RSS

Arhive pe categorii: Anul apariției

Argument pentru Dumnezeu – Timothy Keller


Argument_pentru_DumnezeuTitlu original: The Reason for God. Belief in an Age of Sketicism

Titlu complet: Argument pentru Dumnezeu. Credința într-o epocă a scepticismului

Autor: Timothy Keller

Traducere: ???

Editură: Kerigma

An: 2013

Preț: 35 RON

In „Argument pentru Dumnezeu„, carte devenita bestseller New York Times, pastorul fondator al Bisericii prezbiteriene Redeemer din New York City, Timothy Keller, isi indreapta atentia asupra indoielilor frecvente pe care scepticii, dar chiar si crestinii devotati, le au cu privire la religie. Facand apel la literatura, filozofie, conversatii din viata de zi cu zi, ca si printr-o solida argumentare, Keller arata cum credinta in Dumnezeul crestinilor este una intemeiata si rationala. Credinciosilor practicanti el le pune la dispozitie o platforma solida de pe care sa poata respinge atacurile impotriva religiei lansate de aceasta epoca a scepticismului in care traim. Scepticilor, ateilor si agnosticilor el le ofera argumente incitante pentru care sa urmareasca ajungerea la Dumnezeu pe calea ratiunii.

Cuprins
Introducere
Partea 1: Saltul indoielii
Unu. Nu se poate ca doar o singura religie sa fie adevarata
Doi. Cum poate un Dumnezeu bun sa ingaduie suferinta?
Trei. Crestinismul este o camasa de forta
Patru. Biserica este raspunzatoare pentru atat de multa nedreptate
Cinci. Cum poate un Dumnezeu care este dragoste sa trimita oameni in iad?
Sase. Stiinta a demonstrat netemeinicia crestinismului
Sapte. Nu poti lua Biblia ad litteram
[Intermitenta]
Partea 2: Argumente pentru credinta
Opt. Indicii spre Dumnezeu
Noua. Cunoasterea lui Dumnezeu
Zece. Problema numita pacat
Unsprezece. Religie si Evanghelia
Doisprezece. Povestea (adevarata a) crucii
Treisprezece. Realitatea invierii
Paisprezece. Dansul lui Dumnezeu
Epilog: Si acum ce facem?

Reclame
 

Etichete:

Spiritualitate penticostală – Steven Jack Land


Spiritualitate penticostala.inddTitlu original: Pentecostal Spirituality. A Passion for the Kingdom

Titlu complet: Spiritualitate penticostală. O pasiune pentru Împărăție

Autor: Steven Jack Land

Traducere: Laurențiu Pășcuți

Edituri: Pleroma & Casa Cărții

Oraș: Oradea

An: 2013

Preț: 29 RON

Steven Jack Land furnizează – în, probabil, cel mai semnificativ studiu de teologie penticostală de până acum – o interpretare constructivă a tradiţiei penticostale, lansând totodată o invitaţie la revizuirea acesteia. Considerând că primii zece ani reprezintă inima spiritualităţii, iar nu copilăria, penticostalismului, Land identifică miezul teologic al acestei tradiţii ca fiind Evanghelia ce proclamă că „Isus este Mântuitorul, Sfinţitorul, Botezătorul cu Duhul Sfânt, Vindecătorul şi Împăratul care vine curând”. Lucrarea lui Land recuperează importanţa crucială a tradiţiilor wesleiene, holiness, precum şi a rădăcinilor restauraţioniste, de trezire, din secolul al XIX-lea.

„Meritul lui Land este acela că el oferă o perspectivă echilibrată și foarte consistentă asupra spiritualității penticostale. El trece cu ușurință dincolo de aspectul la care foarte mulți cercetători se opresc – fenomenul vorbirii în limbi – arătând că spiritualitatea penticostală înseamnă mai mult de-atât. De fapt, botezul cu Duhul, susținut de penticostali, nu este un donum superadditum, ci experiența tuturor penticostalilor autentici care vor să fie martori ai lui Hristos.”
Conf. univ. dr. Corneliu Constantineanu,
Institutul Teologic Penticostal din București

 

Etichete: , ,

C.S. Lewis – Meditații la Psalmi


Meditatii la psalmiTitlu original: Reflections on the Psalms

Titlu complet: Meditații la Psalmi

Autor: C.S. Lewis

Traducere: Emanuel Conțac

Editură: Humanitas

Oraș: București

An: 2013

Preț: 22 RON (aici)

„În această carte, scriu ca de la amator la amator, vorbind despre greutăţile pe care le-am întâlnit sau despre iluminările de care am avut parte când am citit Psalmii, cu speranţa că ea ar putea să-i intereseze ori chiar să-i ajute, uneori, pe alţi cititori nepricepuţi. Aceasta nu este o lucrare «apologetică». Nu voi căuta să-i conving pe necredincioşi de adevărul creştinismului. Mă adresez celor care deja cred sau celor care sunt gata să-şi «suspende necredinţa» pe parcursul lecturii. Un om nu poate să apere întruna adevărul; mai trebuie să aibă uneori vreme să se şi hrănească din el.“ (C.S. LEWIS)

 

Etichete:

Bisericile creștine baptiste (1948-1965) – Marius Silveșan


Bisericile crestine baptisteTitlu complet: Bisericile creștine baptiste din românia între persecuție, acomodare și rezistență (1948-1965)

Autor: Marius Silveșan

Editură: Cetatea de Scaun

Oraș: Târgoviște

An: 2013

Preț: 42

În condiţiile în care, la două decenii de la înlăturarea regimului comunist din România, încep să se audă glasuri care susţin că un sistem de tip comunist, bazat pe o aşa-zisă interpretare „corectă” a textelor marxiste, ar fi alternativa viabilă la ceea ce se întâmplă astăzi în lume, istoricii au, mai mult ca oricând, datoria să reamintească tuturor ce a însemnat cu adevărat comunismul. Această rememorare trebuie făcută fără ură şi părtinire, atât cât este omeneşte posibil, într-un spirit ştiinţific, pentru a fi credibilă,  şi pentru a le oferi tinerilor care nu au trăit în perioada neagră a comunismului mărturii despre ce a însemnat acesta şi cum a mutilat existenţa de fiecare zi a celor care au fost prinşi în această paranteză a istoriei.
Marius Silveşan şi-a propus să reconstituie o perioadă foarte dificilă din istoria României, cea a anilor de început ai comunismului, din perspectiva evoluţiei bisericilor baptiste. Trebuie precizat de la început că e vorba de o istorie confesională, scrisă de un membru al comunităţii baptiste, dar în acelaşi timp, trebuie subliniat faptul că e o istorie scrisă cu obiectivitate ştiinţifică şi cu respectarea tuturor cerinţelor deontologiei profesionale. Privirea dinlăuntru pe care Marius Silveşan o poate avea asupra subiectului abordat îi permite să înţeleagă mai bine fenomenele şi să le explice pentru cei mai puţin familiarizaţi cu acestea. În acelaşi timp, formaţia sa de istoric, dobândită în cadrul Universităţii din Bucureşti, îl ajută să depăşească uşor capcanele adeziunii la confesiunea din care face parte şi să-şi „facă meseria” în mod corect şi echilibrat.
De altfel, caracterul echilibrat este prima calitate pe care aş atribui-o acestei lucrări care a avut de tratat, printre altele, subiectul foarte delicat al raporturilor complexe dintre comunitatea baptistă şi autorităţile comuniste, inclusiv Securitatea. Aceste raporturi rezultă din documentele analizate de Marius Silveşan, au fost adesea tensionate în condiţiile în care regimul comunist încerca, prin toate mijloacele, să promoveze ateismul şi îşi propunea, în ultimă instanţă, eradicarea religiei.
Aflăm deci din paginile prezentei cărţi, la origine teză de doctorat susţinută în cadrul Facultăţii de Istorie a Universităţii din Bucureşti, în primul rând care este specificul confesiunii baptiste printr-o serie de precizări foarte utile, în contextul în care identitatea acestei comunităţi nu este foarte bine cunoscută şi cu atât mai puţin înţeleasă de către majoritatea românilor.
Apoi, Marius Silveşan ne arată care erau mijloacele prin care, îmbinând presiunile, hărţuielile administrative, reglementările juridice, represiunea, dar şi oferirea de aparente avantaje, autorităţile comuniste au încercat să controleze şi să diminueze activitatea comunităţilor baptiste din România. La acţiunile oficialităţilor răspunsurile comunităţii şi ale indivizilor au fost nuanţate, unele fiind de supunere faţă de autoritatea politică, aşa cum cele mai multe comunităţi creştine consideră că e necesar, pornind de la afirmaţia apostolului Pavel că orice putere este de la Dumnezeu. Altele au fost încercări de eludare a constrângerilor, prin opoziţie mai mult sau mai puţin deschisă (de exemplu, pastori care continuă să oficieze botezul, deşi comuniştii interziceau botezarea celor care nu proveneau din familii baptiste), sau prin interpretarea în interes propriu a unor regulamente (schimbarea numelui şcolii duminicale în ora biblică, ori fixarea nunţilor duminică după amiaza pentru a putea aduna totuşi comunitatea în momentul tradiţional, în condiţiile în care slujbele religioase trebuiau ţinute doar dimineaţa). În spiritul echilibrat de care tocmai vorbeam şi bazându-se pe lecturi extinse, din diverse domenii, autorul precizează că este vorba de hărţuieli şi tipuri de răspuns care nu au fost caracteristice doar baptiştilor, ci tuturor confesiunilor din România, inclusiv celei ortodoxe, care a fost, de asemenea, supusă unei presiuni constante din partea autorităţilor comuniste.
Partea cea mai interesantă a lucrării, şi cea care, probabil, va suscita cele mai multe reacţii, este cea în care Marius Silveşan analizează fenomenele de rezistenţă la represiunea comunistă, dar şi pe cele de cedare şi de colaborare, cu instituţiile statului comunist, între care un loc aparte îl ocupă Securitatea.
Comunitatea baptistă, ca şi celelalte confesiuni religioase din România, şi-a avut martirii săi, pastori sau simpli credincioşi, care au fost arestaţi, anchetaţi, torturaţi şi condamnaţi pentru credinţa lor. Exemplele selectate de autor din multele posibile sunt ilustrative pentru felul în care unii oameni au ştiut să-şi pună credinţa şi idealurile dincolo de siguranţa personală şi de confortul relativ al acceptării unui sistem totalitar.
Comunitatea baptistă şi-a avut însă, tot la fel ca şi alte confesiuni, delatorii, informatorii, colaboratorii Securităţii. Este vorba de un fenomen care a caracterizat întreaga societate românească, de care nici o biserică nu a reuşit să scape, aşa cum nu au reuşit nici celelalte structuri sau instituţii, şi acesta e un adevăr care trebuie spus răspicat. Dar afirmaţiile despre colaborarea unei persoane sau a alteia cu Securitatea trebuie să se bazeze întotdeauna pe documente cât se poate de clare, iar atunci când asemenea afirmaţii se fac într-o lucrare de istorie, trebuie prezentat contextul în care recrutarea a avut loc, precum şi consecinţele acesteia.
Este ceea ce face Marius Silveşan, care nu lansează acuze gratuite, nu se mulţumeşte să prezinte realităţile existenţei unor declaraţii de colaborare, ci analizează felul în care diferitele persoane au ajuns să semneze angajamentul, presiunile la care au fost supuse, ca şi efectele acceptării colaborării. Foarte importantă ni se pare precizarea faptului că semnarea unui angajament cu Securitatea nu a dus în mod absolut la furnizarea de informaţii realmente utile Securităţii, şi mai ales, nu a dus întotdeauna la afectarea altor persoane. Fără a încerca o „spălare” în bloc a celor care au devenit, dintr-un motiv sau altul, informatori ai Securităţii, autorul arată, aşa cum e şi corect, că mulţi dintre cei care au semnat în condiţii de presiune au încercat apoi să minimizeze colaborarea, oferind informații banale şi refuzând să implice şi alte persoane. În acelaşi timp însă, Marius Silveşan prezintă şi situaţii în care informatorii au venit de bună voie către Securitate şi s-au implicat activ în poliţia politică, facilitând prin delaţiuni acţiunile de reprimare îndreptate împotriva altora.
Concluziile lucrării sunt corecte şi formulate în acelaşi spirit echilibrat. Întemeindu-şi demersul pe o bogată documentaţie realizată în biblioteci, arhive, dar şi prin interviuri cu membrii comunităţii baptiste, Marius Silveşan a reuşit să deschidă, credem noi, o cale, către mai buna cunoaştere a unei comunităţi cu un rol însemnat în societatea românească. Lucrarea rezultată este un bun exemplu pentru felul în care istoria confesională poate şi trebuie să fie scrisă, si va suscita, sperăm, interesul nu doar al membrilor comunităţii baptiste, ci al unor largi categorii de cititori. (Prof. Univ. Dr. Ecaterina Lung, Prodecan al Facultății de Istorie, Universitatea din București)

 

Abecedar al credinței – Christos Yannaras


Abecedar al credinteiTitlu original: Alfabetari the pistes

Titlu complet: Abecedar al credinței. Introducere în teologia ortodoxă

Autor: Christos Yannaras

Traducere: Consantin Coman

Editură: Bizantină

An: 2007 (ed. a II-a)

Preț: 18 RON (aici)

O introducere accesibilă în teologia ortodoxă. După cum o trădeazi și titlu, cartea este structurată tematic, fiecare subiect fiind tratat succint și ușor de înțeles. Oricui vrea să înțeleagă mai bine Ortodoxia, această carte îi poate sluji drept ghid limpede și totodată precis dogmatic. Volumul lui Yannaras poate face pereche bună cu Teologia mistică a Bisericii de Răsărit (de un nivel ceva mai înalt), cu Ortodoxia lui Paul Evdokimov sau cu Teologia bizantină a lui John Meyendorff. 

 

Bizanț – Michel Kaplan


BizantTitlu original: Byzance 

Autor: Michel Kaplan

Traducere: Ion Doru Brana

Editură: Nemira

Colecție: Byzantivm

An: 2010

Preț: 45 RON

„Lectura acestui pasionant volum prilejuieşte o interesantă călătorie în timp (sec. IV–XV) şi spaţiu (imperiul europeano-asiatic fondat de Constantin cel Mare): cititorul este martorul celor mai însemnate momente din istoria sinuoasă a Bizanţului; străbate epoci de grandoare şi de decadenţă, de anarhie şi reorganizare; asistă la refondarea Byzantionului şi la prodigioasa sa dezvoltare urbanistică; află despre relieful şi clima specifice teritoriului bizantin, despre viaţa economică şi structurile sociale; se familiarizează cu instituţiile politice, administrative, judiciare, financiare, militare şi bisericeşti bizantine; i se descoperă lumea artistică şi capodopere care-i stârnesc admiraţia; în fine, autorul întredeschide discret uşa vieţii private a bizantinilor şi dezvăluie cititorului informaţii despre sexualitatea, igiena corporală şi vestimentaţia lor, despre educarea tinerei generaţii şi ceremonialul complicat ce marchează cele mai importante momente ale vieţii (Botez, Nuntă şi Moarte).“

Sebastian Laurenţiu Nazâru

Fragment dintr-o prezentare de Damian Anfile:

Creştinismul a fost, pe lângă fondul greco-roman, cel de-al doilea element definitoriu al civilizaţiei bizantine, ierarhia episcopală devenind foarte repede cea mai de seamă apărătoare a romanităţii, în contextul crizei aristocraţiei municipale din secolele V-VII. Biserica Ortodoxă a reprezentat un sprijin constant pentru statul bizantin şi a devenit, după 1453, principalul continuator al acestuia în plan cultural.

Societatea bizantină prezentată în cea de-a doua parte a acestei lucrări este departe de rigiditatea heraldică a reprezentărilor oficiale, fiind un mediu extrem de dinamic, complex şi, cel puţin în cazul Constantinopolului – cosmopolit. Fixitatea unor reguli ori cutume considerate mai înainte drept norme implacabile ale vieţii bizantinilor este vădită a fi fost relativă, precum dependenţa femeii faţă de bărbat – tată ori soţ -, ce era anulată fie prin văduvie, fie prin moştenirea unei averi ori prin fondarea unei mănăstiri, a cărei egumenă devenea aproape automat ctitora.

În concluzie, volumul Bizanţ al scriitorului francez Michel Kaplan nu reprezintă numai unul dintre cele mai complete şi bine structurate compendii ale istoriei şi spiritualităţii bizantine, ci şi o fortuită alegere pentru începerea seriei Byzantium, căreia i s-au adăugat până în prezent alte patru volume, ce urmează a fi prezentate şi care cu siguranţă vor oferi pe viitor cititorilor noi ocazii de a cunoaşte mai îndeaproape civilizaţia căreia îi datorăm enorm în ceea ce priveşte definirea noastră etnică, culturală, politică şi mai ales religioasă.

 

Aproape de casă – Billy Graham


aproape-de-casaTitlu original: Nearing Home: Thoughts on Life, Faith, and Finishing Well

Autor: Billy Graham

Traducere: Ruben Ologeanu

Editura Uniunii Bisericilor Creştine Baptiste din România

An: 2013

Preț: 20 RON

Indiferent dacă ne place stilul său sau nu, indiferent dacă simpatizăm sau nu mișcările evanghelice contemporane, Billy Graham rămâne probabil cel mai important predicator (evanghelist, propovăduitor) al secolului XX din toată creștinătatea. Volumul este unul de referință, având în vedere caracterul său autobiografic.

Niciodată nu m-am gândit că voi trăi încât să ajung așa de bătrân.

Toată viața am fost învățat cum să mor ca și creștin, dar nimeni nu m-a învățat vreodată cum ar trebui să trăiesc anii de dinainte de a muri. Mi-aș fi dorit ca ei să o fi făcut deoarece sunt un om în vârstă acum și, credeți-mă, nu este deloc ușor.

Cel care a spus prima dată că bătrânețea nu este pentru cei slabi a avut dreptate. Ia orice grup de oameni bătrâni adunați laolaltă și aproape garantat subiectele lor preferate de discuție vor fi cele mai recente dureri și suferințe.

În curând voi sărbători ce de-a nouăzeci și treia aniversare și știu că nu va mai fi mult până când Dumnezeu mă va chema acasă, în cer. Mai mult ca niciodată aștept acea zi — nu doar pentru lucrurile minunate pe care cerul le păstrează pentru mine și pentru fiecare credincios, ci pentru că știu că în cele din urmă toate poverile și întristările care mă apasă în această etapă a vieții se vor sfârși. În ultimul an, bolile inerente bătrâneții și-au luat din greu tributul de la mine. Aștept de asemenea acea zi pentru că voi fi împreună cu Ruth, iubita mea soție și cel mai bun prieten timp de aproape șaizeci și patru de ani, care a mers acasă în 2007 pentru a fi cu Domnul pe care L-a iubit și L-a slujit cu atâta credincioșie. Deși mă bucur că luptele ei cu slăbiciunile și cu durerea au ajuns la final, eu încă mă simt ca și cum o parte din mine a fost ruptă și îmi este dor de ea mai mult decât mi-aș fi putut imagina vreodată.

Nu, bătrânețea nu este pentru cei slabi.

Dar aceasta nu este întreaga poveste și nici Dumnezeu n- a intenționat să fie. Deși Biblia nu trece cu vederea problemele cu care ne confruntăm pe măsură ce îmbătrânim, ea nici nu ilustrează bătrânețea ca fiind un timp demn de dispreț sau ca pe o povară pe care trebuie să o îndurăm scrâșnind din dinți (dacă îi mai avem). Nici nu ne portretizează la bătrânețe ca fiind inutili și ineficienți, condamnați să ne petrecem ultimile zile într-o plictiseală interminabilă sau într-o activitate lipsită de sens până când Dumnezeu ne va lua acasă.

În schimb, Biblia spune că Dumnezeu are un motiv pentru a ne ține aici; dacă n-ar avea, ne-ar lua acasă mult mai devreme. Dar care este scopul Său pentru acești ani și cum ne putem alinia viețile conform acestui scop? Cum putem deveni mai puternici în interior în ciuda acestor dificultăți și nu doar să învățăm să ne obișnuim cu temerile, luptele și limitările din ce în ce mai mari? Cum putem înfrunta viitorul cu speranță în loc de disperare? Acestea sunt câteva dintre întrebările cu care am fost nevoit să mă confrunt pe măsură ce am îmbătrânit; probabil că același lucru este valabil și în cazul tău.

Această carte nu este scrisă doar pentru oamenii în vârstă. Ea este scrisă pentru oamenii care se află în orice etapă a vieții — chiar și pentru aceia care nu s-au gândit niciodată prea mult la faptul că vor îmbătrâni. Motivul este unul simplu: cea mai bună modalitate de a aborda provocările bătrâneții este de a te pregăti pentru ele de pe acum, înainte ca ele să apară. Te invit să explorezi alături de mine nu doar realitățile vieții pe măsură ce îmbătrânim, ci și speranța și împlinirea — și chiar bucuria — care poate fi a noastră în momentul în care am învățat să privim la această vârstă din punctul de vedere al lui Dumnezeu și să descoperim puterea Lui de a ne susține în fiecare zi.

Într-o zi, călătoria vieții noastre se va sfârși. Într-un sens, toți ne apropiem de casă. Și, pe măsură ce ne apropiem, mă rog ca tu și cu mine nu doar să învățăm ce înseamnă să îmbătrânești, ci și, cu ajutorul lui Dumnezeu, să învățăm de asemenea să îmbătrânim cu har și să găsim călăuzirea necesară pentru a termina cu bine.

 
 
%d blogeri au apreciat asta: