RSS

Arhive pe categorii: Carte de referință

Viața spirituală în cetate – Paul Evdokimov


Viata spirituala in cetateTitlu original: La vie spirituelle dans la ville

Titlu complet: Viața spirituală în cetate

Autor: Paul Evdokimov

Traducere: Maria-Andreia Alexandrescu, Adrian-Matei Alexandrescu

Editură: Nemira

Colecție: Alfa și Omega

An: 2010

Preț: 20 RON

A infatisat persoana umana, unica si nepretuita in ochii lui Dumnezeu, atat in demnitatea preotiei imparatesti la care ne cheama Sfantul Petru, cat si in harul pe care i-l poate conferi taina casatoriei, cu tainicele sale bogatii simbolice. Ne-a invatat cum sa deschidem Scriptura impreuna pentru a putea pasi pe calea unitatii. A inteles farmecul adorarii liturgice a lui Dumnezeu, izvor al Frumusetii, chiar daca in zilele noastre Frumusetea nu se mai afla nicidecum in miezul cautarilor artistice. A meditat asupra telurilor ultime, unde se afla, poate, cheia dezbinarii.

Iata marile teme tratate de Paul Evdokimov, una dintre cele mai prestigioase figuri ale Bisericii Ortodoxe din Franta. Aceasta carte ne ingaduie sa regasim in toata profunzimea ei seva unei gandiri care s-a straduit neincetat aduca impreuna bogatiile Rasaritului cu cele ale Apusului crestin, caci „Biserica nu poate fi dezbinata in fiinta sa profunda: in pofida aparentelor, o tainica unitate indivizibila a supravietuit”.

Câteva fragmente din carte pot fi citite aici.

 

Noua enciclopedie a Bibliei – Mike Beaumont


RO-Cover.indd

Titlu original: The New Lion Bible Encyclopedia

Titlu complet: Noua enciclopedie a Bibliei

Autor: Mike Beaumont

Traducere: Antonela Buligă

Editură: Casa Cărții

An: 2013

Preț: 90 RON

• De ce este Biblia cea mai bună carte a tuturor timpurilor?
• Ce anume îi conferă unicitate?
• Cine sunt principalii actori ai evenimentelor din Biblie?
• Cum era viaţa în vremurile biblice?

Iată o carte captivantă care răspunde la numeroase astfel de întrebări! Este un ghid util de personaje, locuri, evenimente şi concepţii cuprinse în Biblie. O mulţime de informaţii diverse sunt reunite într-un singur volum menit să edifice, dar şi să delecteze.

Noua enciclopedie a Bibliei este alcătuită din şapte secţiuni majore care acoperă diferite aspecte ale Bibliei, fiind scrisă cu mare migală şi într-un stil accesibil pentru toate nivelurile de studiu. Ultima secţiune facilitează căutarea rapidă a informaţiilor şi a conceptelor-cheie.

Include 300 de poze color, hărţi, cronologii şi diagrame care ilustrează principalele teme, evenimente, personaje şi fapte istorice biblice.

MIKE BEAUMONT a studiat limbile moderne la University of Durham şi teologia, la London School of Theology. Este pastor, orator, autor şi crainic activ la King’s Centre, Oxford, Anglia. Călătoreşte în toată lumea formând lideri religioşi, vorbind la conferinţe şi predând la câteva colegii teologice.
Este autorul volumelor The One-stop Guide to Jesus şi The One-stop Bible Guide şi colaborator la NIV Thematic Study Bible şi Collins Bible Companion.

Iată și un fragment din prezentarea de pe blogul editurii:

Cititorul poate afla astfel numeroase detalii istorice, economice, religioase, culinare, sanitare, geografice, militare, literare din Orientul Apropiat antic, toate fiind menite să îmbogăţească lectura propriu-zisă a Bibliei.

Această carte nu este gândită să devină un înlocuitor al Scripturii, ci, dimpotrivă, să îi ajute pe cei care o folosesc să devină mai buni cunoscători ai contextului în care s-a dezvoltat religia mozaică, întâi, iar pe urmă şi cea creştină.

Aş putea invoca numeroase exemple. De pildă, în Vechiul Testament apare de mai multe ori ideea că „Dumnezeu nu doarme” sau că „Dumnezeu veghează”. Parcurgând enciclopedia, am descoperit că în panteonul cananit exista un zeu care hiberna, prin urmare, a spune că „Dumnezeu nu doarme” însemna să Îi afirmi superioritatea faţă de zeii popoarelor înconjurătoare.

Pe lângă textul ca atare, Noua enciclopedie a Bibliei mai conţine şi numeroase hărţi, fotografii ale unor descoperiri arheologice, reconstituiri grafice ale unor evenimente sau obiceiuri, diagrame cronologice foarte utile.

 

De veritate. Despre adevăr – Toma de Aquino


De veritateTitlu original: De veritate

Titlu complet: De veritate. Despre adevăr

Autor: Toma de Aquino

Traducere: Tereza-Brândușa Palade

Editură: Galaxia Gutenberg

An: 2012

Preț: 15 RON

Activitatea de a gândi rămâne inerentă minții umane și trebuie măsurată prin ceea ce este în mod real adevărat și se află în afara intelectului omenesc. Intelectul uman nu poate descoperi adevărul real numai prin contemplarea de sine, cum consideră Hegel, pentru care „ființa și gândirea sunt identice”. Numai Dumnezeu cunoaște adevăarul real prin contemplarea de sine. Mintea umană nu poate, în schimb, descoperi adevărul decât dacă acceptă să fie masurată de ceva din afara ei – de o realitate obiectivă.

 

Marea despărțire – C.S. Lewis


Marea despartire

Titlu original: The Great Divorce

Titlu complet: Marea despărțire. Un vis

Autor: C.S. Lewis

Traducere: Alexandru Macovescu

Editură: Humanitas

Colecție: C.S. Lewis

An: 2013

Preț: 22 RON

Marea despărţire este Divina comedie a lui C.S. Lewis. Povestea alegorică ne poartă într-o călătorie din Iad, un oraş cenuşiu cu străzi pustii, care se  dovedeşte a fi Purgatoriul pentru aceia care se hotărăsc să-l părăsească, până în apropierea Raiului, un munte înverzit  la care ajung cei ce au puterea de a renunţa la iluziile vieţii pământeşti. Însă drumul anevoios între cele două tărâmuri îl aduce pe narator în preajma unor personaje – artistul neînţeles, intelectualul cinic, savantul sceptic,  clericul apostat, bruta belicoasă – încredinţate de permeabilitatea graniţei dintre bine şi rău şi astfel sfâşiate de imposibilitatea alegerii. „La urma urmei, scrie Lewis, sunt două feluri de oameni: unii care îi spun lui Dumnezeu:  «Facă-se voia Ta» şi alţii cărora Dumnezeu le spune «Facă-se voia ta».“

 

Spiritualitate penticostală – Steven Jack Land


Spiritualitate penticostala.inddTitlu original: Pentecostal Spirituality. A Passion for the Kingdom

Titlu complet: Spiritualitate penticostală. O pasiune pentru Împărăție

Autor: Steven Jack Land

Traducere: Laurențiu Pășcuți

Edituri: Pleroma & Casa Cărții

Oraș: Oradea

An: 2013

Preț: 29 RON

Steven Jack Land furnizează – în, probabil, cel mai semnificativ studiu de teologie penticostală de până acum – o interpretare constructivă a tradiţiei penticostale, lansând totodată o invitaţie la revizuirea acesteia. Considerând că primii zece ani reprezintă inima spiritualităţii, iar nu copilăria, penticostalismului, Land identifică miezul teologic al acestei tradiţii ca fiind Evanghelia ce proclamă că „Isus este Mântuitorul, Sfinţitorul, Botezătorul cu Duhul Sfânt, Vindecătorul şi Împăratul care vine curând”. Lucrarea lui Land recuperează importanţa crucială a tradiţiilor wesleiene, holiness, precum şi a rădăcinilor restauraţioniste, de trezire, din secolul al XIX-lea.

„Meritul lui Land este acela că el oferă o perspectivă echilibrată și foarte consistentă asupra spiritualității penticostale. El trece cu ușurință dincolo de aspectul la care foarte mulți cercetători se opresc – fenomenul vorbirii în limbi – arătând că spiritualitatea penticostală înseamnă mai mult de-atât. De fapt, botezul cu Duhul, susținut de penticostali, nu este un donum superadditum, ci experiența tuturor penticostalilor autentici care vor să fie martori ai lui Hristos.”
Conf. univ. dr. Corneliu Constantineanu,
Institutul Teologic Penticostal din București

 

Etichete: , ,

Apologetică, pur și simplu – Alister McGrath


Apologetica pur si simplu Titlu: Mere Apologetics

Autor: Alister McGrath

Traducere:

Editură: Newordpress

An: 2012

Preț: 25 RON

Prezentarea cărții pe site-ul Gramma:

De-a lungul istoriei, s-au ridicat mari aparatori ai credintei. Insa, odata cu aparitia noilor provocari impuse de ateismul stiintific, se simte nevoia unei abordari proaspete si flexibile a apologeticii. 

„Apologetica, pur si simplu” nu ne ofera detalii pentru fiecare aspect apologetic, cu ajutorul carora sa castigam toate dezbaterile, ci ne invata o metoda atragatoare atat la nivelul mintii, cat si la cel al inimii si al imaginatiei.
Dupa ce analizeaza bazele biblice si utilizarea apologeticii de-a lungul istoriei, McGrath ne ofera diferite abordari prin care sa ne impartasim credinta cu altii. El subliniaza diferiti factori care dovedesc validitatea credintei, cum ar fi sentimentul interior profund al tanjirii dupa dreptate, modul in care apreciem frumusetea, ordinea pe care o percepem in lumea care ne inconjoara si multe altele. 
El ne arata, de asemenea, faptul ca sunt multe modalitati corecte prin care sa ne prezentam credinta – cum ar fi explicatia, argumentarea, povestirile, imaginatia – ajutandu-ne sa hotaram care dintre acestea corespunde cel mai bine personalitatii si publicului nostru. „Apologetica nu trebuie perceputa ca o reactie defensiva si ostila la adresa lumii, spune McGrath, ci mai degraba ca o ocazie binevenita de a prezenta, a celebra si a expune cufarul de comori al credintei crestine.” Daca doresti sa-ti promovezi credinta in fata celor din afara bisericii, „Apologetica, pur si simplu” te va invata cum sa faci acest lucru cu blandete si eficienta.
 

În luptă cu gândurile – Evagrie Ponticul


In lupta cu gandurileTitlu complet: În luptă cu gândurile. Despre cele opt gânduri ale răutății. Replici împotriva lor

Autor: Evagrie Ponticul

Traducere: Ioan I. Ică jr.

Editură: Deisis

An: 2006

Preț: 19 RON

O carte de referință pentru tot ce înseamnă monahism creștin. Din cele 8 „gânduri ale răutății”, prin medierea lui Ioan Casian și a altora, a ajuns Biserica Catolică la cele 7 păcate capitale. Marele „psihanalist” al Antichității a influențat în mod decisiv și irevocabil toată creștinătatea. La acest preț, e un adevărat chilipir, având în vedere ce conține.

Inceput odata cu retragerea in 273 in desert a lui Antonie cel Mare, monahismul egiptean e una din cele mai formidabile aventuri spirituale din istoria umanitatii. Izolati de lume, de lucruri si de oameni, ascetii descopera ca radacina ultima a pacatului cu fapta sta inauntrul mintii lor, in gandurile patimase insuflate de demoni; ele impiedica mintea de la rugaciune, contemplare si vederea lui Dumnezeu. Trecand prin experienta aspra a ispitelor, monahii devin specialisti in razboiul nevazut cu gandurile si demonii.
Experienta ascetica a parintilor pustiei a fost sistematizata in mod stralucit de avva Evagrie Ponticul († 399). In scrierile cuprinse in volumul de fata — si traduse pentru prima data in limba romana — el ofera atat catalogul principalelor opt ganduri demonice care-l chinuie pe om, cat si remediile lor ascetice in pagini antologice de psihologie si demonologie ascetica. La acestea se adauga un unic in felul lui manual-arsenal practic de combatere a sugestiilor gandurilor demonice sub forma a 498 de citate biblice prin care mintea poate replica diverselor ispite dupa modelul Mantuitorului in desertul Karantaniei.
Intr-o epoca a tiraniei mediilor si tentatiilor virtuale, actualitatea lectiilor ascetice ale acestor scrieri fundamentale pentru orice crestin duhovnicesc se impune cu o evidenta care nu mai are nevoie de nici o demonstratie.

 

Ghid de artă creștină – Michelle P. Brown


copertaTitlu original: The Lion Companion to Christian Art

Autor: Michelle P. Brown

Traducere: Antonela Buligă

Editură: Casa Cărții

Preț: 130 RON

Dat fiind rolul central al creştinismului în formarea culturii occidentale, nu este de mirare că de-a lungul veacurilor cei mai mulţi artişti au căutat să-i exprime tainele. În această bogată şi frumoasă carte, Michelle Brown trasează istoria artei creştine. Privirea retrospectivă pe care ne-o oferă ea acoperă mare parte din istoria artei din Occident şi din zone ale Orientului Mijlociu, ale Africii, ale Asiei, ale celor două Americi şi ale Oceaniei, din Antichitate până în zilele noastre.
Michelle Brown adoptă o abordare largă a subiectului artei creştine, trecând graniţele pentru a explora modul în care arta a reflectat şi a stimulat o reacţie la învăţăturile lui Cristos şi la gândirea şi experienţa creştină de-a lungul veacurilor. Arta, ne spune ea, este la fel ca muzica; poate face ca lucrurile să fie „mai mult decât ceea ce sunt” şi pătrunde dincolo de actul vederii şi al experimentării, ajungând la un nivel mai adânc al percepţiei. „Căci dacă imboldul uman de a crea poate fi văzut ca parte constituentă a unei căutări perpetue de a se apropia mai mult de forţa creatoare fundamentală, pe care creştinii, la fel ca mulţi alţii, o cunosc drept «Dumnezeu», atunci actul prin care se naşte arta – la fel ca naşterea copiilor sau a ideilor – este o expresie viguroasă a acelui impuls. Aidoma rugăciunii, ea oferă un traseu potenţial pentru intrarea în contact cu Creatorul, aşa cum a recunoscut Michelangelo atunci când a conceput electrizanta imagine iconică care planează pe bolta Capelei Sixtine, întrupând clipa creaţiei şi prefigurarea împăcării, când vârfurile întinse ale degetelor lui Dumnezeu şi ale lui Adam, divinul şi umanul, sunt pe cale să se atingă.”
Cartea porneşte de la arta primilor creştini şi ajunge până în epoca modernă, cuprinzând articole scrise de colaboratori invitaţi, pe marginea unor subiecte precum: Icoanele; Florenţa renascentistă; Rubens şi Contrareforma; Arta populară religioasă; Artişti evrei, teme creştine; Realizarea Bibliei Sf. Ioan şi Creştinismul şi arta contemporană în America de Nord.

Ghidul de artă creştină este o carte care se adresează tuturor celor interesaţi de moştenirea artistică mondială. Cititorul secular modern, care simte detaşare faţă de semnificaţia picturilor, va găsi ajutor aici pentru a înţelege atât puterea lor emoţională, cât şi pe cea estetică. Cititorul creştin va fi încurajat să exploreze în continuare minunea şi frumuseţea pe care o reprezintă moştenirea culturală creştină.

Michelle P. Brown este profesor de studii ale manuscriselor medievale la Şcoala de Studii Aprofundate din cadrul Universităţii din Londra şi fost custode al Secţiei de Manuscrise Medievale şi Anluminate la British Library. Este canonic şi membru laic al Consiliului de Canonici de la Catedrala Sf. Paul, Londra. A ţinut prelegeri la multe universităţi, în domeniul istoriei şi al istoriei artei şi este lector străin la Universitatea din Leeds, membru al Consiliului Societăţii Colecţionarilor de Antichităţi şi membru al Consiliului Institutului de Artă Courtauld.
Ea a fost custodele câtorva expoziţii importante, printre care se numără „Moştenitorii Romei” (British Museum / British Library), „Labirint pictat: lumea Evangheliarului de la Lindisfarne” (British Library) şi „La început: Biblii dinaintea anului 1000” (Institutul Smithsonian). Numeroasele ei publicaţii includ: Evangheliarul de la Lindisfarne: societatea, spiritualitatea şi scribul, Lumea Psaltirii lui Luttrell şi Cum a ajuns creştinismul în Britannia şi în Irlanda.

Ghidul de artă creştină cuprinde:

o Textul complet şi autorizat, începând cu perioada creştinismului timpuriu şi până în epoca modernă
o O abordare cuprinzătoare, care acoperă întreaga artă grandioasă care a tratat temele creştine
o O largă acoperire internaţională
o Articole referitoare la subiecte speciale, scrise de o echipă de experţi din lumea întreagă
o 200 de reproduceri deosebite ale unor opere de artă

Cartea este tipărită pe hârtie cretată, are coperţi tari, e cusută şi conţine multe imagini color.

 

Dicționar enciclopedic de literatură creștină din primul mileniu


rus_remus-dictionar_enciclopedic_de_literatura_crestina_din_primul_mileniuAutor: Remus Rus

Editură: Lidia

An: 2003

Preț: 65 RON (aici)

Prezentarea de pe site-ul Librăriei Sophia:

„…Iata ca acum ca roada a unor indelungate si sustinute nevointe carturaresti – concretizate si in traducerea in limba romana si publicarea unor importante texte despre Sfintii Parinti ai Bisericii sau chiar apartinand acestora -, Dl. Prof. dr. Remus Rus, titularul catedrei de Istoria si filosofia religiilor, de la Facultatea de Teologie Ortodoxa Patriarhul Justinian a Universitatii din Bucuresti, inzestreaza teologia ortodoxa romana cu un impunator dictionar dedicat literaturii crestine a Bisericii nedespartite. Ca dascal cu o remarcabila experienta in predarea studiului comparat al religiilor, domnia sa este in chip special familiarizat cu modalitatea in care trebuie tratata diversitatea maifestarilor spiritului uman, aflat in cautarea Adevarului ultim si mantuitor…”.

„Prezentul dictionar este conceput ca lucrare de referinta, avand drept scop accesul eficient la informatii de baza din domeniul literaturii crestine, limitat in timp pana la Mrea Schisma (1054). El cuprinde literatura crestina scrisa in limbile greaca, latina, armeana, siriaca, slavona, copta si araba. Materialul este prezentat pe autori si tematic in unele cazuri. Au fost luate in considerare si acele evenimente din viata Bisericii crestine nedespartite care au marcat puncte de rascruce in dezvoltarea si fixarea doctrinei ei (cele sapte Sinoade Ecumenice). Scriitori noutestamentari / Parintii apostolici / Apologeti crestini / Parintii bisericesti / Scriitorii bisericesti / Ganditori crestini eterodocsi / Ereziarhi / Doctrine religioase / Inscriptii, documente”.

 

Scrieri – Martin Luther


Această prezentare necesită JavaScript.

Autor: Martin Luther

Traducere: Petru Forna

Editură: Logos

Colecție: Reforma

An: 2003 (I), 2006 (II)

Preț: 55 (I), 60 (II)

Prezentare vol. I:

Editura LOGOS îşi propune prin acest prim volum din Colecţia Reforma să ofere cititorilor din România posibilitatea de a lectura, în limba lor, scrierile esenţiale ale lui Martin Luther care au stat la baza Reformei. De aceea, prezentul volum cuprinde patru lucrări fundamentale pentru direcţia gîndirii reformatorului german: Cele 95 de teze, publicate în 1517, şi trei scrieri din tumultosul an 1520: Despre libertatea creştinului (Scrisoare deschisă Papei Leon al X-lea), Despre robia babiloniană a bisericii şi Către nobilimea germană.

Cele 95 de teze afişate de Luther la 31 octombrie 1517 pe uşa bisericii Castelului din Wittenberg reprezintă protestul tînărului teolog faţă de sistemul indulgenţelor care îmbrăcase forme aberante prin activitatea călugărului dominican Johannes Tetzel. Scrise dintr-o motivaţie pastorală şi teologică, cu speranţa că vor constitui o bază pentru dezbateri teologice, tezele au fost traduse imediat din latină în limba germană şi răspîndite, în cîteva saptămîni, în toată Germania. „A fost începutul Reformei, al acelei mişcări care a schimbat lumea.”

În Scrisoarea deschisă Papei Leon al X-lea, Luther mai speră încă într-o conciliere cu instituţia papală, explicîndu-şi poziţia şi demascînd atacurile necinstite ale duşmanilor săi. Luther mai credea încă în buna-credinţă a papei, la acea dată. El anexează la scrisoare o lucrare scrisă în acea vreme, Despre libertatea creştinului, pe care o descrie ca fiind „doar o carticică, după cum arată şi forma ei, dar, totuşi, în ea se cuprinde suma unei vieţi creştineşti dacă-i patrunzi sensul”. În ea, Luther rezumă superb condiţia creştinului – „creştinul este liber şi domn peste toate, nefiind nicicînd un supus. Creştinul este slugă a tuturor lucrurilor, fiind supus oricui.” Libertatea se bazează doar pe credinţă, pe relaţia vie cu Hristos, pe care Luther o descrie într-un mod impresionant. Slujirea se bazează la rîndul ei pe dragoste, care vine din credinţa. El explica în continuare ce înseamnă justificarea prin credinţă şi implicaţiile ei pentru viaţa creştinilor, punînd astfel bazele unei etici protestante. Reformatorul se opunea cu fermitate argumentului că, dacă mîntuirea se putea obţine doar prin credinţa în Dumnezeu, atunci nu ar conta, de fapt, modul de viaţă al credinciosului. Pentru a clarifica o dată pentru totdeauna acest argument greşit, Luther a dezvoltat învăţătura sa despre faptele bune. Chiar dacă limbajul şi imaginile folosite de Luther provin din spiritualitatea mistică, această lucrare reprezintă, fără îndoială, „un document unic al gîndirii creştine în general şi al spiritualităţii protestante în special”.

Dintre cele trei mari lucrări ale anului 1520, Despre robia babiloniană este cea mai reprezentativă din punct de vedere teologic. Dacă în Către nobilimea germană, Luther cere reforma societăţii şi a bisericii din exterior, acum se dedică schimbărilor din interior, a teologiei, în special a învăţăturii despre sacramente. Luther face o comparaţie între captivitatea poporului evreu în Babilon şi robia creştinătăţii sub practica sacramentelor catolice, care erau create de oameni şi n-aveau nici un temei în Sfînta Scriptură. În lucrarea aceasta, Luther atacă mai direct bazele Bisericii Catolice medievale decît în Către nobilimea germană. Este evident că Luther nu s-a oprit doar la constatarea abuzurilor din Biserica Catolică medievală, ci a trecut la o confruntare directă cu teologia şi practica ei. Pe planul teologiei protestante, acest document este esenţial pentru întelegerea sacramentelor şi a rolului lor în obţinerea mîntuirii.

Către nobilimea germană a fost prima lucrare care conţine îndemnuri concrete referitoare la reforma bisericii, a universităţilor, precum şi a vieţii sociale şi politice. Importanţa lucrării constă mai puţin în descrierea acestor reforme, şi mai mult în justificarea lor teologică. La baza acestui pamflet se află doctrina revolutionară despre „preoţia tuturor credincioşilor”. Astfel, Luther a rasturnat relaţia tradiţională dintre stat şi biserică, prin care bisericii îi revenea puterea absolută. Timp de secole, papalitatea a considerat că toate autorităţile lumesti de la împărat în jos se aflau sub controlul absolut al bisericii şi că intervenţia bisericii în problemele seculare era absolut justificată, statului şi reprezentanţilor lui nefiindu-le însă permis să se amestece în problemele bisericii. Luther a respins categoric supremaţia bisericii asupra statului, chemîndu-i pe reprezentanţii statului să-ţi asume răspunderea pentru reforma bisericii din regiunile lor. Papalitatea a refuzat categoric să corecteze abuzurile din biserica şi să iniţieze un program de reformă. Ca urmare, Luther a formulat teza sa centrală conform căreia aceasta trebuia să fie obligaţia statului, care, la rîndul său, a primit-o ca putere de la Dumnezeu. Cum spune istoricul Keith Randell, „e clar că el abandonase orice speranţă de a reforma biserica din interior. Era necesar să fie impusă o schimbare din exterior. Această idee, mai mult decît oricare alta, a marcat sfîrşitul conceptului medieval de creştinătate şi intrarea în epoca modernă.”

Volumul mai cuprinde o scurtă biografie a lui Martin Luther scrisă de prof. dr. Petru Forna, un tabel cronologic al principalelor evenimente din acea perioadă, o prezentare a cauzelor Reformei şi rolului jucat de Luther, cît şi o introducere pentru fiecare dintre cele patru lucrări incluse, în care este schiţat contextul istorico-cultural în semnificaţia teologică ori istorică din perspectiva protestantismului, toate de preot dr. Daniel Zikeli.

Prezentare vol. II:

Editura LOGOS continuă în acest al doilea volum din Colecţia Reforma să ofere cititorilor din România posibilitatea de a lectura, în limba lor, scrierile esenţiale ale lui Martin Luther care au stat la baza Reformei. Dacă primul volum cuprindea patru lucrări fundamentale pentru direcţia gîndirii reformatorului german, critice pentru declanşarea Reformei, în prezentul volum sînt incluse opt lucrări care vizează în principal relaţia dintre schimbarea de mentalitate adusă de Reformă şi implicaţiile sociale ale acesteia. Luther şi-a pus întrebarea: „Ce consecinţe practice va avea învăţătura despre justificarea credinciosului prin credinţă?” Răspunsul s-a conturat în seria amplă de lucrări etice şi spirituale referitoare la viaţa socială şi bisericească, din care Editura LOGOS a selectat materialul acestui volum.

Cuprinsul vol. II:

O predică despre căsătorie

Despre Sfintele Patimi ale lui Hristos

Despre [faptul] că Isus S‑a născut evreu

Despre faptele bune

Scrisoare cãtre trei călugăriţe

Către domnii consilieri

Îndemn la pace

Împotriva hoardelorde tîlhari şi criminali ale ţăranilor

Dacă şi soldaţii pot fi mîntuiţi

 

Septuaginta


SeptuagintaTraducători: Cristian Bădiliță, Francisca Băltăceanu, Monica Broșteanu (coord.)

Editură: Polirom

An: 2004-2011

Preț: 250 RON

Un proiect editorial dus cu succes la capăt de echipa condusă de cei trei coordonatori și care a adunat în jurul ei numeroși traducători din diverse tradiții teologice românești.

Prezentare pe volume:

Septuaginta 1 (Geneza • Exodul • Leviticul • Numerii • Deuteronomul) – „Cartea anului 2004”, la premiile Romaniei literare
Volum distins cu premiul AER pentru cea mai buna editare in limba romana a unei carti straine la Tirgul International de Carte Bookarest 2004. Un proiect realizat in cadrul Colegiului Noua Europa sub patronajul lui Andrei Plesu Coordonatorii traducerii sint Cristian Badilita, Francisca Baltaceanu, Monica Brosteanu si Dan Slusanschi In colaborare cu pr. Ioan-Florin Florescu Traducere de Cristian Badilita, Ion Patrulescu, Ioana Costa, Eugen Munteanu, Mihai Moraru
Cuvint inainte de Andrei Plesu
„Noua traducere a Septuagintei nu se intelege pe sine ca o lucrare paralela cu aceea a Bisericii sau – cu atit mai putin – ca o lucrare polemica. Ea este, dimpotriva, o incercare a laicatului de a se afilia travaliului biblic al Bisericii, o aspiratie la dialog si colaborare. Nu o despartire de Biserica, ci o revenire la ea – acesta este orizontul efortului nostru.” (Andrei Plesu)
Sub numele de Septuaginta este cunoscuta traducerea in limba greaca a Bibliei ebraice, efectuata la Alexandria, cu aproximativ trei secole inainte de Hristos. Aceasta a reprezentat, mai intii, Biblia evreilor din diaspora, iar mai tirziu a devenit versiunea greaca a Vechiului Testament al Bisericii. Prima traducere a Septuagintei in limba romana s-a facut la 1688 („Biblia de la Bucuresti”). Traducerea de fata – care va insuma sase volume – urmeaza cu strictete editia critica stabilita de A. Rahlfs si este insotita de trei tipuri de note: lingvistice, patristice si comparative cu textul ebraic al Bibliei. Introducerile si o parte din note sint preluate din editia franceza a Septuagintei („La Bible d’Alexandrie”, Les Editions du Cerf, 1986 sq).

Septuaginta 2  (Iisus Nave • Judecatorii • Ruth • 1-4 Regi) – Volum coordonat de Cristian Badilita, Francisca Baltaceanu, Monica Brosteanu, Dan Slusanschi in colaborare cu pr. Ioan-Florin Florescu Traduceri de Florica Bechet, Ioana Costa, Alexandra Moraru, Ion Patrulescu, Cristina Costena Rogobete Proiect realizat in colaborare cu Colegiul Noua Europa, sub patronajul lui Andrei Plesu Sub numele de Septuaginta este cunoscuta traducerea in limba greaca a Bibliei ebraice, efectuata la Alexandria, cu aproximativ trei secole inainte de Hristos. Aceasta a reprezentat, mai intii, Biblia evreilor din diaspora, iar mai tirziu a devenit versiunea greaca a Vechiului Testament al Bisericii. Prima traducere a Septuagintei in limba romana s-a facut la 1688 („Biblia de la Bucuresti”). Traducerea de fata – care va insuma sase volume – urmeaza cu strictete editia critica stabilita de A. Rahlfs si este insotita de trei tipuri de note: lingvistice, patristice si comparative cu textul ebraic al Bibliei. Introducerile si o parte din note sint preluate din editia franceza a Septuagintei („La Bible d’Alexandrie”, Les Editions du Cerf, 1986 sq). „Fiecare epoca isi are pina la urma Biblia ei. Septuaginta a mai fost tradusa pe la 1600 si ceva (Biblia de la Bucuresti), dar e normal ca in fiecare generatie sa se retraduca, pornind de la original. Pe urma, din punct de vedere stiintific, e normal sa avem si o traducere a textului ebraic, dar si o traducere a Septuagintei – asa cum este, cu toate aporiile pe care le are ea uneori. Contactul cu Biblia reiese, pina la urma, din reflectarea celor doua versiuni, din jocul de oglinzi al acestora.” (Francesca Baltaceanu)

Septuaginta 3 (1-2 Paralipomene • 1-2 Ezdra • Ester • Iudit • Tobit • 1-4 Macabei) – Coordonatorii traducerii: Cristian Badilita, Francisca Baltaceanu, Monica Brosteanu, in colaborare cu pr. Ioan-Florin Florescu. Traduceri de Francisca Baltaceanu, Gheorghe Ceausescu, Vichi Dumitriu, Stefania Ferchedau, Theodor Georgescu, Octavian Gordon, Stefan Colceriu, Lia Lupas. Proiectul traducerii in romaneste a Septuagintei, realizat sub patronajul Colegiului Noua Europa, s-a bucurat de o primire entuziasta atit din partea publicului larg, cit si din partea specialistilor in domeniu. Primul volum, aparut in 2004, a primit premiul Asociatiei Editorilor Romani pentru cea mai buna editare in limba romana a unei carti straine, precum si premiul „Cartea anului” acordat de revista „Romania literara”. Cu volumul al treilea al Septuagintei se incheie sectiunea cartilor istorice din canonul Bibliei grecesti. Urmatoarele patru volume vor fi consacrate cartilor poetice si profetice. Fata de cartile cuprinse in canonul ebraic, cititorul va intilni in acest volum scrieri precum Cartea lui Tobit sau cartile Macabeilor, care s-au pastrat sau au fost redactate doar in versiune greceasca. Ca si in volumele anterioare, traducerea de fata urmeaza cu strictete editia stabilita de A. Rahlfs si este insotita de un abundent aparat critic alcatuit din introduceri la fiecare carte, note filologice, exegetice si comparative cu textul masoretic, indici de nume si de termeni.

Septuaginta 4/ Tomul I (Psalmii, Odele, Proverbele, Ecleziastul, Cintarea Cintarilor) – Volum coordonat de: Cristian Badilita, Francisca Baltaceanu, Monica Brosteanu in colaborare cu pr. Ioan-Florin Florescu. Traduceri de: Cristian Badilita, Francisca Baltaceanu, Florica Bechet, Monica Brosteanu, Ioana Costa, Marius David Cruceru, Cristian Gaspar, Eugen Munteanu, Ion Patrulescu. Proiect realizat in colaborare cu Colegiul Noua Europa, sub patronajul lui Andrei Plesu. Sub numele de Septuaginta este cunoscuta traducerea in limba greaca a Bibliei ebraice, efectuata la Alexandria, cu aproximativ trei secole inainte de Hristos. Aceasta a reprezentat, mai intii, Biblia evreilor din diaspora, iar mai tirziu a devenit versiunea greaca a Vechiului Testament al Bisericii. Acest volum, structurat in doua tomuri, deschide ciclul de scrieri poetice si sapientiale, introducindu-l pe cititor in universul liricii si al intelepciunii biblice. Tomul 1, care contine cartile poetice Psalmii, Odele lui Solomon, Cintarea Cintarilor, imbina arta poetica si rigorile revelatiei, si doua carti sapientiale (Proverbele lui Solomon, Ecleziastul), care abordeaza teme legate de conditia umana si de raportul omului cu divinitatea. De o importanta speciala este cartea Odele lui Solomon, scriere absenta din canonul ebraic al Bibliei.

Septuaginta 4/ Tomul II (Iov • Intelepciunea lui Solomon • Intelepciunea lui Iisus Sirah • Psalmii lui Solomon) – Volum coordonat de: Cristian Badilita, Francisca Baltaceanu, Monica Brosteanu, in colaborare cu pr. Ioan-Florin Florescu. Traduceri de: Smaranda Badilita, Francisca Baltaceanu, Monica Brosteanu, Iulia Cojocariu, Stefan Colceriu, Eugen Munteanu. Proiect realizat in colaborare cu Colegiul Noua Europa, sub patronajul lui Andrei Plesu, cu sprijinul Fundatiei Anonimul. Volumul IV al Septuagintei cuprinde cartile poetice si sapientiale. Dimensiunile volumului de fata au impus publicarea lui in doua tomuri (primul tom – Psalmii, Odele, Proverbele, Ecleziastul si Cintarea Cintarilor). Cu exceptia cartii lui Iov, cartile din acest tom nu au fost retinute in canonul biblic ebraic, chiar daca au cunoscut o larga difuzare in antichitatea tirzie iudaica. In schimb, ele au fost retinute in canonul biblic crestin, ca scrieri „folositoare/bune de citit”, fiind adesea citate si comentate de Parintii Bisericii. Intre cartile Vechiului Testament, cele poetice si sapientiale apartin in cel mai inalt grad literaturii universale. Ele isi gasesc corespondenti atit in literatura anterioara a Orientului (Egipt sau Mesopotamia), cit si in cea contemporana lor, elenistica. Spre deosebire de majoritatea cartilor biblice, in care temele principale graviteaza in jurul istoriei poporului ales, in scrieri ca Iov sau Ecleziastul, inteleptii Israelului se apleaca, precum confratii lor orientali, asupra soartei indivizilor. Teologia pe care o descoperim aici se imbina cu o anumita „filosofie a cotidianului”, izvorita dintr-o experienta indelungata, decantata in poeme si sentinte. Totusi, nu avem de-a face cu un simplu umanism sapiential, ci cu un umanism devotional, ale carui valori decurg din raportarea nestramutata a credinciosului la poruncile universale ale lui Dumnezeu.

Septuaginta 5 (Osea. Amos.  Michea. Ioel. Abdias. Iona. Naum. Avacum. Sophonia. Aggeu. Zaharia.  Malachia) – Volum coordonat de Cristian Badilita, Francisca Baltaceanu, Monica Brosteanu si ingrijit de Smaranda Badilita Traduceri de Cristian Gaspar
Proiect realizat in colaborare cu Colegiul Noua Europa, sub patronajul lui Andrei Plesu, cu sprijinul Fundatiei Anonimul
.
Sub numele de Septuaginta este cunoscuta traducerea in limba greaca a Bibliei ebraice, efectuata la Alexandria, cu aproximativ trei secole inainte de Hristos. Aceasta a reprezentat, mai intii, Biblia evreilor din diaspora, iar mai tirziu a devenit versiunea greaca a Vechiului Testament al Bisericii. Prima traducere a Septuagintei in limba romana s-a facut la 1688 (Biblia de la Bucuresti). Ca si in volumele anterioare, traducerea de fata urmeaza cu strictete editia stabilita de A. Rahlfs si este insotita de un abundent aparat critic alcatuit din introduceri la fiecare carte, note filologice, exegetice si comparative cu textul masoretic, indici de nume si de termeni. Proiectul traducerii in romaneste a Septuagintei, realizat sub patronajul Colegiului Noua Europa, s-a bucurat de o primire entuziasta atit din partea publicului larg, cit si din partea specialistilor in domeniu. Primul volum, aparut in 2004, a primit premiul Asociatiei Editorilor Romani pentru cea mai buna editare in limba romana a unei carti straine, precum si premiul „Cartea anului” acordat de revista Romania literara.
Volumul al cincilea cuprinde cartile profetice ale Celor Doisprezece, grupul „profetilor mici”, supranumiti astfel din cauza continutului redus al profetiilor lor, ei nefiind totusi, din acest motiv, mai putin insemnati. Este vorba de Osea, Amos, Michea, Ioel, Abdias, Iona, Naum, Avacum, Sophonia, Aggeu, Zaharia, Malachia.

Septuaginta 6/I (Isaia – Ieremia – Baruh – Plingeri – Epistola lui Ieremia) –

Volum coordonat de Cristian Badilita, Francisca Baltaceanu, Monica Brosteanu in colaborare cu Ioan‑Florin Florescu
Traduceri de Francisca Baltaceanu, Monica Brosteanu, Ioan Patrulescu
Proiect realizat in colaborare cu Colegiul Noua Europa, sub patronajul lui Andrei Plesu, cu sprijinul Fundatiei Anonimul
 

Sub numele Septuaginta este cunoscuta traducerea in limba greaca a Bibliei ebraice, efectuata la Alexandria, cu aproximativ trei secole inainte de Hristos. Aceasta a reprezentat mai intii Biblia evreilor din diaspora, iar mai tirziu a devenit versiunea greaca a Vechiului Testament al Bisericii. Volumul al saselea, care incheie sectiunea cartilor profetice, este structurat in doua tomuri. Asemenea tomului II, deja aparut, ce include cartile lui Iezechiel si Daniel, alaturi de Suzana si Bel si balaurul, tomul I, cel de fata, cuprinde cartile celorlalti doi „profeti mari”, Isaia si Ieremia, carora li se adauga Cartea lui Baruh, Plingerile si Epistola lui Ieremia. Traducerea urmeaza editia stabilita de A. Rahlfs si e insotita de un abundent aparat critic alcatuit din introduceri la fiecare carte, note filologice, exegetice si comparative cu textul masoretic, indici de nume si de termeni. Realizat sub patronajul Colegiului Noua Europa, proiectul traducerii in romaneste a Septuagintei, ce se incheie prin publicarea primului tom al celui de-al saselea volum, s-a bucurat de o primire entuziasta atit din partea publicului larg, cit si din partea specialistilor in domeniu. Primul volum, aparut in 2004, a primit premiul Asociatiei Editorilor Romani pentru cea mai buna editare in limba romana a unei carti straine si premiul „Cartea anului” acordat de Romania literara.

Septuaginta 6/II (Iezechiel. Suzana. Daniel. Bel si balaurul) –

Volum coordonat de Cristian Badilita, Francisca Baltaceanu, Monica Brosteanu in colaborare cu Ioan-Florin Florescu Traduceri si note de Florica Bechet si Ioana Costa    

Ca si in volumele anterioare, traducerea de fata urmeaza cu strictete editia stabilita de A. Rahlfs si este insotita de un abundent aparat critic alcatuit din introduceri la fiecare carte, note filologice, exegetice si comparative cu textul masoretic, indici de nume.

Proiectul traducerii in romaneste a Septuagintei, realizat sub patronajul Colegiului Noua Europa, s-a bucurat de o primire entuziasta atit din partea publicului larg, cit si din partea specialistilor in domeniu. Aparut in 2004, primul volum a primit Premiul Asociatiei Editorilor Romani pentru cea mai buna editare in limba romana a unei carti straine, iar al doilea volum a fost distins, tot in 2004, cu Premiul „Cartea anului” acordat de revista Romania literara.

Volumul al saselea, care incheie sectiunea cartilor profetice, este structurat in doua tomuri. Al doilea, cel de fata, cuprinde, pe linga „profetii mari” Iezechiel si Daniel, cele doua „anexe” la Cartea lui Daniel, redactate direct in greaca, Suzana, precum si Bel si balaurul. Tomul intii contine cartile: Isaia, Ieremia, Baruch, Plingerile lui Ieremia, Scrisoarea lui Ieremia si va aparea ulterior, fiind precedat de volumul 5, in care sint inclusi cei doisprezece „profeti mici”.

 

Etichete: ,

Istoria bisericească universală – Mircea Păcurariu


Istorie bisericeasca universalaAutor: Ioan Rămureanu

Editura Institutului Biblic și de Misiune al BOR

An: 2004

Preț: 50 RON

Manualul de Istorie bisericeasca universala, intocmit de Pr. Prof. Dr. Ioan Ramureanu si publicat in 1992, la aproape patru ani de la moartea autorului, s-a dovedit a fi foarte util atat pentru elevii seminaristi de pe cuprinsul Patriarhiei Romane, cat si pentru studentii teologi si chiar pentru cercuri largi de doritori sa cunoasca istoria Bisericii crestine de la inceput. Calitatile atribuite acestui manual in prefata noastra la editia intai, pentru „stilul sau curgator, unitar, clar si bine ingrijit”, s-au confirmat pe deplin prin vasta sa utilizare. (Pr. Prof. Dr. Viorel Ionita)

 

Filosofia bizantină – Basile Tatakis


Filosofia bizantinaTitlul original: La philosophie byzantine

Autor: Basile Tatakis

Traducere: Eduard Florin Tudor

Editură: Nemira

Colecție: Byzantium

An: 2010

Deci nu există doar o filosofie occidentală, care vine în continuarea celei antice, ci există și filosofie bizantină?

Basile Tatakis, în Filosofia bizantină, tratează tema în ansamblul ei, de la naşterea sa autonomă în relaţie cu dogma creştină la preluarea elementelor din păgânism, subliniind mereu prin exemple multiple capacitatea scriitorilor-filosofi bizantini de a sublima rolul raţiunii în raporturile sale multiple cu creştinismul oficial, fondat pe credinţă.

În creuzetul imperial bizantin, aşa cum susţine autorul, se exprimă atât specificitatea elementelor orientale, cât şi esenţializarea elementelor de gândire greacă, dar şi creştină, fără ca un anumit echilibru să fie perturbat în civilizaţia bizantină, cu toată impresia de eterogenitate existentă. Raţionalitatea se dezvoltă aici prin diverse contacte, fără a afecta excelenţa unei spiritualităţi monahale ai cărei reprezentanţi prestigioşi, printre care Ioan Scărarul şi Simeon Noul Teolog, rezistă prin profunzimea trăirii şi a redării acesteia în registru filosofic trecerii timpului. Astfel, Dionisie Pseudo-Areopagitul şi Maxim Mărturisitorul îşi vor lăsa amprenta gândirii, fondate pe trăirea spirituală a relaţiei cu Dumnezeu.Emulaţia gândirii bizantine a continuat până la căderea Imperiului, ştafeta fiind prelată de popoarele ortodoxe din Răsăritul creştin.
„Ceea ce Roma a fost în Evul Mediu pentru lumea apuseană şi germanică, Bizanţul a fost pentru lumea greacă, slavă şi orientală. El a fost marele educator, marele iniţiator, care le-a adus tuturor religia şi mai multor popoare chiar şi civilizaţia. Spiritul pe care li l-a transmis, i-a infuzat profund, le-a cuprins puternic sufletul şi îi conduce şi azi, în acelaşi sens şi în aceeaşi măsură în care Roma papilor guvernează lumea catolică. Chiar mai mult poate, căci Bizanţul nu reprezintă pentru ei doar tradiţia religioasă.” (Basile Tatakis)

 

Tradiția creștină. O istorie a dezvoltării dogmei – Jaroslav Pelikan


Traditia crestinaTitlu original: The Christian Tradition. A History of the Development of Doctrine

Autor: Jaroslav Pelikan

Traducere: Silvia Palade (I, III, IV), Nicolae Buga (II), Mihai-Silviu Chirilă (IV, V)

Editură: Polirom

An: 2004-2008

Prezentarea volumelor:

I – Volumul este prima traducere facuta in limba romana a unei carti despre istoria dogmelor, iar autorul, unul dintre cei mai mari istorici-teologi din lume. O lucrare in cinci volume – Nasterea traditiei universale (100-600), Spiritul crestinismului rasaritean (600-1700), Evolutia teologiei medievale (600-1300), Reforma Bisericii si a dogmei (1300-1700), Doctrina crestina si cultura moderna (de la 1700) – care surprinde intr-o viziune unitara fundamentele doctrinare ale traditiei crestine, prezentind o paralela intre cele doua Biserici, rasariteana si apuseana. In acelasi timp, fiecare dintre cele cinci volume este conceput ca o unitate de sine statatoare. Daca, de pilda, cineva interesat de arta medievala sau de politica din perioada Reformei doreste sa cerceteze fundamentele doctrinare in domeniul respectiv, va putea folosi volumul potrivit din aceasta serie ca pe o lucrare de sine statatoare. Acest prim volum prezinta istoria unei perioade framintate din viata Bisericii, la sfirsitul careia s-a realizat „consensul ortodox”, ce a stat la baza formularilor doctrinare crestine. Jaroslav Pelikan insista asupra relatiei subtile dintre ceea ce crestinismul a crezut, ceea ce invatatorii au propovaduit si ceea ce Biserica insasi a marturisit ca dogma pe parcursul primelor sase secole ale istoriei sale.

Cuprins: Preparatio evanghelica • In afara curentului principal • Credinta Bisericii universale • Taina Treimii • Persoana Dumnezeu-Omului • Natura si har • Consensul ortodox

II – Ex Oriente lux! Lumina cunoasterii vine din Orient – obisnuiau sa spuna cei din vechime. Spatiul crestinatatii orientale a fost pina de curind putin cunoscut istoriografiei bisericesti occidentale, desi aici s-au desfasurat marile controverse teologice care au avut ca rezultat precizarea doctrinei crestine. In ciuda acestui fapt sau poate tocmai de aceea, Jaroslav Pelikan exploreaza un mileniu de istorie crestina in Rasarit, prezentind, din perspectiva istorica, principalele probleme teologice aparute incepind din secolul al VII-lea (disputa despre vointele lui Hristos, disputa legata de icoane), chestiunile de ordin teologic si administrativ care au condus la ruptura de Biserica Apusului, pozitia Rasaritului fata de Islam si ultima perioada de inflorire a spiritualitatii rasaritene care a durat pina in secolul al XVIII-lea.

Cuprins: Ex Oriente lux • Autoritatea Parintilor • Unire si impartire in Hristos • Dualitatea ipostasurilor • O fire intrupata a lui Dumnezeu-Logosul • Lucrari si vointe la unison • Hristos – omul universal • Imaginile Invizibilului • Chipuri – cioplite sau nu • Imaginile ca idoli • Imaginile ca icoane • Originile teologice ale Schismei • Filioque • Apararea monoteismului trinitar • Treime si unicitate • Unul Dumnezeu – si Profetul Sau • Ultima inflorire a Ortodoxiei bizantine • Ruptura definitiva cu doctrina apuseana

III – Perioada cuprinsa intre anii 600 si 1300 reprezinta pentru gindirea crestina a Apusului o epoca de reevaluari si precizari ale unor doctrine ramase neclarificate in epocile anterioare si de raspunsuri doctrinare la probleme noi. Teme fundamentale ale crestinismului – raportul dintre natura si har, dintre har si liberul arbitru, paradoxul dreptatii si milei lui Dumnezeu, prezenta reala a lui Hristos in Euharistie, cinstirea Fecioarei Maria – revin in actualitate, fiind analizate atit pe baza revelatiei biblice si a tezaurului patristic, cit si beneficiind de dezvoltarea gindirii filosofice. Ca si in prezentarea crestinismului rasaritean, un loc aparte in acest volum il are raportul dintre crestinismul occidental si celelalte religii monoteiste cu care acesta a intrat in contact. Urmind acelasi principiu cronologic al evolutiei doctrinei, Jaroslav Pelikan surprinde modul in care opera lui Augustin a influentat Occidentul crestin timp de un mileniu, dar si afirmarea unor teologi a caror doctrina va deveni referentiala pentru Biserica din Apus. Cu acest volum, autorul incheie prezentarea evolutiei doctrinei crestine din Antichitatea si Evul Mediu crestine, ultimele doua volume dedicindu-le Reformei si raportului dintre religie si cultura moderna.

Cuprins: Evul Mediu ca „ev al credintei” • Integritatea traditiei catolice • Dincolo de sinteza augustiniana • Planul mintuirii • Comunicarea harului • Summa Theologica

IV – Reformarea Bisericii apusene s-a desfasurat pe durata mai multor secole, intre anii 1300 si 1700. Teologia lui Martin Luther a fost doar punctul culminant al unui proces inceput anterior prin Hus si Wycliffe, care au expus opinii diferite de invatatura oficiala a Bisericii. Reforma a pus in discutie insesi fundamentele Bisericii crestine: unitatea, sfintenia si apostolicitatea Bisericii, raportul dintre autoritatea bisericeasca si centralitatea Scripturii, cel dintre preotia universala si cea sacramentala, realitatea prezentei in Euharistie. Acestea sint si principalele teme tratate de volumul al patrulea al Traditiei crestine, in care Jaroslav Pelikan prezinta cauzele si, mai ales, efectele Reformei. Consecvent principiului abordarii cronologice a dezvoltarii doctrinei, autorul urmareste evolutia teologiei apusene de la un consens patristic fundamentat pe doctrina lui Augustin la o diversitate care se revendica in multe dintre aspectele sale, in mod ironic, tot de la gindirea augustiniana, avind in centru ideea ca Scriptura e singura sursa a revelatiei si ca ea ii vorbeste nemijlocit fiecarui credincios in parte.

V –

Volumul care incheie monumentalul proiect Traditia crestina, opera a unuia dintre cei mai mari teologi ai secolului XX.

Rationalism, agnosticism si incredere nemasurata in capacitatea stiintei de a raspunde la orice intrebare, pe de o parte; pietism, misticism ce imbraca adesea forme excesive si o viziune apocaliptica, pe de alta parte – astfel ar putea fi descrise raporturile dintre cultura moderna si teologia crestina dupa 1700. Al cincilea volum din monumentala lucrare Traditia crestina a lui Jaroslav Pelikan prezinta evolutia gindirii crestine in perioada care a urmat Reformei si adaptarea mesajului evanghelic la o cultura secularizata, in care acesta trebuie sa se confrunte cu indiferentismul si cu o veritabila „piata” a ideilor religioase. Dovedind obiectivitate in tratarea cauzelor care au dus la criza spirituala a lumii moderne, lucrarea se constituie intr-un posibil punct de pornire pentru reconcilierea dintre cultura si teologie, in asa fel incit Hristos sa intre din nou in cetate, iar lumea sa-si reia calatoria catre Dumnezeu.

„Asemenea seriei pe care o incheie in mod stralucit, acest volum poate fi recomandat fara rezerve drept cea mai buna si mai ampla introducere in subiect disponibila in prezent.” (Alister E. McGrath, Times Higher Education Supplement)

 

Istoria Bisericii Ortodoxe în Împeriul Bizantin – Hans Georg Beck


Istoria Bisericii Ortodoxe in BizantTitlu original: Geschichte der orthodoxen Kirche im byzantinischen Reich

Autor: Hans-Georg Beck

Traducere: Vasile Adrian Carabă

Editură: Nemira

Colecție: Byzantivm

An: 2012

Preț: 51 RON

O carte de peste 500 de pagini, scrisă de un cunoscut bizantinolog, care face parte dintr-o colecție ce merită toată atenția românilor, fie ei ortodocși sau de altă confesiune, pentru că propune publicului românesc titluri importante despre un subiect imposibil de ocolit în spațiul nostru geografic: Bizanțul.

„O înţelegere a Bisericii Bizantine, ţinând cont de particularitatea ei,  se poate realiza probabil doar atunci când istoria acestei Biserici  este scrisă pentru ea însăşi. Însă tocmai acest lucru i s-a întâmplat  rar. De la Eck, Luther şi Melanchton, de la Baronius şi de la  centuriatorii din Magdeburg ea stă la dispoziţie – sub diferite auspicii  şi cu un succes continuu schimbător – ca o mină productivă pentru  bătăliile pe muniţie ale confesiunilor. Aceasta înseamnă că nu puţine  pagini ale istoriei Bisericii Bizantine, mai ales cele cu privire la  structura ei, ajung rar să fie prezentate, dar, şi atunci când se  întâmplă, în prim-plan se află disputele cu Roma, înainte de toate cu  credinţa romană şi cu pretenţiile de primat ale Romei. Oricât de  importante ar fi şi oricât de mult se articulează în acestea Biserica  Bizantină, ele nu reprezintă totuşi întregul.“

 

Etichete: , ,

Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine


Istoria literaturii crestine vechiTitlu original: Letteratura cristiana antica

Autori: Claudia Moreschini și Enrico Norelli

Traducere: colectiv

Editură: Polirom

An: 2013

Preț: 99 RON

Demnă de toată lauda este revenirea în oferta Polirom a acestei cărți. Prima ediție, foarte dificil de procurat integral, a fost publicată pe parcursul mai multor ani, între 2002-2004. O carte foarte utilă celor care vor să afle măcar câte ceva despre literatura patristică. Fiind vorba despre o istorie, nu avem prezentări complete ale autorilor, însă cele mai importante scrieri sunt analizate individual, suficient pentru un cititor nespecialist.

Prezentare generală:

Productia literara crestina a constituit adesea un instrument de lucru indispensabil pentru istoria Bisericii vechi sau un aspect particular al gindirii patristice. Lucrarea lui Claudio Moreschini si Enrico Norelli evidentiaza insa contributia inestimabila pe care crestinismul a adus-o la formarea culturii occidentale – a culturii in sens larg, cuprinzind nu doar aspectele artistice, ci si gindirea, problematicile, solutiile pe care crestinismul primelor secole le-a produs si le-a trait. Prin continuturi si genuri puternic inradacinate in traditie, dar, in acelasi timp, noi, originale, literatura crestina, al carei nucleu este particularitatea mesajului evanghelic, a marcat trecerea de la civilizatia antica la cea medievala.
Din cuprins (cele doua volume):

Epistolele lui Pavel si traditia epistolara paulina • Traditia evanghelica • Traditia ioanina • Cele mai vechi apocalipse crestine • Crestinismul si antichitatea tirzie • Scriitori greci implicati in controversa ariana • Poezia crestina apuseana • Augustin • Epoca invaziilor barbare in Occident • Poezia liturgica greaca • Istoriografia crestina greaca

Prezentarea individuală a volumelor:

I. Lucrarea lui Claudio Moreschini si Enrico Norelli evidentiaza contributia inestimabila pe care crestinismul a avut-o la formarea culturii occidentale – a culturii in sens larg, desigur, cuprinzind nu doar aspectele artistice, ci si gindirea, problematicile, solutiile pe care crestinismul primelor secole le-a produs si le-a trait. Se recupereaza particularitatea mesajului evanghelic, nucleul oricarei forme literare crestine. Avind continuturi si genuri puternic inradacinate in traditie, dar in acelasi timp noi, originale, aceasta literatura a marcat trecerea de la civilizatia antica la cea medievala.

II. Tomul al doilea continua prezentarea istoriei literaturii patristice din Occident si Orient pina la inceputurile Evului Mediu. De la opera augustiniana si pina la poezia liturgica greaca din secolul al VI-lea, ni se propune o ampla panorama a productiei literare crestine a celor mai importanti autori, dar si a celor mai putin cunoscuti. Structurarea lucrarii pe epoci istorice si regiuni geografice (perioada marilor concilii, regatele romano-barbare, Gallia, desertul egiptean, Africa vandalica etc.) si contextualizarea politico-istorica ofera cititorului noi chei de lectura a literaturii crestine vechi.

Cuprins: Augustin • Epoca invaziilor barbare in Occident • Literatura din regatele romano-barbare din Occident • Perioada conciliului de la Efes. Teofil si Chiril al Alexandriei • Dezbateri teologice precalcedoniene si postcalcedoniene in Orient • Asceza si spiritualitate • Poezia liturgica greaca • Istoriografia cestina greaca • Exegeti greci minori

 

Patericul – Cristian Bădiliță (trad.)


patericTraducător: Cristian Bădiliță

Editură: Adevărul Holding

An: 2011

Preț: 35 RON

După cele trei ediții publicate la Polirom, Cristian Bădiliță își publică traducerea Patericului într-o variantă cu mult mai multe șanse de a ajunge la publicul larg, nu atât datorită prețului, cât mai ales din pricina reclamei mult mai agresive pe care o practică Adevărul Holding.

„La început a fost tăcerea. „Un frate l-a întrebat pe avva Visarion: «Ce să fac?». Bătrînul îi zice: «Taci si nu te măsura pe tine însuţi»””. Tăcerea purificatoare, terapeutică, practicată nu numai de Părinţii din pustiu, ci de toţi novicii din marile religii sau filozofii soteriologice (hinduism, budism, iudaism, în varianta ascetică, pitagorism etc.). Dacă însă totul ar fi fost tăcere, nimic n-ar fi putut răzbate pînă la noi, iar noi, astăzi, poate nici n-am exista. Căci lanţul generaţiilor se ţine pe cuvînt, pe gest, pe faptă, cuvîntul, gestul si fapta alcătuind ceea ce se numeşte tradiţie: bagajul cultural pe care oricine îl găseşte în faţa ochilor atunci cînd intră în viaţă. O altă apoftegmă, ceva mai îngăduitoare, spune: „Un frate l-a întrebat pe avva Pimen: «Ce este mai sănătos: să vorbeşti ori să taci ?» Bătrînul îi răspunde: «Cine vorbeşte din dragoste de Dumnezeu, bine face; la fel, cine tace din dragoste de Dumnezeu»””. Aşadar, cuvînt şi tăcere despre Dumnezeu. Patericul nu este altceva decît urma vizibilă, scriptică a acestor tăceri şi vorbiri neîntrerupte despre Dumnezeu, pe o perioadă de aproxi­mativ două secole, IV şi V, în pustiurile egiptene, sinaitice şi palestiniene.” Cristian Badilita

Prezentare pe site-ul Polirom:

Patericul, o lucrare fundamentala oferita cititorilor intr-o versiune riguroasa, stiintific stabilita, prevazuta cu elementele unui foarte bun acces cultural la text.

„O carte este importanta in masura in care ne pregateste pentru moarte; el este in acelasi timp un manual de dezvatare a lucrurilor nesemnificative, a fleacurilor, a dogmatismului uscat, care inchircesc sufletul si fac aerul din jurul nostru irespirabil. Dar mai presus de toate, Patericul este un minunat insotitor al sufletului catre moarte. Curajul, bunatatea, delicatetea, iubirea si smerenia personajelor din Pateric fac din ele mai mult decit niste simple modele ascetice, mai mult decit niste campioni maniaci ai postului si rugaciunii. Cu ei, de fapt, o imensa armata de cavaleri desavirsiti reinvie pentru o clipa, din faldurile blonde ale pustiului, pentru a ne reaminti ca Dumnezeu ne-a facut, pe toti, la origine, oameni cu «aripi de foc», dupa chipul si asemanarea Sa.” (Cristian Badilita)

Dintr-o recenzie scrisă de Mirela Teodorescu:

Cuvântul Pateric vine de la patir care în limba greacã înseamnã tată; am zice „învăţături ale Părinţilor duhovniceşti”, am putea zice „învăţături ale bătrânilor”. „Cartea bătrânilor”, aşa se mai numeşte Patericul. Şi când sunt referiri ale Părinţilor duhovniceşti la învăţăturile din Pateric, găsim referirile în înţelesul acesta, de „Cartea bătrânilor”. Călugăr în limba greacã cuprinde şi cuvântul gheron, care înseamnã bătrân. Calos înseamnã bun sau frumos. Cu acelaşi cuvânt se poate exprima cuvântul „bun” sau „frumos”, calos­gheron ar fi „bătrân frumos”, deci cuvântul „călugãr” din limba română este un cuvânt alcătuit din cuvintele greceşti calos­gheron. Nu numai bătrânii sunt călugări, sunt şi tineri care sunt călugări, dar, etimologic, cuvântul „călugăr” înseamnã „bătrân frumos”. Deci „Cartea bătrânilor” sau Patericul înseamnã cartea celor care au experienţă, cartea celor care au ajuns la nişte concluzii, cartea celor ce vorbesc cu autoritate. Vorbesc şi tinerii cu autoritate, dar autoritatea bătrânilor n­u o au decât bătrânii. Când eşti bătrân se consideră că ai acumulat de­-a lungul anilor o experienţă, se consideră că ai ajuns la nişte concluzii temeinice, la nişte concluzii pe care le poţi oferi şi altora. Şi e mare lucru ca un tânăr să înceapă cu experienţa şi cu concluziile bătrânilor.

Denumirea de “părinţii pustiei” cuprinde un grup influent de eremiţişi cenobiţi (trăitori în viaţa de obşte), începând cu secolul al IV-lea, care s-au stabilit în deşertul egiptean. Originile monahismului răsăritean şi apusean se găsesc în aceste comunităţi solitare şi religioase de asceţi. Pavel al Tebei este primul pustnic menţionat care a stabilit o tradiţie monahală ascetică şi de contemplaţie, iar Pahomie al Tebaidei este considerat fondatorul cenobitismului sau a monahismului timpuriu. Cu toate acestea, la sfârşitul secolului al III-lea, Antonie cel Mare conducea colonii de pustnici în mijlocul acestei regiuni. El a devenit curând eroul religios şi al retragerii arhetipale în Biserică, faimă datorată în mare parte şi popularei scrieri a sfântului Atanasie cel Mare, Vita St. Antoni. Aceşti primi monahi au atras numeroşi ucenici în jurul aşezărilor lor austere mai ales prin modul lor simplu, neobişnuit şi concentrat de căutare a mântuirii şi îndumnezeirii. Părinţilor pustiei li se cereau adesea călăuzire sau îndrumare spirituală şi sfaturi de către ucenicii lor. Aceste răspunsuri, au fost păstrate şi adunate în diferite culegeri de apoftegme ale Părinţilor pustiei, sau Patericele.

 

Canonul Ortodoxiei I – Ioan I. Ică jr.


Canonul OrtodoxieiAutor: Ioan I. Ică jr.

Editură: Deisis

An: 2008

Canonul Ortodoxiei este titlul generic al unei serii prevazute sa apara in cinci volume si care isi propune restituirea integrala a tuturor documentelor constitutive ale identitatii crestine ortodoxe. Lectura lor va oferi cititorului posibilitatea de a avea un raspuns avizat si riguros exact la intrebarea: ce sunt ortodoxia crestina si crestinismul ortodox in forma lor canonica? Volumul de fata, care inaugureaza aceasta serie, este dedicat Canonului apostolic al primelor secole si include un corpus de texte si documente scripturistice, martirice, liturgice si disciplinare care reveleaza existenta inainte de anul 325 a unui crestinism al originilor, integral, viu si riguros, care isi exprima rigoarea in termenii notiunii fundamentale de canon. Inainte de a promulga dogme, definitii sau tomosuri (cum se va face in epoca imperiala bizantina), Biserica apostolica a primelor secole si-a formulat normativul identitatii sale intr-o serie de canoane: canonul scripturistic, canonul adevarului credintei, canonul etic si disciplinar al vietii si mai ales canonul liturgic. Cititorul interesat are acces in acest volum la: — primele acte martirice si apologii crestine; — corespondenta discipolilor directi ai apostolilor: Clement Romanul si Ignatie Teoforul; — primele aparari ale Traditiei apostolice de catre Irineu al Lyonului si Tertulian; — documentele literaturii canonice apostolice in integralitatea lor: Didahia Apostolilor, Traditia Apostolica, Canoanele Bisericesti ale Apostolilor si Constitutiile Apostolilor; si — cele mai vechi colectii pastrate de rugaciuni ale Bisericii vechi: principalele anaforale euharistice, Euchologion-ul lui Serapion din Thmuis si mai ales cel mai vechi Euchologion bizantin pastrat in codicele Barberini graecus 336. Actualitatea si importanta permanenta a acestor documente fondatoare se dovedeste acuta in zilele noastre cand, pe fondul unei ingrijoratoare amnezii a esentelor, crestinismul apostolic e supus unor tot mai radicale si virulente atacuri mediatice si eforturi de deconstructie si subminare. Studiul introductiv, amplu si erudit, propune un exercitiu de memorie si reasimilare reflexiva a traditiei ortodoxe ca proces viu de realizare istorica si ecleziala a unei Forme canonice identificate cu misterul paradoxal si inepuizabil al Persoanei lui Iisus Hristos Cel rastignit si preaslavit, Fiul vesnic al Tatalui si Capul in Duhul Sfant al creatiei celei noi. Identificarea si realizarea acestui Canon, ireductibil la scheme osificate, e o invitatie la inteligenta, smerenie si discernamant personal.


Planul intregii serii a Canonului Ortodoxiei este urmatorul:

I. Canonul apostolic al primelor secole (volumul de fata)

II. Canonul dogmatic si disciplinar al Sinoadelor Ecumenice (325–843)

III. Canonul dogmatico-polemic al Bisericii bizantine (843–1453)

IV. Canonul hagiografic (Sinaxarul) Bisericii bizantine

V. Canonul dogmatico-polemic al Bisericii rasaritene postbizantine

 

Summa theologica – Toma din Aquino


Summa theologicaTitlu original: Summa theologica

Autor: Toma din Aquino

Traducere: Alexander Baumgarten (coord.)

Editură: Polirom

An: 2009

Preț: 88 RON

Toma din Aquino a ilustrat in cea mai importanta opera a sa, Summa theologica, spectacolul unei vieti intelectuale magnifice, care a reunit teologia si filosofia intr-un efort de intelegere a Creatorului si a ordinii creatiei. Alaturind sursele grecesti si arabe ale filosofiei celor iudaice si patristice ale crestinismului, el a realizat o sinteza a carierei sale intelectuale. Expresie vie atit a solutiilor pe care gindirea scolastica le-a dat problemelor ce izvorau din sursele mentionate, cit si a tensiunilor in urma carora s-a nascut modernitatea europeana. Summa theologica poate fi inteleasa doar prin prisma circumstantelor in care a aparut, fiind un dialog al ideilor vehiculate de dominicani, franciscani si seculari in mediul intelectual de la Universitatea din Paris a secolului al XIII-lea. Acest volum cuprinde integral prima parte a operei, dedicata chestiunilor de teologie speculativa, angelologie, antropologie si filosofie politica, urmind ca in celelalte trei volume sa intilnim chestiuni de teologie morala, filosofia dreptului si teologia sacramentelor.

Dintr-o recenzie de Marius Cruceru publicată pe blogul Scriptorie:

Summa este o probă de mare dificultate pentru orice traducător, fie acesta absolvent de clasice, în ce priveşte limba, dar şi în ce priveşte conţinutul, un test greu pentru orice absolvent de filozofie sau de teologie. Dacă Alex Baumgarten s-ar fi apucat singur de această intreprindere acum, cu toată admirația pe care i-o purtăm unii dintre noi, aș fi fost sceptic în privinţa reuşitei.

Alegerea sa pentru un colectiv atît de divers, în care sînt reprezentate atîtea competențe este singura variantă pentru o intreprindere ca aceasta în ziua de azi, cînd interdisciplinaritatea caută să recupereze ceea ce a pierdut universitatea faţă de Evul Mediu: continuitatea teologiei cu filozofia şi cu ştiinţa discursului. Fragmentarea de tip teologie faţă de filozofie şi separarea acestora de filologie era străină şi lui Augustin, dar şi lui Toma. Colectivul coordonat de Alexander Baumgarten ne oferă prilejul unei nostalgii, în sensul etimologic al cuvîntului, spre vremea grupurilor de truditori din mănăstirile iezuite.

Pentru a traduce Toma nu este de ajuns o calificare în limbile clasice, chiar dacă se poate adăuga o competenţă în teologie şi o diplomă în filozofie. Toma trebuie interpretat, nu doar tradus. Conciziunea limbii, largile sfere semantice dezvoltate de autor în context, în domeniul lexicului, structurile conceptuale complexe, care se reflectă în sintaxa uneori arborescentă sau prea frustă, toate acestea presupun un efort, pe care mai ales specialistul în limbi clasice îl poate aprecia în adevarată măsură, iar teologul și filozoful trebuie să îl respecte.

Așa cum am arătat, textul tomist trebuie interpretat corect (??? ce va fi însemnat aceasta; complexă idee cînd ne referim la ideologizarea unor asfel de texte) pentru a face o traducere bună și trebuie tradus bine pentru o interpretare corectă, fiindcă textul lui Toma devine un text de nivel 0, care presupune, la rîndul lui exegeze, comentarii, interpretări.

Colectivul coordonat de Alexander Baumgarten realizează nu numai o traducere școlărească admirabilă (în sensul de scholar), ci o transpunere care a presupus ca pas precedent, şi anume o bună echipare în filozofia și teologia medievală.

 

Dicționarul Noului Testament – Daniel G. Reid (ed.)


Dictionarul Noului TestamentTitlu original: The IVP Dictionary of the New Testament

Autor: Daniel G. Reid (ed.)

Traducere: Lucian Ciupe și Timotei Manta

Editură: Casa Cărții

An: 2008

Preț: 120 RON

Un compendiu de învăţătură biblică contemporană într-un singur volum

Dicţionarul Noului Testament este produsul unui grup de 94 de teologi evanghelici care au elaborat articole de înaltă ţinută academică pe teme de interes pentru studiul Noului Testament. Cititorul va fi avizat asupra formulării unor teorii ştiinţifice în diverse domenii şi va găsi argumente în favoarea interpretării evanghelice.

Dicţionarul prezintă ample comentarii asupra fiecărei cărţi din Noul Testament, evenimente-cheie şi subiecte teologice importante din Noul Testament, precum şi informaţii despre contextul iudaic şi roman al timpurilor scrierii Noului Testament.

Dicţionarul Noului Testament reuneşte,  într-un singur volum,  o serie de articole esenţiale – 132 de articole – apărute într-o colecţie de dicţionare publicate de InterVarsity Press, şi anume: Dictionary of Jesus and the Gospels, Dictionary of Paul and His Letters, Dictionary of the Later New Testament and Its Developments şi  Dictionary of New Testament Background.
Această colecţie de dicţionare şi-a demonstrat valoarea încă de la publicarea primului volum, în 1992. Fiecare volum a câştigat Premiul Gold Medallion, premiu decernat anual de către Evangelical Christian Publishers Association pentru cărţi biblice sau teologice de referinţă.

Pe paginile acestui dicţionar veţi găsi peste 130 de articole în care sunt dezbătute:
* cărţile Noului Testament
* evenimente semnificative din Noul Testament
* subiecte teologice importante
* contextul iudaic şi roman.

Alte caracteristici valoroase includ:
* schiţe, diagrame şi tabele
* glosar de termeni
* bibliografii complete
* index al versetelor biblice.

„Editura Casa Cărţii pune la îndemână cititorului această lucrare de referinţă care oferă o bogăţie de informaţii cu privire la lumea în care au trăit Mântuitorul Isus şi apostolii Săi şi cu privire la învăţătura acestora. Rezultatele celor mai recente cercetări în domeniul teologiei biblice a Noului Testament şi al scrierilor părinţilor apostolici sunt prezentate într-un limbaj accesibil publicului larg. Dicţionarul Noului Testament este un instrument de cercetare care nu ar trebui să lipsească din biblioteca niciunui student în teologie sau a vreunui slujitor al Bisericii.”
Conf. univ. dr. John Fleter Tipei, ITP Bucuresti

Cartea are coperţi tari şi e cusută.

 

Etichete: ,

 
%d blogeri au apreciat: