin Georgescu

Editura: Nemira

An: 2011

Preț: 55 RON

Această carte a fost scrisă pentru şi cu gândul la tine, care iubeşti adevărul, preţuieşti libertatea şi vrei să fii cât mai aproape de Cuvântul lui Dumnezeu. Nimic din cuprinsul ei nu are alt scop decât cel de a te ajuta în drumul tău spre cunoaştere şi credinţă. Or, dacă vrei să apuci pe acest drum sau deja te afli pe el, greaca nu poate fi ignorată, pentru că ea este limba în care au fost traduse pentru prima oară scripturile Vechiului Testament şi scrise cărţile Noului Testament, limba în care creştinismul a fost modelat şi cu ajutorul căreia a devenit o religie universală. Cea mai tradusă carte din lume te aşteaptă să o citeşti în original. Biblia e vie.

Prezentul Manual de Greacă Biblică:

•    nu presupune cunoştinţe anterioare de limbă greacă; informaţiile sunt prezentate de la simplu la complex, în mod intuitiv şi atractiv, de la alfabet şi până la particularităţile textului biblic
•    foloseşte un limbaj accesibil şi concis, explicând – fără să evite – termenii specializaţi
•    divizat în 28 de capitole, poate fi folosit atât ca suport de curs, sub îndrumarea unui profesor, cât şi în studiul individual
•    combină, într-un singur volum, avantajele unei gramatici descriptive, ale unei metode tradiţionale şi ale instrumentelor auxiliare pentru învăţarea lexicului grec
•    te ajută să reţii cele mai frecvente cuvinte ale Noului Testament (91,99% din totalul ocurenţelor)
•    include exerciţii elementare de gramatică greacă, dar şi de traducere din Septuaginta şi din Noul Testament
•    cuprinde numeroase tabele şi anexe, proiectate pentru acces rapid şi practic, plus o bibliografie modernă de referinţă

 
 

În ce cred cei care nu cred – Martini & Eco


in ce credTitlu original: In cosa crede chi non crede?

Autor(i): Carlo Maria Martini, Umberto Eco

Traducere: Dragos Zamosteanu

Editură: Polirom

An: 2011 (a doua ediție)

Preț: 17 RON

Cu participarea lui Emanuele Severino, Manlio Sgalambro, Eugenio Scalfari, Indro Montanelli, Vittorio Foa, Claudio Martelli
 
Un reprezentant de marca al culturii laice, Umberto Eco, si un reprezentant al Bisericii, cardinalul Carlo Maria Martini, isi sustin propriile puncte de vedere privind etica si problemele noului mileniu. Rezultatul este nu atit o confruntare, cit un dialog pe marginea valorilor pe care omul modern le pune in discutie: traditia teologica si provocarea tehnologica, limitele impuse femeilor de catre Biserica si semnificatia credintei atit pentru cei care cred, cit si pentru cei care nu cred (sau considera ca nu cred).
Din cuprins: Obsesia laica a noii apocalipse • Cind incepe viata umana? • Barbatii si femeile in viziunea Bisericii • Biserica nu implineşte asteptari, ea celebreaza mistere • Tehnica este declinul oricarei bune-credinte • Binele nu se poate intemeia pe un Dumnezeu criminal • Crezul laic al umanismului crestin • Etica are nevoie de adevar
 

Etichete: , , , , , , , ,

Septuaginta


SeptuagintaTraducători: Cristian Bădiliță, Francisca Băltăceanu, Monica Broșteanu (coord.)

Editură: Polirom

An: 2004-2011

Preț: 250 RON

Un proiect editorial dus cu succes la capăt de echipa condusă de cei trei coordonatori și care a adunat în jurul ei numeroși traducători din diverse tradiții teologice românești.

Prezentare pe volume:

Septuaginta 1 (Geneza • Exodul • Leviticul • Numerii • Deuteronomul) – „Cartea anului 2004”, la premiile Romaniei literare
Volum distins cu premiul AER pentru cea mai buna editare in limba romana a unei carti straine la Tirgul International de Carte Bookarest 2004. Un proiect realizat in cadrul Colegiului Noua Europa sub patronajul lui Andrei Plesu Coordonatorii traducerii sint Cristian Badilita, Francisca Baltaceanu, Monica Brosteanu si Dan Slusanschi In colaborare cu pr. Ioan-Florin Florescu Traducere de Cristian Badilita, Ion Patrulescu, Ioana Costa, Eugen Munteanu, Mihai Moraru
Cuvint inainte de Andrei Plesu
„Noua traducere a Septuagintei nu se intelege pe sine ca o lucrare paralela cu aceea a Bisericii sau – cu atit mai putin – ca o lucrare polemica. Ea este, dimpotriva, o incercare a laicatului de a se afilia travaliului biblic al Bisericii, o aspiratie la dialog si colaborare. Nu o despartire de Biserica, ci o revenire la ea – acesta este orizontul efortului nostru.” (Andrei Plesu)
Sub numele de Septuaginta este cunoscuta traducerea in limba greaca a Bibliei ebraice, efectuata la Alexandria, cu aproximativ trei secole inainte de Hristos. Aceasta a reprezentat, mai intii, Biblia evreilor din diaspora, iar mai tirziu a devenit versiunea greaca a Vechiului Testament al Bisericii. Prima traducere a Septuagintei in limba romana s-a facut la 1688 („Biblia de la Bucuresti”). Traducerea de fata – care va insuma sase volume – urmeaza cu strictete editia critica stabilita de A. Rahlfs si este insotita de trei tipuri de note: lingvistice, patristice si comparative cu textul ebraic al Bibliei. Introducerile si o parte din note sint preluate din editia franceza a Septuagintei („La Bible d’Alexandrie”, Les Editions du Cerf, 1986 sq).

Septuaginta 2  (Iisus Nave • Judecatorii • Ruth • 1-4 Regi) – Volum coordonat de Cristian Badilita, Francisca Baltaceanu, Monica Brosteanu, Dan Slusanschi in colaborare cu pr. Ioan-Florin Florescu Traduceri de Florica Bechet, Ioana Costa, Alexandra Moraru, Ion Patrulescu, Cristina Costena Rogobete Proiect realizat in colaborare cu Colegiul Noua Europa, sub patronajul lui Andrei Plesu Sub numele de Septuaginta este cunoscuta traducerea in limba greaca a Bibliei ebraice, efectuata la Alexandria, cu aproximativ trei secole inainte de Hristos. Aceasta a reprezentat, mai intii, Biblia evreilor din diaspora, iar mai tirziu a devenit versiunea greaca a Vechiului Testament al Bisericii. Prima traducere a Septuagintei in limba romana s-a facut la 1688 („Biblia de la Bucuresti”). Traducerea de fata – care va insuma sase volume – urmeaza cu strictete editia critica stabilita de A. Rahlfs si este insotita de trei tipuri de note: lingvistice, patristice si comparative cu textul ebraic al Bibliei. Introducerile si o parte din note sint preluate din editia franceza a Septuagintei („La Bible d’Alexandrie”, Les Editions du Cerf, 1986 sq). „Fiecare epoca isi are pina la urma Biblia ei. Septuaginta a mai fost tradusa pe la 1600 si ceva (Biblia de la Bucuresti), dar e normal ca in fiecare generatie sa se retraduca, pornind de la original. Pe urma, din punct de vedere stiintific, e normal sa avem si o traducere a textului ebraic, dar si o traducere a Septuagintei – asa cum este, cu toate aporiile pe care le are ea uneori. Contactul cu Biblia reiese, pina la urma, din reflectarea celor doua versiuni, din jocul de oglinzi al acestora.” (Francesca Baltaceanu)

Septuaginta 3 (1-2 Paralipomene • 1-2 Ezdra • Ester • Iudit • Tobit • 1-4 Macabei) – Coordonatorii traducerii: Cristian Badilita, Francisca Baltaceanu, Monica Brosteanu, in colaborare cu pr. Ioan-Florin Florescu. Traduceri de Francisca Baltaceanu, Gheorghe Ceausescu, Vichi Dumitriu, Stefania Ferchedau, Theodor Georgescu, Octavian Gordon, Stefan Colceriu, Lia Lupas. Proiectul traducerii in romaneste a Septuagintei, realizat sub patronajul Colegiului Noua Europa, s-a bucurat de o primire entuziasta atit din partea publicului larg, cit si din partea specialistilor in domeniu. Primul volum, aparut in 2004, a primit premiul Asociatiei Editorilor Romani pentru cea mai buna editare in limba romana a unei carti straine, precum si premiul „Cartea anului” acordat de revista „Romania literara”. Cu volumul al treilea al Septuagintei se incheie sectiunea cartilor istorice din canonul Bibliei grecesti. Urmatoarele patru volume vor fi consacrate cartilor poetice si profetice. Fata de cartile cuprinse in canonul ebraic, cititorul va intilni in acest volum scrieri precum Cartea lui Tobit sau cartile Macabeilor, care s-au pastrat sau au fost redactate doar in versiune greceasca. Ca si in volumele anterioare, traducerea de fata urmeaza cu strictete editia stabilita de A. Rahlfs si este insotita de un abundent aparat critic alcatuit din introduceri la fiecare carte, note filologice, exegetice si comparative cu textul masoretic, indici de nume si de termeni.

Septuaginta 4/ Tomul I (Psalmii, Odele, Proverbele, Ecleziastul, Cintarea Cintarilor) – Volum coordonat de: Cristian Badilita, Francisca Baltaceanu, Monica Brosteanu in colaborare cu pr. Ioan-Florin Florescu. Traduceri de: Cristian Badilita, Francisca Baltaceanu, Florica Bechet, Monica Brosteanu, Ioana Costa, Marius David Cruceru, Cristian Gaspar, Eugen Munteanu, Ion Patrulescu. Proiect realizat in colaborare cu Colegiul Noua Europa, sub patronajul lui Andrei Plesu. Sub numele de Septuaginta este cunoscuta traducerea in limba greaca a Bibliei ebraice, efectuata la Alexandria, cu aproximativ trei secole inainte de Hristos. Aceasta a reprezentat, mai intii, Biblia evreilor din diaspora, iar mai tirziu a devenit versiunea greaca a Vechiului Testament al Bisericii. Acest volum, structurat in doua tomuri, deschide ciclul de scrieri poetice si sapientiale, introducindu-l pe cititor in universul liricii si al intelepciunii biblice. Tomul 1, care contine cartile poetice Psalmii, Odele lui Solomon, Cintarea Cintarilor, imbina arta poetica si rigorile revelatiei, si doua carti sapientiale (Proverbele lui Solomon, Ecleziastul), care abordeaza teme legate de conditia umana si de raportul omului cu divinitatea. De o importanta speciala este cartea Odele lui Solomon, scriere absenta din canonul ebraic al Bibliei.

Septuaginta 4/ Tomul II (Iov • Intelepciunea lui Solomon • Intelepciunea lui Iisus Sirah • Psalmii lui Solomon) – Volum coordonat de: Cristian Badilita, Francisca Baltaceanu, Monica Brosteanu, in colaborare cu pr. Ioan-Florin Florescu. Traduceri de: Smaranda Badilita, Francisca Baltaceanu, Monica Brosteanu, Iulia Cojocariu, Stefan Colceriu, Eugen Munteanu. Proiect realizat in colaborare cu Colegiul Noua Europa, sub patronajul lui Andrei Plesu, cu sprijinul Fundatiei Anonimul. Volumul IV al Septuagintei cuprinde cartile poetice si sapientiale. Dimensiunile volumului de fata au impus publicarea lui in doua tomuri (primul tom – Psalmii, Odele, Proverbele, Ecleziastul si Cintarea Cintarilor). Cu exceptia cartii lui Iov, cartile din acest tom nu au fost retinute in canonul biblic ebraic, chiar daca au cunoscut o larga difuzare in antichitatea tirzie iudaica. In schimb, ele au fost retinute in canonul biblic crestin, ca scrieri „folositoare/bune de citit”, fiind adesea citate si comentate de Parintii Bisericii. Intre cartile Vechiului Testament, cele poetice si sapientiale apartin in cel mai inalt grad literaturii universale. Ele isi gasesc corespondenti atit in literatura anterioara a Orientului (Egipt sau Mesopotamia), cit si in cea contemporana lor, elenistica. Spre deosebire de majoritatea cartilor biblice, in care temele principale graviteaza in jurul istoriei poporului ales, in scrieri ca Iov sau Ecleziastul, inteleptii Israelului se apleaca, precum confratii lor orientali, asupra soartei indivizilor. Teologia pe care o descoperim aici se imbina cu o anumita „filosofie a cotidianului”, izvorita dintr-o experienta indelungata, decantata in poeme si sentinte. Totusi, nu avem de-a face cu un simplu umanism sapiential, ci cu un umanism devotional, ale carui valori decurg din raportarea nestramutata a credinciosului la poruncile universale ale lui Dumnezeu.

Septuaginta 5 (Osea. Amos.  Michea. Ioel. Abdias. Iona. Naum. Avacum. Sophonia. Aggeu. Zaharia.  Malachia) – Volum coordonat de Cristian Badilita, Francisca Baltaceanu, Monica Brosteanu si ingrijit de Smaranda Badilita Traduceri de Cristian Gaspar
Proiect realizat in colaborare cu Colegiul Noua Europa, sub patronajul lui Andrei Plesu, cu sprijinul Fundatiei Anonimul
.
Sub numele de Septuaginta este cunoscuta traducerea in limba greaca a Bibliei ebraice, efectuata la Alexandria, cu aproximativ trei secole inainte de Hristos. Aceasta a reprezentat, mai intii, Biblia evreilor din diaspora, iar mai tirziu a devenit versiunea greaca a Vechiului Testament al Bisericii. Prima traducere a Septuagintei in limba romana s-a facut la 1688 (Biblia de la Bucuresti). Ca si in volumele anterioare, traducerea de fata urmeaza cu strictete editia stabilita de A. Rahlfs si este insotita de un abundent aparat critic alcatuit din introduceri la fiecare carte, note filologice, exegetice si comparative cu textul masoretic, indici de nume si de termeni. Proiectul traducerii in romaneste a Septuagintei, realizat sub patronajul Colegiului Noua Europa, s-a bucurat de o primire entuziasta atit din partea publicului larg, cit si din partea specialistilor in domeniu. Primul volum, aparut in 2004, a primit premiul Asociatiei Editorilor Romani pentru cea mai buna editare in limba romana a unei carti straine, precum si premiul „Cartea anului” acordat de revista Romania literara.
Volumul al cincilea cuprinde cartile profetice ale Celor Doisprezece, grupul „profetilor mici”, supranumiti astfel din cauza continutului redus al profetiilor lor, ei nefiind totusi, din acest motiv, mai putin insemnati. Este vorba de Osea, Amos, Michea, Ioel, Abdias, Iona, Naum, Avacum, Sophonia, Aggeu, Zaharia, Malachia.

Septuaginta 6/I (Isaia – Ieremia – Baruh – Plingeri – Epistola lui Ieremia) –

Volum coordonat de Cristian Badilita, Francisca Baltaceanu, Monica Brosteanu in colaborare cu Ioan‑Florin Florescu
Traduceri de Francisca Baltaceanu, Monica Brosteanu, Ioan Patrulescu
Proiect realizat in colaborare cu Colegiul Noua Europa, sub patronajul lui Andrei Plesu, cu sprijinul Fundatiei Anonimul
 

Sub numele Septuaginta este cunoscuta traducerea in limba greaca a Bibliei ebraice, efectuata la Alexandria, cu aproximativ trei secole inainte de Hristos. Aceasta a reprezentat mai intii Biblia evreilor din diaspora, iar mai tirziu a devenit versiunea greaca a Vechiului Testament al Bisericii. Volumul al saselea, care incheie sectiunea cartilor profetice, este structurat in doua tomuri. Asemenea tomului II, deja aparut, ce include cartile lui Iezechiel si Daniel, alaturi de Suzana si Bel si balaurul, tomul I, cel de fata, cuprinde cartile celorlalti doi „profeti mari”, Isaia si Ieremia, carora li se adauga Cartea lui Baruh, Plingerile si Epistola lui Ieremia. Traducerea urmeaza editia stabilita de A. Rahlfs si e insotita de un abundent aparat critic alcatuit din introduceri la fiecare carte, note filologice, exegetice si comparative cu textul masoretic, indici de nume si de termeni. Realizat sub patronajul Colegiului Noua Europa, proiectul traducerii in romaneste a Septuagintei, ce se incheie prin publicarea primului tom al celui de-al saselea volum, s-a bucurat de o primire entuziasta atit din partea publicului larg, cit si din partea specialistilor in domeniu. Primul volum, aparut in 2004, a primit premiul Asociatiei Editorilor Romani pentru cea mai buna editare in limba romana a unei carti straine si premiul „Cartea anului” acordat de Romania literara.

Septuaginta 6/II (Iezechiel. Suzana. Daniel. Bel si balaurul) –

Volum coordonat de Cristian Badilita, Francisca Baltaceanu, Monica Brosteanu in colaborare cu Ioan-Florin Florescu Traduceri si note de Florica Bechet si Ioana Costa    

Ca si in volumele anterioare, traducerea de fata urmeaza cu strictete editia stabilita de A. Rahlfs si este insotita de un abundent aparat critic alcatuit din introduceri la fiecare carte, note filologice, exegetice si comparative cu textul masoretic, indici de nume.

Proiectul traducerii in romaneste a Septuagintei, realizat sub patronajul Colegiului Noua Europa, s-a bucurat de o primire entuziasta atit din partea publicului larg, cit si din partea specialistilor in domeniu. Aparut in 2004, primul volum a primit Premiul Asociatiei Editorilor Romani pentru cea mai buna editare in limba romana a unei carti straine, iar al doilea volum a fost distins, tot in 2004, cu Premiul „Cartea anului” acordat de revista Romania literara.

Volumul al saselea, care incheie sectiunea cartilor profetice, este structurat in doua tomuri. Al doilea, cel de fata, cuprinde, pe linga „profetii mari” Iezechiel si Daniel, cele doua „anexe” la Cartea lui Daniel, redactate direct in greaca, Suzana, precum si Bel si balaurul. Tomul intii contine cartile: Isaia, Ieremia, Baruch, Plingerile lui Ieremia, Scrisoarea lui Ieremia si va aparea ulterior, fiind precedat de volumul 5, in care sint inclusi cei doisprezece „profeti mici”.

 

Etichete: ,

Idiotul – F.M. Dostoievski


IdiotulTitlu original: Идио́т

Autor: F.M. Dostoievski

Traducere: Emil Iordache

Editură: Polirom

Colecție: Polirom TOP 10+

An: 2011

Preț: 23 RON

Prințul Mîșkin e, probabil, unul dintre cele mai cristice personaje moderne. Dar romanul poate fi citit din multe unghiuri, nu doar prin prisma apropierii personajului de modelul lui Cristos. În orice caz, Idiotul nu poate lipsi din biblioteca creștină de referință.

Editia a IV‑a
Roman in patru parti
Intors la Sankt Petersburg dupa un lung tratament la un sanatoriu din Elvetia, printul Lev Nikolaevici Miskin este luat in ris de inalta societatea a orasului, care il socoteste sarac cu duhul. Miskin se poarta mereu cu o sinceritate stingace, luata de majoritatea oamenilor drept prostie sau perfidie. In puritatea lui, Miskin se simte atras, din motive diferite, de doua femei de situatii opuse: Aglaia Ivanovna, femeia „cinstita”, de familie buna, de care e indragostit, si Nastasia Filippovna, femeia „compromisa”, de care printul se simte legat poate chiar mai profund, prin compasiunea pe care i-o inspira.

Idiotul este romanul unei perpetue surprize, al nehotaririi si al reactiei convulsive a umanului fata de faptele unei societati violente care, in lipsa ratiunii, se conduce dupa instinct si patimi.

Silviu Man (recenzie pe bookblog.ro):

S-a semnalat, pe buna dreptate, o inrudire a lui Mîşkin cu Don Quijote. Intr-adevar, nimic mai donquijotesc decat o replica precum aceasta adresata lui Rogojin, dupa ce acesta incercase sa il ucida : „Iti zic ca nu-mi amintesc decat de un singur Rogojin, cu care in ziua aceea m-am infratind facand schimb de cruci.” Sau : „Scuzati-ma, dar trebuie sa ne pricepem sa presimtim! „. Ba chiar printul este mai critic decat cavalerul lui Cervantes, care nu pare a se orienta inspre profetizare cu atata pregnanta ca „omologul sau rus” :

Vorbesc ca sa va salvez pe toti, ca nu cumva casta noastra sa dispara pe degeaba, in intuneric, fara sa-si dea seama de nimic, ocărând pentru toate si pierzand totul. ” (Oare doar la „casta” aristocratica sa faca referire Dostoievski?). In schimb, inrudirea cu Don Quijote este aproape deplina in privinta identificarii binelui si frumosului ca singure cai de salvare : „Priviti un copil, priviti aurora dumnezeiasca, priviti cum creste iarba, priviti ochii care va cerceteaza si va iubesc” E cert ca pe Mîşkin si pe Don Quijote i-a durut la fel de mult lumea.

Apropo de „lume”, de remarcat repetitivitatea reactiilor colective in cele doua romane. Insa, daca Don Quijote este iubit si respectat de un Sancho prietenos, in ciuda faptului ca pare a nu-i putea intelege pe deplin nebunia, Mîşkin nu e iubit de nimeni, iar de respectat, este respectat doar de cei de-un abis cu el : Aglaia si Rogojin (in mai mica masura) si mai cu seama Nastasia : „pentru mine, primul om din viata mea pe care l-am simtit ca mi-e sincer devotat.” Iata cum extremele se ating si capata acel gen de atractie dostoievskiana – mereu de neacceptat si de neinteles pentru rigorile logicii formale – una din pietrele de temelie ale operei sale. De cealalta parte ramane gloata, cei de la mijloc, oameni opaci la miracol, cu simturi incomplete, o galerie vasta de potăi submorale si moraliste. Ei gandesc si simt, precum homo sovieticus-ul lui Aleksandr Zinoviev, in bloc: Mîşkin e ori „simpatic, dar prea simplut”, ori „un pic ridicol”, ori pur si simplu „idiot”, „democrat” sau „sla-vo-fil”. Oameni incapabili de nuante si revelatii, care discuta relaxat despre josnicia lor, capturati intr-un impostor mecanism de perceptie, care ii face sa vada in sinceritatea lui Mîşkin sau prostie crasa, sau perfidie diabolica. Inradacinati intr-o paradigma a profitului „cu orice pret”, nu pot intelege nimic din Nastasia, din Mîşkin, sau la un nivel inferior, din Aglaia Ivanovna sau Rogojin. Simbolistica portretului Nastasiei le este indiferenta, nu pot pricepe cum se cunostea cu printul inainte de a-l fi vazut, califica orice act care iese din logica lor cimentoasa drept un scandal. In privinta aceasta, intuitia lui Dostoievski este din nou imperiala : ce poate fi mai strigator la cer decat o societate alcatuita din oameni care nu pot vedea adevarul desfasurat in fata lor? Pedeapsa lor nu poate fi decat indiferenta si uitarea. Iata ce epitaf, epilog si necrolog le compune autorul : „Lebedev, Keller, Ganea, Ptiţîn si multe alte personaje ale povestirii noastre traiesc ca mai inainte, s-au schimbat putin si aproape ca nu avem ce relata despre ele.

Opozitia radicala a unor personaje ca Mîşkin, Nastasia Filippovna, sau mai departe in literatura lumii, Don Quijote, Hamlet, Berenger, Margareta si Maestrul ei, sau chiar un Oblomov sau Ostap Bender, nu are ca semnificatie decat necesitatea ca omul viu sa refuze, sub orice epoca, lumea si determinismele ei, de a-si cauta libertatea personala. Aici ajungem intr-un mare punct nevralgic al artei contemporane : refuzul îndârjit al Eroului. Prezentand fara pasiune povestile cu „oameni simpli, ca si noi”, nerecunoscand si dispretuind in acest sens o ierarhie axiologica (sau, pe alta cale, fetisizand – mai cu seama in cinematografie – conceptul de erou), arta nu face decat sa consfinteasca o satisfactie maligna a mediocritatii (inteleasa aici ca un simplu apetit trecator pentru senzatii mici, iar nu pentru traire). Probabil ca este pentru prima oara cand in istoria artei cand superioritatea jigneste in mod sistematic. Eroii (sau Antieroii) veritabili inhiba, regii deranjeaza, sfintii insulta”

Chiar aici, inca ar fi foarte multe „idei principale” de spus pe (ne)marginea Idiotului, despre raportul intre ateism, habotnicie, batjocura si credinta in perimetru ideatic deschis de povestirea lui Mîşkin, despre cele trei tipuri de iubire mentionate de Dostoievski in notele sale : pasionala (Rogojin), vanitoasa (Ganea), crestineasca (Printul), insa dimensiunile standard ale unui text de recomandare nu imi permit. Totusi, nu voi incheia fara a sublinia un ultim aspect, deloc marginal, privind „umilinta” lui Mîşkin si aparenta lui pasivitate.

 
Scrie un comentariu

Scris de pe februarie 11, 2013 în 2011, Polirom, Prozatori

 

Patericul – Cristian Bădiliță (trad.)


patericTraducător: Cristian Bădiliță

Editură: Adevărul Holding

An: 2011

Preț: 35 RON

După cele trei ediții publicate la Polirom, Cristian Bădiliță își publică traducerea Patericului într-o variantă cu mult mai multe șanse de a ajunge la publicul larg, nu atât datorită prețului, cât mai ales din pricina reclamei mult mai agresive pe care o practică Adevărul Holding.

„La început a fost tăcerea. „Un frate l-a întrebat pe avva Visarion: «Ce să fac?». Bătrînul îi zice: «Taci si nu te măsura pe tine însuţi»””. Tăcerea purificatoare, terapeutică, practicată nu numai de Părinţii din pustiu, ci de toţi novicii din marile religii sau filozofii soteriologice (hinduism, budism, iudaism, în varianta ascetică, pitagorism etc.). Dacă însă totul ar fi fost tăcere, nimic n-ar fi putut răzbate pînă la noi, iar noi, astăzi, poate nici n-am exista. Căci lanţul generaţiilor se ţine pe cuvînt, pe gest, pe faptă, cuvîntul, gestul si fapta alcătuind ceea ce se numeşte tradiţie: bagajul cultural pe care oricine îl găseşte în faţa ochilor atunci cînd intră în viaţă. O altă apoftegmă, ceva mai îngăduitoare, spune: „Un frate l-a întrebat pe avva Pimen: «Ce este mai sănătos: să vorbeşti ori să taci ?» Bătrînul îi răspunde: «Cine vorbeşte din dragoste de Dumnezeu, bine face; la fel, cine tace din dragoste de Dumnezeu»””. Aşadar, cuvînt şi tăcere despre Dumnezeu. Patericul nu este altceva decît urma vizibilă, scriptică a acestor tăceri şi vorbiri neîntrerupte despre Dumnezeu, pe o perioadă de aproxi­mativ două secole, IV şi V, în pustiurile egiptene, sinaitice şi palestiniene.” Cristian Badilita

Prezentare pe site-ul Polirom:

Patericul, o lucrare fundamentala oferita cititorilor intr-o versiune riguroasa, stiintific stabilita, prevazuta cu elementele unui foarte bun acces cultural la text.

„O carte este importanta in masura in care ne pregateste pentru moarte; el este in acelasi timp un manual de dezvatare a lucrurilor nesemnificative, a fleacurilor, a dogmatismului uscat, care inchircesc sufletul si fac aerul din jurul nostru irespirabil. Dar mai presus de toate, Patericul este un minunat insotitor al sufletului catre moarte. Curajul, bunatatea, delicatetea, iubirea si smerenia personajelor din Pateric fac din ele mai mult decit niste simple modele ascetice, mai mult decit niste campioni maniaci ai postului si rugaciunii. Cu ei, de fapt, o imensa armata de cavaleri desavirsiti reinvie pentru o clipa, din faldurile blonde ale pustiului, pentru a ne reaminti ca Dumnezeu ne-a facut, pe toti, la origine, oameni cu «aripi de foc», dupa chipul si asemanarea Sa.” (Cristian Badilita)

Dintr-o recenzie scrisă de Mirela Teodorescu:

Cuvântul Pateric vine de la patir care în limba greacã înseamnã tată; am zice „învăţături ale Părinţilor duhovniceşti”, am putea zice „învăţături ale bătrânilor”. „Cartea bătrânilor”, aşa se mai numeşte Patericul. Şi când sunt referiri ale Părinţilor duhovniceşti la învăţăturile din Pateric, găsim referirile în înţelesul acesta, de „Cartea bătrânilor”. Călugăr în limba greacã cuprinde şi cuvântul gheron, care înseamnã bătrân. Calos înseamnã bun sau frumos. Cu acelaşi cuvânt se poate exprima cuvântul „bun” sau „frumos”, calos­gheron ar fi „bătrân frumos”, deci cuvântul „călugãr” din limba română este un cuvânt alcătuit din cuvintele greceşti calos­gheron. Nu numai bătrânii sunt călugări, sunt şi tineri care sunt călugări, dar, etimologic, cuvântul „călugăr” înseamnã „bătrân frumos”. Deci „Cartea bătrânilor” sau Patericul înseamnã cartea celor care au experienţă, cartea celor care au ajuns la nişte concluzii, cartea celor ce vorbesc cu autoritate. Vorbesc şi tinerii cu autoritate, dar autoritatea bătrânilor n­u o au decât bătrânii. Când eşti bătrân se consideră că ai acumulat de­-a lungul anilor o experienţă, se consideră că ai ajuns la nişte concluzii temeinice, la nişte concluzii pe care le poţi oferi şi altora. Şi e mare lucru ca un tânăr să înceapă cu experienţa şi cu concluziile bătrânilor.

Denumirea de “părinţii pustiei” cuprinde un grup influent de eremiţişi cenobiţi (trăitori în viaţa de obşte), începând cu secolul al IV-lea, care s-au stabilit în deşertul egiptean. Originile monahismului răsăritean şi apusean se găsesc în aceste comunităţi solitare şi religioase de asceţi. Pavel al Tebei este primul pustnic menţionat care a stabilit o tradiţie monahală ascetică şi de contemplaţie, iar Pahomie al Tebaidei este considerat fondatorul cenobitismului sau a monahismului timpuriu. Cu toate acestea, la sfârşitul secolului al III-lea, Antonie cel Mare conducea colonii de pustnici în mijlocul acestei regiuni. El a devenit curând eroul religios şi al retragerii arhetipale în Biserică, faimă datorată în mare parte şi popularei scrieri a sfântului Atanasie cel Mare, Vita St. Antoni. Aceşti primi monahi au atras numeroşi ucenici în jurul aşezărilor lor austere mai ales prin modul lor simplu, neobişnuit şi concentrat de căutare a mântuirii şi îndumnezeirii. Părinţilor pustiei li se cereau adesea călăuzire sau îndrumare spirituală şi sfaturi de către ucenicii lor. Aceste răspunsuri, au fost păstrate şi adunate în diferite culegeri de apoftegme ale Părinţilor pustiei, sau Patericele.

 

Măreția creștinismului – Dinesh D’Souza


maretia-crestinismuluiTitlu original: What’s So Great about Christianity

Autor: Dinesh D’Souza

Traducere: Eugen Budea

Editură: Imago Dei

An: 2011

Preț: 29 RON

O remarcabilă carte de apologetică creștină, scrisă de un autor inteligent și profund credincios, dar deosebit de atent la adevărata știință și la dovezile pe care aceasta le furnizează.

Este crestinismul demodat?

Poate o persoana inteligenta sa mai creada in Biblie?

A demonstrat stiinta netemeinicia crestinismului?

Dinesh D’Souza analizeaza cu obiectivitate argumentele si retorica din dezbaterea actuala ateista cu privire la Dumnezeu si crestinism. Infruntand argumentele ateilor in conditiile impuse de ei, el demonstreaza ca credinta religioasa este compatibila cu ratiunea si stiinta. Rezultatul este o carte care provoaca presupunerile oamenilor despre crestinism si afirma ca intr-adevar crestinismul este maret.

„Dinesh D’Souza se afirma ca unul din cei mai mari apologeti… A scris o carte pe care atat G. K. Chesterton cat si C. S. Lewis ar aprecia-o si poate chiar Billy Graham si Papa Benedict al XVI-lea ar putea fi de acord ca este o capodopera a scrierilor apologetice moderne menita a stabili un standard pentru anii care urmeaza.”

– American Spectator

„Raspunzand epidemiei actuale de manifeste ateiste, Dinesh D’Souza aplica sufletului tulburat tocmai balsamul corect… Daca cauti adevarul despre Dumnezeu, univers si semnificatia vietii, aceasta carte este un punct de pornire minunat.”

– Francis Collins, autorul cartii „The Language of God”

„Dinesh a facut o treaba geniala in a expune denaturarile si contradictiile ateismului si in a prezenta un contraargument puternic al conceptiei crestine despre lume si viata. Recomand cu multa caldura aceasta carte.”

– Ravi Zacharias, vorbitor si gazda a emisiunii Just Thinking

„Dinesh D’Souza scrie la fel de bine precum gandeste. Maretia crestinismului nu este apologetica cu privire la insistenta ei asupra adevarului. Totusi este fermecatoare – nu ursuza, ca unele din cartile ateilor, ale caror autori sunt atat de furiosi pe Dumnezeul in care nu cred. Dinesh ofera cu atentie dovezi si motive clare pentru credinta care resping rationamentele cu care crestinii sunt inundati in cultura noastra post-crestina. Sunt bucuros sa recomand aceasta carte minunata si strategica.”
– Randy Alcorn, autorul bestsellerului „Heaven”

„Ca necredincios, nu sunt de acord cu unele idei de-ale lui Dinesh D’Souza. Dar el este un savant excelent pe care ma simt obligat sa-l citesc. Studiul lui atent si exprimarea lui eleganta l-au ridicat pe primele locuri intre cei ce lupta pentru libertate si responsabilitate personala. Acum el adauga crestinismul la formula lui pentru o societate buna si, cu toate ca necrestinii si non-teistii s-ar putea sa nu fie de acord cu unele din dovezile lui, il ignoram in detrimentul nostru. Cartea lui D’Souza duce dezbaterea la un nou nivel. Citeste-o.”
– Michael Shermer, editor al revistei Skeptic

„Pastorii, invatatorii, credinciosii si cei sinceri nedumeriti vor gasi aceasta carte indispensabila. Ea ne arata cum ar trebui sa abordam chestiuni importante fara a duce o campanie negativa si fara prejudecati. D’Souza foloseste date si o judecata atenta si demasca atacurile ateilor ca neavand o baza intelectuala. Rar am vazut o asemenea claritate plina de forta adusa unei chestiuni atat de oportune si de importante.
– Dallas Willard, autorul cartii „The Divine Conspiracy”

„Daca exista un scop pentru atacurile recente la adresa lui Dumnezeu si a crestinismului este ca aceste atacuri furioase au inspirat un raspuns cumpatat si informativ precum cel din aceasta carte. Este o lucrare oportuna, importanta si edificatoare, care pastreaza un ton savant, cu toate acestea este accesibila cititorului obisnuit. Agnosticii si ateii nu vor putea ignora aceasta provocare.”
– Daniel Robinson, Oxford University

„Marele merit al acestei carti este ca nu face nicio concesie. In loc de a se angaja in jocul defensiv obisnuit, D’Souza abordeaza direct fiecare argument adus impotriva lui Dumnezeu si il invinge in conditiile acestuia. El supune ateismul si materialismul stiintific unui chestionar riguros si arata ca afirmatiile lor sunt goale si incoerente. Infinit mai rafinata decat fanfaronadele realizate de Richard Dawkins, Sam Harris si Christopher Hitchens, Maretia crestinismului depaseste cu mult cartile acestor atei.”
– Stanley Fish, autorul cartii „How Milton Works”

„Cei care cred in Dumnezeu sunt supusi unui foc de artilerie al propagandei atee, indreptat in special asupra crestinismului. Maretia crestinismului este un raspuns foarte necesar la aceasta ofensiva. Cartea acopera un domeniu larg, este bine documentata si foarte exacta. Va fi extrem de importanta pentru toti cei care doresc sa apere si sa sustina cauza crestina.”
– Paul Johnson, autorul cartii Istoria lumii moderne

Dinesh D’Souza, fost analist politic la Casa Alba, este autorul a cinci bestsellere New York Times printre care „Illiberal Education” si „What’s So Great About America”. Articolele lui au aparut in reviste si ziare importante precum New York Times, Wall Street Journal, Altantic Monthly, Vanity Fair si National Review.

CUPRINS:

Nota referitoare la interpretarea Scripturii

Prefata. O provocare pentru credinciosi – si necredinciosi

Partea I: Viitorul crestinismului

Capitolul 1. Declinul ateismului: Triumful global al crestinismului

Capitolul 2. Supravietuirea sacrului: De ce religia castiga teren

Capitolul 3. Dumnezeu nu este maret: Asaltul ateilor asupra religiei

Capitolul 4. Educatia gresita a tinerilor: Salvarea copiilor de parintii lor

Partea a II-a: Crestinismul si Occidentul

Capitolul 5. Dati Cezarului ce este al Cezarului: Bazele spirituale ale unui guvern limitat

Capitolul 6. Raul pe care nu vreau sa-l fac: Crestinismul si imperfectiunea omului

Capitolul 7. Creati egali: Originea demnitatii omului

Partea a III-a: Crestinismul si stiinta

Capitolul 8. Crestinismul si ratiunea: Bazele teologice ale stiintei

Capitolul 9. De la Logos la Cosmos: Crestinismul si inventarea inventiei

Capitolul 10. O fabulatie ateista: Redeschiderea cazului lui Galileo

Partea a IV-a: Argumentul proiectului

Capitolul 11. Un Univers cu un inceput: Dumnezeu si astronomii

Capitolul 12. O planeta cu un Proiectant: Locul special al omului in creatie

Capitolul 13. Paley a avut dreptate: Evolutia si argumentul proiectului

Capitolul 14. Problema Genezei: Ateismul metodologic al stiintei

Partea a V-a: Crestinismul si filozofia

Capitolul 15. Lumea dincolo de simturile noastre: Kant si limitele ratiunii

Capitolul 16. In pantecele chitului: De ce sunt posibile miracolele

Capitolul 17. Pariul scepticului: Pascal si rationalitatea credintei

Partea a VI-a: Crestinismul si suferinta

Capitolul 18. Sa reconsideram Inchizitia: Crimele exagerate ale religiei

Capitolul 19. Dreptul de a ucide: Ateismul si crimele in masa ale istoriei

Partea a VII-a: Crestinismul si moralitatea

Capitolul 20. Legea naturala si legea divina: Fundamentele obiective ale moralitatii

Capitolul 21. Stafia din masina: De ce omul este mai mult decat materie

Capitolul 22. Supremul „eu”: Cand eul devine arbitrul moralitatii

Capitolul 23. Opiul celor corupti moral: De ce este necredinta atat de atragatoare

Capitolul 24. Problema raului: Unde este ateismul cand se intampla lucruri rele

Partea a VIII-a: Crestinismul si tu

Capitolul 25. Isus intre alti dumnezei: Unicitatea crestinismului

Capitolul 26. O anticipare a eternitatii: Cum iti poate schimba crestinismul viata

Multumiri

Note

 

Etichete: , , , , , , , ,

Viața lui Isus povestită de un credincios – Paul Johnson


Viata lui IsusAutor: Paul Johnson

Traducere: Liliana Donose Samuelsson

Editură: Humanitas

An: 2011

Preț: 25 RON

Paul Johnson ne vorbeşte în această carte despre viaţa şi învăţăturile lui Isus. O face cu siguranţa unui istoric, cu talentul unui scriitor şi cu pasiunea unui credincios, oferindu-ne biografia mişcătoare a unei personalităţi care a schimbat cursul istoriei şi a inspirat una din marile religii ale lumii.

„Johnson evaluează puţinele lucruri care se cunosc despre copilăria şi tinereţea lui Isus, şi explică de ce nu se spun mai multe despre acest subiect; discută sentimentele personale ale lui Isus; observă calităţile învăţăturilor lui, în special cele din pilde; subliniază rezervele acestuia faţă de minunile pe care le înfăptuieşte; şi analizează modul diferit în care li se adresează bărbaţilor, femeilor, copiilor şi bătrânilor. Autorul prezintă cele «zece noi porunci» pe care Isus le-a introdus în faptă şi vorbă, cu care voia să-şi pregătească ucenicii nu să schimbe lumea, ci să intre în împărăţia lui Dumnezeu. În sfârşit, Johnson examinează cu o credinţă inteligentă Patimile, Învierea şi perioada care a urmat până la Înălţare.” (Ray OLSON, Booklist)

 

Etichete:

Dicționar de imagini și simboluri biblice


Dictionar 2011.inddAutor(i): Leland Ryken, James C. Wilhoit şi Tremper Longman III (editori generali)

Traducere: colectiv

Editură: Casa Cărții

An: 2011

Preț: 130 RON

Dicționarul este disponibil și online.

Dicţionarul de imagini şi simboluri biblice a fost conceput ca o carte de referinţă care să-i ajute pe cititorii, pe cercetătorii şi pe învăţătorii Bibliei în explorarea lumii fascinante şi variate a imaginilor, a metaforelor şi a arhetipurilor din Biblie. Impresia era că dicţionarele şi enciclopediile biblice obişnuite ofereau prea puţin suport în acest domeniu. Acelora care îşi însemnaseră în Bibliile lor referinţe la imagini, la motive şi la alte caracteristici literare, lipsa unei asemenea lucrări de referinţă li se părea o crimă – sau o oportunitate editorială!

De aici s-a născut viziunea publicării unui dicţionar care să cuprindă articole despre trăsăturile de caracter, subiectele de intrigă, scenele tipice, procedeele retorice, speciile literare şi cărţile Bibliei. Unele articole abordează unele arii tematice largi (cum ar fi „Animale” sau „Imagini juridice”), iar altele îşi restrâng centrul de interes (cum ar fi „Liră” sau „Muştar, sămânţă de ~”). Multe articole inedite disting, în mod clar, acest dicţionar de alte dicţionare biblice (precum „Fântână, întâlnire la ~” sau „Înşelarea oracolului”). Şi chiar şi acolo unde articolele intitulate „Zid” sau „Turn” produc în cititorul care îşi foloseşte foarte mult emisfera dreaptă o aversiune faţă de detaliile arheologice, accentul este pus categoric pe dimensiunile evocatoare ale acestor subiecte.

Acest dicţionar, cu toate că are un număr de aproximativ 850 de articole, nu este exhaustiv. Constatarea aceasta dovedeşte cât de vastă şi de diversă este mulţimea imaginilor biblice şi cât de limitate sunt timpul şi energia redactorilor şi, la fel, ale editurii. Este întotdeauna provocatoare crearea unei lucrări de referinţă într-un domeniu în care niciun predecesor nu a instituit un „canon” al intrărilor. La fel, poate fi o adevărată aventură pentru redactorii care întâlnesc pe parcursul lucrării mereu alte perspective şi unghiuri de vedere – punându-le şi la dispoziţia altora. Însă după şapte ani de planificări şi muncă – şi o muncă mult mai de durată decât s-a estimat iniţial –, a sosit timpul să ne oprim, să lăsăm lucrurile aşa cum sunt şi să publicăm. Ne consolăm cu gândul mărinimos că viitorii revizori vor avea ce să înveţe de la noi şi vor clădi pe acest fundament. Şi credem că cititorii noştri, atunci când vor lucra cu acest dicţionar, vor vedea că se pot aventura singuri şi pot să exploreze alte faţete ale imagisticii biblice.

Principalii beneficiari ai acestui dicţionar nu sunt dintre erudiţi, ci dintre nespecialişti. Am încer­cat să producem o lucrare accesibilă şi interesantă care să constituie o unealtă importantă, absolut necesară, în completare la dicţionarele biblice obişnuite şi, de asemenea, să ofere noi posibilităţi de citire şi de apreciere a Bibliei. Sperăm ca această carte să le descopere noi orizonturi cercetătorilor, noi abordări învăţătorilor – inclusiv celor din artele frumoase – şi profunzimi impresionante cititorilor evlavioşi ai Scripturii. Dacă cititorii prind măcar o parte din bucuria pe care noi am trăit-o făcând corectura acestei cărţi în curs de apariţie, putem spune că ne-am împlinit scopul.

 

Etichete: , , ,

Despre lumea aceasta și despre alte lumi – C.S. Lewis


despre lumea aceasta si despre alte lumiAutor: C.S. Lewis

Traducere: Bianca Razzoli

Editură: Humanitas

An: 2011

Preț: 27 RON

Cartea este disponibilă și în format electronic, aici.

„Unii oameni cred că am început să scriu basme întrebându-mă cum le-aş putea spune copiilor ceva despre creştinism; apoi mi-am ales basmul ca unealtă, am strâns informaţii despre psihologia copiilor şi am hotărât pentru ce categorie de vârstă să scriu, am întocmit o listă de adevăruri creştine fundamentale şi am făurit «alegorii» care să le exprime concret. Toate astea sunt pură fantasmagorie. N-aş fi putut cu nici un chip să scriu aşa. Totul a început cu nişte imagini: un faun cu o umbrelă, o regină pe o sanie, un leu magnific. Iar elementul creştin şi-a făcut singur loc în poveste.“

C.S. Lewis adună în această colecţie de eseuri gânduri despre scrierile de ficţiune, discutând în special rolul basmelor şi al literaturii ştiinţifico-fantastice şi îndreptându-şi privirea critică atât asupra unor scriitori precum J.R.R. Tolkien sau George Orwell, cât şi asupra dificilei sarcini de a scrie pentru copii. Lewis îşi afirmă poziţia în contrast cu cea a criticilor literari ai vremii lui: să fii fermecător atunci când aşterni pe hârtie imagini şi întâmplări din lumea noastră reală sau din alte lumi, închipuite, înseamnă să pui în valoare mai întâi de toate Povestea în sine şi imaginaţia, fără a uita că gusturile copiilor în materie de literatură nu se deosebesc prea mult, la urma urmei, de cele ale oamenilor mari.

 

Etichete: , ,

Teologia bizantină – John Meyendorff


teologia-bizantina-tendinte-is-detail_sAutor: John Meyendorff

Traducere: Alexandru I. Stan

Editură: Nemira

Colecție: Byzantivm

An: 2011

Preț: 50 RON

„Ȋn creuzetul imperial bizantin, așa cum susține autorul, se exprimă atât specificitatea elementelor orientale, cât și esențializarea elementelor de gândire greacă, dar și creștină, fără ca un anumit echilibru să fie perturbat ȋn civilizația bizantină, cu toată impresia de eterogenitate existentă.

Raționalitatea se dezvoltă aici prin diverse contacte, fără a afecta excelența unei spiritualități monahale ai cărei reprezentanți prestigioși, printre care Ioan Scărarul și Simeon Noul Teolog, rezistă trecerii timpului prin profunzimea trăirii și a redării acesteia ȋn registru filosofic. Astfel, Dionisie Pseudo-Areopagitul și Maxim Mărturisitorul ȋși vor lăsa amprenta gândirii, fondate pe trăirea spirituală a relației cu Dumnezeu.

Emulația gândirii bizantine a continuat până la căderea Imperiului, ștafeta fiind preluată de popoarele ortodoxe din Răsăritul creștin.“ (Eduard Florin Tudor)

Despre autor:

S-a nascut pe 17 februarie 1926 in Neuilly-sur-Seine, o suburbie a Parisului. A urmat cursurile scolii secundare in Franta iar studiile teologice le-a urmat in cadrul Institutului Teologic Sfantul Serghie din Paris (1949).  In anul 1948 devine licentiat in litere la Sorbona, iar mai tarziu, obtine o Diploma da studii superioare (1949) , o Diploma din partea scolii practice de Inalte Studii (1954), si Doctoratul in Litere (1958).

In Franta a fost Profesor asistent de Istoria Bisericii in cadrul Institutului Teologic, si bursier in cadrul Centrului National de Cercetare Stiintifica. Disertatia pentru doctorat a vizat teologia Sfantului Grigorie Palama. Prin studiile sale, a pus cu precadere in valoare „palamismul” in cadrul teologiei ortodoxe contemporane.

Va fi hirotonit preot, devenid profesor de Istoria Bisericii si Patristica la Seminarul Teologic  Sfantul Vladimir din New York (1959). In tot acest timp, parintele John Meyendorff tinea prelegeri ca lector de teologie bizantina in cadrul Universtatii Harvard, si ca Profesor de I Fordham (din1967).

A fost profesor adjunct in cadrul Universitatii Columbia si Uniunii Seminariilor Teiologice tinand numeroase  prelegeri de obicei in campusuri universitare si cu ocazia anumitor evenimente bisericesti. A detinut pozitia de Decan al Seminarului Sfantul Vladimir din martie 1984 pana in iunie 1992.

Parintele John Meyendorff  s-a retras din functia de decan al Seminarului Sfantul Vladimri pe 30 iunie 1992. A trecut la Domnul pe 22 iulie, in acelasi an. (Informații preluate de pe crestinortodox.ro)

 

Etichete: ,

Întrebări privitoare la credință – Gianfranco Ravasi


intrebari privitoare la credintaAutor: Gianfranco Ravasi

Traducere: Bogdan Chioreanu, Anamaria Gebăilă

Editură: Humanitas

An: 2011

Preț: 39 RON

O carte scrisă cu multă prudență, dar și cu relaxarea celui care știe că fundamentul pe care se sprijină credința sa nu se cutremură din pricina unor întrebări oricât de dificile. Nuanțate și avizate, răspunsurile sale sunt un model de interacțiune cu interlocutorii cei mai curioși și chiar incomozi.

Apărută într-o vreme în care oamenii se înstrăinează din ce în ce mai mult de religie, înlocuind-o cu diverse surogate, cartea de faţă încearcă să-i readucă la credinţa părinţilor şi bunicilor lor. Autorul, cardinalul Gianfranco Ravasi, interpret avizat al Bibliei, cunoscător de ebraică şi de greacă veche, participant la săpăturile arheologice din spaţiul Orientului Apropiat, comentator al Psalmilor, al Cărţii lui Iov, al Cântării Cântărilor sau al Ecclesiastului, a ales să răspundă unui număr de 150 de întrebări „ale celor care cred şi ale celor care nu cred“. Răspunsurile sale alcătuiesc un îndreptar al adevăratei credinţe, al acelei credinţe care nu nesocoteşte problemele şi îndoielile, ci înţelege să meargă la rădăcina lor pentru a ieşi întărită.

„Spunem adesea că Dumnezeu nu ne răspunde la întrebări; de fapt, noi nu ascultăm răspunsurile Sale.“ (C.S. LEWIS)

Despre autor:

GIANFRANCO RAVASI este cercetător al Bibliei cu o largă recunoaştere internaţională, teolog, ebraist şi arheolog şi, din anul 2010, cardinal. S-a născut în anul 1942 şi a urmat seminarul teologic, unde a învăţat limbile greacă şi ebraică. După hirotonisire, a urmat studii de teologie la Universitatea Pontificală Gregoriană şi la Institutul Biblic Pontifical, devenind apoi profesor de exegeză biblică la Seminarul Arhiepiscopal din Milano şi la Facultatea de Teologie a Italiei Septentrionale. În paralel, a participat, alături de Kathleen Kenyon şi Roland de Vaux, la săpături arheologice desfăşurate în Siria, Iordania, Irak şi Turcia. În anul 2007, Papa Benedict XVI l-a numit Preşedinte al Consiliului Pontifical pentru Cultură şi Preşedinte al Comisiei pentru Bunurile Culturale ale Bisericii, demnităţi pe care le ocupă şi astăzi. Este autor a numeroase cărţi de exegeză biblică, precum şi al unor cărţi de popularizare a Bibliei. Semnează constant articole în cotidiane precum Osservatore romano, Il Sole24 Ore şi Avvenire, ca şi în săptămânale precum Famiglia Cristiana sau reviste lunare precum Jesus.

 
 

Etichete: , ,

Cruciadele – Thomas Asbridge


CruciadeleAutor: Thomas Asbridge

Traducere: Cornelia Dumitru și Miruna Andriescu

Editură: Polirom

Colecție: Historia

An: 2011

Preț: 60 RON

O temă deosebit de fierbinte în ultimele decenii: conflictul religios (?) dintre lumea creștină și cea musulmană. Nu știu să existe o carte mai cuprinzătoare pe acest subiect disponibilă în românește. 
Cum au ajuns doua dintre cele mai mari religii ale lumii sa recomande violenta in numele lui Dumnezeu? De ce atit de multi crestini si musulmani au raspuns apelului la cruciada si la jihad si ce anume a perpetuat ciclul violentei religioase in Orientul Apropiat? A fost prima cruciada un act de agresiune crestina? Ne putem intreba cine si de ce a cistigat razboiul din Tara Sfinta, insa mai important este sa intelegem in ce fel acesta a reconfigurat lumea medievala si a influentat istoria, cu urmari si ecouri pina astazi. E ceea ce face lucrarea lui Thomas Asbridge, o istorie exhaustiva a cruciadelor si totodata a unei parti semnificative din Evul Mediu, ce incepe la sfirsitul secolului al XI-lea, cu indemnurile papei Urban al II-lea la razboiul sfint, si se incheie doua secole mai tirziu, cu batalia pentru Acra cistigata de musulmani. Apelind la surse crestine si musulmane, autorul reconstituie cu remarcabil talent firul epic al evenimentelor, dind la iveala perspectivele ambelor tabere si mentalitatile epocii. O lume populata de eroi legendari precum Richard Inima-de-Leu si Saladin ni se infatiseaza astfel in toata gloria si barbaria sa.
Din cuprins:
Nasterea cruciadelor • Razboiul sfint, Tara Sfinta • Statele cruciate • Reactia Islamului • Renasterea musulmana • Lumina credintei • Bogatia Egiptului • Razboinicul sfint • Chemarea la cruciada • Sosirea regilor • Richard Inima-de-Leu • Ierusalimul • Lupta pentru supravietuire • Victorie in Orient • Leul Egiptului • Mostenirea cruciadelor
 

Etichete: , , , , , , , ,

Scrierile Sf. Francisc și ale Sf. Clara de Assisi


Francisc si ClaraAutor/Traducere: Ștefan Acatrinei

Editură: Galaxia Gutenberg

An: 2011

Preț: 23 RON

Această nouă ediţie a Scrierilor sfântului Francisc şi ale sfintei Clara este binevenită. Strădania înţeleaptă a părintelui Ştefan Acatrinei va fi răsplătită chiar şi numai dacă o scânteie a incendiului ce a cuprins odinioară inimile acestor doi sfinţi se va aprinde şi în inima cititorului, prin intermediul Scrierilor lor, făcându-l să devină vas ales al Duhului Sfânt, prin umilinţă şi blândeţe.

Scrierile Sf. Francisc au mai fost publicate în românește de Editura Deisis, în traducerea făcută de Maria-Cornelia Ică jr., în 1997. Iată prezentarea existentă pe site-ul editurii la respectiva ediție:

„Catolicismul are un mare capitol de spiritualitate: franciscanismul cu fermecatorul sau aspect idilic intrupat de insusi Francisc din Assisi, care predica pasarelelor, imblanzeste lupii si se simte infratit cu toate stihiile si fapturile lumii. Franciscanismul, considerat indeosebi sub acest aspect, pare mai mult un reflex al geniului ortodox asupra catolicismului. Nimic din ceea ce s-a realizat in crestinismul occidental nu ne e atat de familiar noua, ortodocsilor, ca franciscanismul.”
„Franciscanismul cu lirismul sau cosmic — cu efuziunile dumnezeiesti ale fondatorului sau, serafimicul stigmatizat de pe Muntele Alverna, care predica pasarelelor despre porumbelul Duhului Sfant, sau ucenicul Anton de Padova care predica pestilor din ape Evanghelia lui Hristos — alcatuieste cel mai inaltator capitol din toata cultura occidentala.” (Nichifor Crainic)

 

Etichete: , , , ,

Evanghelia după Ioan – Jean Calvin


Calvin - IoanAutor: Jean Calvin

Traducere: Ștefan Gugura

Editură: Logos

An: 2011

Preț: 99 RON

Editura LOGOS continuă în acest al treilea volum din Colecţia Reforma să ofere tuturor doritorilor posibilitatea de a lectura, în limba română, scrierile esenţiale care au stat la baza Reformei. Dacă primele două volume au fost o selecție din scrierile esențiale pentru declanșarea Reformei ale lui Martin Luther, comentariul exegetic al lui Jean Calvin asupra Evangheliei după Ioan ne introduce în gândirea și teologia biblică a acestui reformator.

Importanța Evangheliei după Ioan pentru definirea credinței creștine, prezentarea complementară evangheliilor sinoptice a lui Mesia Hristos ca împlinirea profețiilor vetero-testamentare, demonstrarea divinității lui Isus prin șapte minuni-cheie, cristalizarea elementelor teologice ale revelației Dumnezeului întrupat pe parcursul conflictului crescând cu iudeii – toate acestea sunt bine cunoscute și nu mai necesită detaliere. Tocmai de aceea, comentariul lui Calvin prezintă un interes deosebit: pe întreg parcursul lui, dincolo de demonstrația implicită de impresionante cunoștințe lingvistice, istorice și teologice, putem urmări cum s-a cristalizat teologia Reformei, în ce fel riturile și practicile vremii sunt evaluate în lumina Scripturii și cum se percep pe ei înșiși adepții Reformei în raport cu biserica oficială. Cum tema adevăratei credințe și a adevăraților credincioși este un fir roșu esențial al Evangheliei ioanine, nu este surprinzător ca această temă să fie mereu și mereu discutată de Calvin în lumina conflictelor și dezbaterilor din perioada pe care o trăia.

Indiferent de afiliația confesională a cititorului român, comentariul lui Calvin îi va stimula gândirea și îi va învigora credința. În plus, dincolo de divergențele de opinii teologice, îi va consolida sentimentul credinței creștine comune tuturor credincioșilor în divinitatea omului Isus Hristos, pe care această Evanghelie o prezintă într-un mod atât de sublim, iar Calvin o conturează cu pana sa într-un mod atât de elocvent.

 

Etichete: , , , , ,

Cunoașterea lui Dumnezeu – Karl Barth


Cunoasterea_lui_dumnezeu_heraldAutor: Karl Barth

Traducere: Laurențiu Kerstesz și Emanuel Fisteag

Editură: Herald

An: 2011

Preț: 22 RON

Cunoașterea lui Dumnezeu face pereche cu o altă carte a celebrului teolog protestant, publicată în urmă cu câțiva ani de aceeași editură: Dogmatica Bisericii.

Intr-o lume in continua schimbare, omul are nevoie de stabilitate si de cunoasterea adevaratului sens al existentei sale. Conditia de om presupune in mod firesc a trai ancorat in realitatea acestei lumi si, in mod tainic, in partasie cu realitatea divina.

Cunoasterea lui Dumnezeu si a naturii umane in relatie cu Dumnezeu poate fi stabilita numai prin revelatia lui Dumnezeu in Iisus Hristos. Sensul si valoarea adevarata a omului pot fi intelese numai in aceasta lumina, potrivit lui Barth. In cele 20 de prelegeri care formeaza continutul acestei lucrari, Barth vorbeste cu tarie despre cunoasterea unicului si singurului Dumnezeu si despre slujirea lui Dumnezeu de catre om, oferind raspunsuri la intrebarile esentiale ale crestinatatii.

Pentru teologul reformat, Dumnezeu poate fi slujit doar prin unica si adevarata Sa Biserica, care il are pe Iisus ca fondator si principal sustinator. Pentru ca Dumnezeu se reveleaza omului prin Iisus Hristos, omul este chemat sa fie recunoscator, adica sa recunoasca gloria lui Dumnezeu in existenta sa si sa o actualizeze prin rugaciune, facand in asa fel incat sa aiba credinta in Dumnezeul care este Creatorul si Domnul intregii lumi.

*

Ce am sti despre intuneric, despre soarta si profunzimile vietii umane fara lumina revelatiei care strapunge intunericul? Cum ar putea omul sa stie ca a pacatuit impotriva lui Dumnezeu si ca este impotriva lui Dumnezeu, daca nu stie ca Dumnezeu este pentru el? Cum ar putea omul sa stie ca el insusi poate fi indreptatit fara sa faca absolut nimic, daca nu stie ca Dumnezeu Insusi l-a indreptatit pentru raul pe care il face? Daca stim ca am pacatuit fara motiv impotriva gloriei lui Dumnezeu si ne-am pierdut propria glorie, atunci stim deja ca gloria lui Dumnezeu a devenit cu atat mai mare. Daca stim ca nu ne putem salva pe noi insine, stim deja ca suntem salvati de Dumnezeu.

Karl Barth

Cuprins

 Prefata

Confesiunea Scotiana de la 1560

I: „Teologia naturala” si invatatura reformata

II. Unicul Dumnezeu

III. Dumnezeul maiestuos si personal

IV. Gloria lui Dumnezeu si gloria omului

V. Calea omului

VI. Revelatia lui Dumnezeu in Isus Hristos

VII. Deciziile lui Dumnezeu si alegerea omului

VIII. Lucrarea lui Dumnezeu si salvarea omului

IX. Imparatia lui Dumnezeu in viata viitoare si prezenta a omului

X. Libertatea de a crede

XI. Adevarata viata crestina

XII. Porunca ce indruma viata crestina

XIII. Adevarata viata crestina

XIV. Taina Bisericii

XV. Organizarea Bisericii

XVI. Conducerea Bisericii

XVII. Slujirea Bisericii ca actiune divina

XVIII. Serviciul Bisericesc ca actiune umana

XIX. Slujirea lui Dumnezeu de catre stat

XX. Darul mangaierii si al sperantei

 

Etichete: ,

Istoria creștinismului – Diarmaid MacCulloch


Istoria crestinismuluiAutor: Diarmaid MacCulloch

Traducere: Cornelia Dumitru și Mihai‑Silviu Chirilă

Editură: Polirom

An: 2011

Preț: 130 RON

Mult prea importantă pentru a fi trecută cu vederea este și apariția Istoriei creștinismului, un volum masiv ce merită consultat fie și numai pentru informațiile pe care le aduce. Recomandarea lui Paul Johnson e, pentru mine, un semn bun.

Unde incepe crestinismul, in Atena, la Ierusalim sau la Roma? Cum au aparut si s-au diferentiat primele crezuri ale Bisericii? Cum s-au cristalizat principalele traditii crestine si cum s-a raspindit mesajul lui Iisus pina in cele mai indepartate colturi ale lumii? Diarmaid MacCulloch raspunde la aceste intrebari si la multe altele in Istoria sa pe cit de cuprinzatoare, pe atit de captivanta, considerata un titlu de referinta in domeniu.
Unele episoade ale acestei istorii complexe, precum confruntarile si convertirile ce au insotit raspindirea crestinismului in Asia Centrala si de Est sau in Africa, sint putin cunoscute. Altele, ca lupta Parintilor Bisericii impotriva gnosticismului, nasterea monahismului, Reforma si Contrareforma, sint cunoscute, dar apar acum intr-o lumina noua. Portrete ale unor personalitati neobisnuite – sfinti, eretici, regi, cruciati – si digresiuni in care analiza subtila se impleteste cu umorul dau culoare discursului. Istoria crestinismului constituie o sursa de informatii noi, interesante deopotriva pentru specialisti si pentru publicul larg.
Din cuprins:
Un mileniu al inceputurilor • Grecia si Roma • Israel • O singura Biserica, o singura credinta, un singur Domn? • Un Mesia rastignit • Biserica imperiala • Sfidarea Calcedonului: Asia si Africa • Islamul: marea realiniere • Imprevizibila ascensiune a Romei • Crearea crestinismului latin • Occidentul: imparat universal sau papa universal? • Ortodoxia: credinta imperiala • Rusia: a treia Roma • Crestinatatea occidentala sfisiata • Redesteptarile protestante • Dumnezeu in boxa acuzatilor • Razboaiele culturale
„O lucrare fara egal.” (Rowan Williams, Arhiepiscop de Canterbury)
„MacCulloch ne ofera o expunere ampla si obiectiva, o carte generoasa din toate punctele de vedere.” (The Telegraph)
„Marele merit al acestei carti este ca descrie in detaliu anumite aspecte ale istoriei crestinismului tratate superficial in alte lucrari si putin familiare chiar si publicului avizat.” (Paul Johnson)
 

Etichete:

Frații Karamazov – F.M. Dostoievski


KaramazovAutor: F.M. Dostoievski

Traducere: Ovidiu Constantinescu si Isabella Dumbrava

Editură: Polirom

An: 2011

Preț: 30 RON

Acest roman este o lectură de referință pentru orice creștin. Ediția de față merită semnalată mai ales pentru prețul ei foarte accesibil și pentru că este o variantă compactă, într-un singur volum (e drept, de aproape 1000 de pagini).

Dostoievski planuia sa mai scrie pâna în 1882 un epilog al Fratilor Karamazov si apoi o viata a lui Hristos.
Pesemne ca Dumnezeu n-a vrut sa mai existe o a cincea evanghelie. (Nicolae Steinhardt, în Jurnalul fericirii).
Fratii Karamazov, cel din urma si cel mai complex roman al lui Dostoievski, este in acelasi timp povestea scrisa magistral a unui paricid si o meditatie filosofica asupra intrebarilor esentiale ale umanitatii: existenta lui Dumnezeu, liberul-arbitru, natura colectiva a vinei si consecintele dezastruoase ale rationalismului. Intruchipind patru ipostaze fundamentale ale individului, fratii Karamazov au, fiecare, motive bine intemeiate, desi de naturi diferite, sa-si ucida tatal, mosierul Fiodor Pavlovici Karamazov, care duce o viata amorala si desfrinata. Moartea neasteptata a acestuia arunca suspiciuni asupra tuturor celor patru frati si da nastere la numeroase teorii, Dostoievski exploatind cu o abilitate remarcabila filonul politist al povestii, ce creeaza un suspans capabil sa sustina intreaga structura romanesca.
Aici găsiți și filmul făcut de ruși în 1969, cea mai fidelă ecranizare a romanului (deosebit de dificil de transpus pe ecran).

Un loc aparte îl ocupă Marele Inchizitor din roman. Poemul filosofic al cărui autor este exploratorul cunoştiinţelor diverse , Ivan , este un semnal apocaliptic. Omul nu trebuie să-şi uite originea şi să nu devină un instrument în mâna unor suflete pierdute. O ameninţare care peste veacuri se va adeveri sau nu, acest poem filosfic este o Apocalipsă care confirmă că Dumnezeul acestei lumi nu este Iisus Hristos.

Epopee a lumii moderne şi a viitorului Fraţii Karamazov nu poate fi comparat cu nicio altă scriere a marelui scriitor. Înţelesul profund al acestui roman este că fiecare om este liber să-şi aleagă soarta dar să nu-şi bată joc de viaţă pentru că omul nu este stăpân pe soarta sa. O capodoperă a psihologiei abisale, acest roman marchează cititorul  prin invadarea  sufletului omenesc. Curajul  de a scrie un astfel de roman este propriu doar marilor creatori care din haos nasc ordine. (Cristian Alexandru, într-o recenzie publicată pe Bookiseala.ro.).

 
Scrie un comentariu

Scris de pe ianuarie 6, 2013 în 2011, Polirom, Prozatori

 

Etichete: , , , , , ,

Søren Kierkegaard – Opere III


Kierkegaard - Opere IIIAutor: Søren Kierkegaard

Traducere: Ana-Stanca TABARASI

Editură: Humanitas

An: 2011

Preț: 59 RON

În ciuda faptului că e o apariție mai veche, această carte cred că merită pomenită între aparițiile editoriale remarcabile. Toate discursurile cuprinse în volumul III (din seria de Opere) au legătură cu creștinismul.

„Volumul de faţă cuprinde, pentru prima dată în limba română, în traducere după ediţia critică daneză, scrierile publicate de Søren Kierkegaard sub propriul nume între 1843 şi 1845: optsprezece Discursuri edificatoare şi Trei discursuri la ocazii imaginate.
Reunind profunzimea teologică, rigoarea filozofică, fineţea psihologică şi frumuseţea stilistică, discursurile tratează despre alcătuirea şi raportarea sinelui la Dumnezeu, la timp şi eternitate, despre bine şi rău ca daruri de sus, despre rugăciune, iubire, răbdare, curaj, gravitate, decizie, despre îngrijorarea care duce la «întărirea omului dinăuntru» şi despre gândul morţii, care îl face pe om să îşi ia viaţa în serios. Kierkegaard înfăţişează, totodată, rolul modelator al unor personaje biblice precum Iov, apostolul Pavel sau Ioan Botezătorul.
Punând sub semnul întrebării autoritatea vorbitorului şi posibilitatea de a rosti adevărul, textele propun o nouă omiletică şi un nou demers epistemologic: cunoaşterea îngrijorată în locul cunoaşterii de tip abstract, care-l face pe om indiferent faţă de lume.“ (Ana-Stanca TABARASI)

Date despre autor:

SØREN KIERKEGAARD (5 mai 1813, Copenhaga – 11 noiembrie 1855, Copenhaga) a studiat teologie şi filozofie la universităţile din Copenhaga şi Berlin, absolvind-o pe cea dintâi în 1841 cu o teză despre ironia socratică şi cea romantică. După articole politice şi culturale în presa daneză, debutează în volum cu eseul Din hârtiile unuia încă viu (1838), o critică la adresa lui Hans Christian Andersen. Despărţirea de logodnica sa Regine Olsen prilejuieşte scrierea cărţii care îi conferă celebritate, Sau-sau (1843). Urmează aproape 40 de volume semnate cu pseudonime sau numele propriu, cu subiecte variind între filozofie, psihologie, literatură şi religie, care evidenţiază primatul individului concret, istoric şi contingent asupra oricărei realităţi depersonalizante şi imposibilitatea de a „închide” fenomenul vieţii în categorii abstracte şi explicative. În ultima parte a vieţii stârneşte senzaţie cu polemica sa împotriva autorităţilor bisericeşti daneze, cărora le reproşa superficializarea creştinismului. Opera sa a exercitat o influenţă considerabilă, fiind sursă de inspiraţie pentru teologia dialectică, existenţialismul filozofic şi creştin, pentru psihologia şi literatura modernităţii.

Opere principale: Om Begrebet Ironi med stadigt Hensyn til Socrates (Despre conceptul de ironie, cu permanentă referire la Socrate), 1841; Frygt og Bæven (Frică şi cutremur), 1843; Gjentagelsen (Repetiţia), 1843; Philosophiske Smuler eller En Smule Philosophi (Fărâme filozofice sau O fărâmă de filozofie), 1844; Begrebet Angest (Conceptul de angoasă), 1844; Stadier paa Livets Vei (Stadii pe drumul vieţii), 1845; Afsluttende uvidenskabelig Efterskrift (Post-scriptum neştiinţific, concluziv), 1846; Kjerlighedens Gjerninger (Faptele iubirii), 1847; Opbyggelige Taler (Discursuri edificatoare), 1845-1850; Sygdommen til Døden (Boala de moarte), 1849; Bogen om Adler (Cartea despre Adler), 1846-1847. (Informații preluate de pe site-ul Editurii Humanitas)

 

Etichete: , ,

Biblica – atlasul Bibliei


biblica-1466Autor: ***

Editură: Litera

An: 2011

Preț: 199 RON

Cel mai complex şi actualizat atlas al Bibliei editat până astăzi, înfăţişează veridic povestiri dramatice, personaje charismatice şi locuri de semnificaţie istorică din Biblie.

Structurat în opt secţiuni: Geografia şi istoria pământurilor biblice, Geneza şi epoca patriarhilor, Judecătorii, Regii, Profeţii şi cei drepţi, Cucerirea regatelor, Viaţa lui Iisus din Nazaret şi Răspândirea Cuvântului.

Cuprinde informaţii esenţiale despre topografia, geologia, clima acestei regiuni istorice.

Conţine 125 de hărţi originale ce prezintă sugestiv locuri, itinerarii, bătălii, regate şi imperii despre care se vorbeşte în Biblie, precum şi o listă extinsă a denumirilor geografice.

Textul este însoţit de o secţiune de referinţe cu tabele informative, arbori genealogici, o bibliografie amplă pe acest subiect şi un glosar de termeni.

Pune la dispoziţie cele mai recente descoperiri arheologice şi cercetări teologice.

Alcătuit de o echipă internaţională de scriitori, cercetători universitari şi studioşi ai Bibliei.

Ilustrat cu peste 650 de fotografii color spectaculoase, incluzând imagini panoramice ale unor peisaje, tablouri, desene, gravuri, miniaturi şi sculpturi aflate în cele mai importante galerii de artă, muzee şi colecţii.

 

Etichete: , , ,

 
%d blogeri au apreciat: