Teocrația bizantină – Steven Runciman

Titlu original: The Byzantine Theocracy

Titlu complet: Teocrația bizantină

Autor: Steven Runciman (Sir James Cochran Stevenson Runciman)

Traducere: Vasile Adrian Carabă

Editură: Nemira

Colecție: Byzantivm

An: 2012

Preț: 34 RON

„Oriunde a luat naştere o monarhie, monarhul a fost întotdeauna la început ori o emanaţie a lui Dumnezeu sau un descendent al Lui ori, cel puţin, Marele Său Preot, omul rânduit de mâna Lui să se îngrijească de popor. Dar Imperiul pe care noi îl numim în mod obişnuit «bizantin» a avut o concepţie mult mai impunătoare. S-a considerat pe sine imperiu universal. În mod ideal, trebuia să cuprindă toate popoarele pământului, care toate, în mod ideal, trebuiau să fie membre ale Bisericii Creştine celei Una şi adevărate, ale propriei sale Biserici Ortodoxe. Aşa cum omul a fost făcut după chipul lui Dumnezeu, la fel şi împărăţia oamenilor pe pământ a fost făcută după chipul împărăţiei Cerurilor. Aşa cum Dumnezeu domneşte în Ceruri, la fel un împărat, făcut după chipul Său, trebuie să domnească pe pământ şi să împlinească poruncile Sale.“

Steven Runciman

 

Bizanț – Michel Kaplan

Titlu original: Byzance 

Autor: Michel Kaplan

Traducere: Ion Doru Brana

Editură: Nemira

Colecție: Byzantivm

An: 2010

Preț: 45 RON

„Lectura acestui pasionant volum prilejuieşte o interesantă călătorie în timp (sec. IV–XV) şi spaţiu (imperiul europeano-asiatic fondat de Constantin cel Mare): cititorul este martorul celor mai însemnate momente din istoria sinuoasă a Bizanţului; străbate epoci de grandoare şi de decadenţă, de anarhie şi reorganizare; asistă la refondarea Byzantionului şi la prodigioasa sa dezvoltare urbanistică; află despre relieful şi clima specifice teritoriului bizantin, despre viaţa economică şi structurile sociale; se familiarizează cu instituţiile politice, administrative, judiciare, financiare, militare şi bisericeşti bizantine; i se descoperă lumea artistică şi capodopere care-i stârnesc admiraţia; în fine, autorul întredeschide discret uşa vieţii private a bizantinilor şi dezvăluie cititorului informaţii despre sexualitatea, igiena corporală şi vestimentaţia lor, despre educarea tinerei generaţii şi ceremonialul complicat ce marchează cele mai importante momente ale vieţii (Botez, Nuntă şi Moarte).“

Sebastian Laurenţiu Nazâru

Fragment dintr-o prezentare de Damian Anfile:

Creştinismul a fost, pe lângă fondul greco-roman, cel de-al doilea element definitoriu al civilizaţiei bizantine, ierarhia episcopală devenind foarte repede cea mai de seamă apărătoare a romanităţii, în contextul crizei aristocraţiei municipale din secolele V-VII. Biserica Ortodoxă a reprezentat un sprijin constant pentru statul bizantin şi a devenit, după 1453, principalul continuator al acestuia în plan cultural.

Societatea bizantină prezentată în cea de-a doua parte a acestei lucrări este departe de rigiditatea heraldică a reprezentărilor oficiale, fiind un mediu extrem de dinamic, complex şi, cel puţin în cazul Constantinopolului – cosmopolit. Fixitatea unor reguli ori cutume considerate mai înainte drept norme implacabile ale vieţii bizantinilor este vădită a fi fost relativă, precum dependenţa femeii faţă de bărbat – tată ori soţ -, ce era anulată fie prin văduvie, fie prin moştenirea unei averi ori prin fondarea unei mănăstiri, a cărei egumenă devenea aproape automat ctitora.

În concluzie, volumul Bizanţ al scriitorului francez Michel Kaplan nu reprezintă numai unul dintre cele mai complete şi bine structurate compendii ale istoriei şi spiritualităţii bizantine, ci şi o fortuită alegere pentru începerea seriei Byzantium, căreia i s-au adăugat până în prezent alte patru volume, ce urmează a fi prezentate şi care cu siguranţă vor oferi pe viitor cititorilor noi ocazii de a cunoaşte mai îndeaproape civilizaţia căreia îi datorăm enorm în ceea ce priveşte definirea noastră etnică, culturală, politică şi mai ales religioasă.

 

Filosofia bizantină – Basile Tatakis

Titlul original: La philosophie byzantine

Autor: Basile Tatakis

Traducere: Eduard Florin Tudor

Editură: Nemira

Colecție: Byzantium

An: 2010

Deci nu există doar o filosofie occidentală, care vine în continuarea celei antice, ci există și filosofie bizantină?

Basile Tatakis, în Filosofia bizantină, tratează tema în ansamblul ei, de la naşterea sa autonomă în relaţie cu dogma creştină la preluarea elementelor din păgânism, subliniind mereu prin exemple multiple capacitatea scriitorilor-filosofi bizantini de a sublima rolul raţiunii în raporturile sale multiple cu creştinismul oficial, fondat pe credinţă.

În creuzetul imperial bizantin, aşa cum susţine autorul, se exprimă atât specificitatea elementelor orientale, cât şi esenţializarea elementelor de gândire greacă, dar şi creştină, fără ca un anumit echilibru să fie perturbat în civilizaţia bizantină, cu toată impresia de eterogenitate existentă. Raţionalitatea se dezvoltă aici prin diverse contacte, fără a afecta excelenţa unei spiritualităţi monahale ai cărei reprezentanţi prestigioşi, printre care Ioan Scărarul şi Simeon Noul Teolog, rezistă prin profunzimea trăirii şi a redării acesteia în registru filosofic trecerii timpului. Astfel, Dionisie Pseudo-Areopagitul şi Maxim Mărturisitorul îşi vor lăsa amprenta gândirii, fondate pe trăirea spirituală a relaţiei cu Dumnezeu.Emulaţia gândirii bizantine a continuat până la căderea Imperiului, ştafeta fiind prelată de popoarele ortodoxe din Răsăritul creştin.
„Ceea ce Roma a fost în Evul Mediu pentru lumea apuseană şi germanică, Bizanţul a fost pentru lumea greacă, slavă şi orientală. El a fost marele educator, marele iniţiator, care le-a adus tuturor religia şi mai multor popoare chiar şi civilizaţia. Spiritul pe care li l-a transmis, i-a infuzat profund, le-a cuprins puternic sufletul şi îi conduce şi azi, în acelaşi sens şi în aceeaşi măsură în care Roma papilor guvernează lumea catolică. Chiar mai mult poate, căci Bizanţul nu reprezintă pentru ei doar tradiţia religioasă.” (Basile Tatakis)

 

Istoria Bisericii Ortodoxe în Împeriul Bizantin – Hans Georg Beck

Titlu original: Geschichte der orthodoxen Kirche im byzantinischen Reich

Autor: Hans-Georg Beck

Traducere: Vasile Adrian Carabă

Editură: Nemira

Colecție: Byzantivm

An: 2012

Preț: 51 RON

O carte de peste 500 de pagini, scrisă de un cunoscut bizantinolog, care face parte dintr-o colecție ce merită toată atenția românilor, fie ei ortodocși sau de altă confesiune, pentru că propune publicului românesc titluri importante despre un subiect imposibil de ocolit în spațiul nostru geografic: Bizanțul.

„O înţelegere a Bisericii Bizantine, ţinând cont de particularitatea ei,  se poate realiza probabil doar atunci când istoria acestei Biserici  este scrisă pentru ea însăşi. Însă tocmai acest lucru i s-a întâmplat  rar. De la Eck, Luther şi Melanchton, de la Baronius şi de la  centuriatorii din Magdeburg ea stă la dispoziţie – sub diferite auspicii  şi cu un succes continuu schimbător – ca o mină productivă pentru  bătăliile pe muniţie ale confesiunilor. Aceasta înseamnă că nu puţine  pagini ale istoriei Bisericii Bizantine, mai ales cele cu privire la  structura ei, ajung rar să fie prezentate, dar, şi atunci când se  întâmplă, în prim-plan se află disputele cu Roma, înainte de toate cu  credinţa romană şi cu pretenţiile de primat ale Romei. Oricât de  importante ar fi şi oricât de mult se articulează în acestea Biserica  Bizantină, ele nu reprezintă totuşi întregul.“

 

Istoria Imperiului Bizantin – A.A. Vasiliev

Titlu original: История Византийской империи

Autor: A.A. Vasiliev

Traducere: Ionut‑Alexandru Tudorie, Vasile‑Adrian Caraba, Sebastian-Laurentiu Nazaru

Editură: Polirom

Colecție: Historia

An: 2010

Preț: 80 RON

Scrisa de unul dintre cei mai reputati bizantinologi ai secolului XX, lucrarea urmareste in desfasurarea ei o istorie ce se intinde de la domnia lui Constantin cel Mare pina la cucerirea Constantinopolului de catre Mahomed al II-lea. Abordarea complexa adoptata de Vasiliev – autorul prezentind si comentind nu doar evenimentele politice si militare, ci si relatiile comerciale, viata religioasa si realizarile culturale – face din Istoria Imperiului bizantin cel mai cuprinzator studiu din acest domeniu. Dincolo de bogatia informatiei si acuratetea analizei, cititorul poate contempla spectacolul fascinant al unei mari civilizatii.

„Analiza istoriei bizantine a lui Vasiliev este unica in domeniu. E completa, incluzind o prezentare a literaturii si artei pentru fiecare perioada discutata, in timp ce toate celelalte lucrari de acest gen, chiar si cele mai recente, fie sunt conditionate de timp, fie neglijeaza unele aspecte ale civilizatiei orientale… Aceasta recunoscuta si apreciata Istorie a Imperiului bizantinnu mai are nevoie de nicio recomandare. Redactata initial in limba rusa, a fost tradusa in engleza, franceza, spaniola si turca. A fost intotdeauna preferata de studenti.” (The Catholic Historical Review)

 

O istorie a Bizanțului – Timothy E. Gregory

Autor: Timothy E. Gregory

Traducere: Cornelia Dumitru

Editură: Polirom

Colecție: Historia

An: 2013

Preț: 50 RON

Pentru că istoria Ortodoxiei nu poate fi despărțită de Bizanț, pentru că în Răsărit au avut loc Sinoadele Ecumenice, pentru că dogma ortodoxă s-a reformat mult mai puțin de-a lungul timpului și a rămas, astfel, mai fidelă modelelor inițiale, această carte se recomandă ca lectură de căpătâi pentru orice creștin care vrea să înțeleagă mai bine spațiul în care locuiește și contextul cultural-istoric ce caracterizează Peninsula Balcanică.

Imperiul Bizantin a avut un rol esential in pastrarea culturii Antichitatii clasice pina in momentul in care Occidentul a fost pregatit sa o primeasca. Importanta lui sta insa in primul rind in ceea ce a creat si in bogatia de idei si principii, adesea contradictorii, pe care le-a imbratisat. Pornind de la cele mai recente cercetari, Timothy E. Gregory infatiseaza succint intreaga istorie a Imperiului Bizantin, din epoca lui Constantin cel Mare (306-337) pina la caderea Constantinopolului (1453), fara a ocoli principalele probleme istoriografice pe care le pune aceasta. Abordata cronologic, istoria politica alterneaza cu prezentarea vietii sociale si economice sau a culturii bizantine, autorul schitind tabloul unei societati pline de culoare si vitalitate, o veritabila punte de legatura intre Orient si Occident.

 

Din cuprins:

Criza din secolul al III-lea • Renasterea sub Diocletian • Epoca lui Constantin cel Mare • Secolul al IV-lea: de la Constantiu al II-lea la Teodosie I • Epoca lui Iustinian • „Evul intunecat” bizantin: sfirsitul secolului al VI-lea si secolul al VII-lea • Dinastia Isauriana si iconoclasmul • Lupte nesfirsite in jurul icoanelor • Inceputul Dinastiei Macedonene • Apogeul puterii bizantine •   Comnenii • Consecintele celei de-a patra cruciade • Inceputul declinului •   Sfirsitul imperiului • Bizantul dupa caderea Constantinopolului

 

Teologia bizantină – John Meyendorff

Autor: John Meyendorff

Traducere: Alexandru I. Stan

Editură: Nemira

Colecție: Byzantivm

An: 2011

Preț: 50 RON

„Ȋn creuzetul imperial bizantin, așa cum susține autorul, se exprimă atât specificitatea elementelor orientale, cât și esențializarea elementelor de gândire greacă, dar și creștină, fără ca un anumit echilibru să fie perturbat ȋn civilizația bizantină, cu toată impresia de eterogenitate existentă.

Raționalitatea se dezvoltă aici prin diverse contacte, fără a afecta excelența unei spiritualități monahale ai cărei reprezentanți prestigioși, printre care Ioan Scărarul și Simeon Noul Teolog, rezistă trecerii timpului prin profunzimea trăirii și a redării acesteia ȋn registru filosofic. Astfel, Dionisie Pseudo-Areopagitul și Maxim Mărturisitorul ȋși vor lăsa amprenta gândirii, fondate pe trăirea spirituală a relației cu Dumnezeu.

Emulația gândirii bizantine a continuat până la căderea Imperiului, ștafeta fiind preluată de popoarele ortodoxe din Răsăritul creștin.“ (Eduard Florin Tudor)

Despre autor:

S-a nascut pe 17 februarie 1926 in Neuilly-sur-Seine, o suburbie a Parisului. A urmat cursurile scolii secundare in Franta iar studiile teologice le-a urmat in cadrul Institutului Teologic Sfantul Serghie din Paris (1949).  In anul 1948 devine licentiat in litere la Sorbona, iar mai tarziu, obtine o Diploma da studii superioare (1949) , o Diploma din partea scolii practice de Inalte Studii (1954), si Doctoratul in Litere (1958).

In Franta a fost Profesor asistent de Istoria Bisericii in cadrul Institutului Teologic, si bursier in cadrul Centrului National de Cercetare Stiintifica. Disertatia pentru doctorat a vizat teologia Sfantului Grigorie Palama. Prin studiile sale, a pus cu precadere in valoare „palamismul” in cadrul teologiei ortodoxe contemporane.

Va fi hirotonit preot, devenid profesor de Istoria Bisericii si Patristica la Seminarul Teologic  Sfantul Vladimir din New York (1959). In tot acest timp, parintele John Meyendorff tinea prelegeri ca lector de teologie bizantina in cadrul Universtatii Harvard, si ca Profesor de I Fordham (din1967).

A fost profesor adjunct in cadrul Universitatii Columbia si Uniunii Seminariilor Teiologice tinand numeroase  prelegeri de obicei in campusuri universitare si cu ocazia anumitor evenimente bisericesti. A detinut pozitia de Decan al Seminarului Sfantul Vladimir din martie 1984 pana in iunie 1992.

Parintele John Meyendorff  s-a retras din functia de decan al Seminarului Sfantul Vladimri pe 30 iunie 1992. A trecut la Domnul pe 22 iulie, in acelasi an. (Informații preluate de pe crestinortodox.ro)