RSS

Arhive pe categorii: Galaxia Gutenberg

De veritate. Despre adevăr – Toma de Aquino


De veritateTitlu original: De veritate

Titlu complet: De veritate. Despre adevăr

Autor: Toma de Aquino

Traducere: Tereza-Brândușa Palade

Editură: Galaxia Gutenberg

An: 2012

Preț: 15 RON

Activitatea de a gândi rămâne inerentă minții umane și trebuie măsurată prin ceea ce este în mod real adevărat și se află în afara intelectului omenesc. Intelectul uman nu poate descoperi adevărul real numai prin contemplarea de sine, cum consideră Hegel, pentru care „ființa și gândirea sunt identice”. Numai Dumnezeu cunoaște adevăarul real prin contemplarea de sine. Mintea umană nu poate, în schimb, descoperi adevărul decât dacă acceptă să fie masurată de ceva din afara ei – de o realitate obiectivă.

Reclame
 

Tratat fundamental despre credință – Karl Rahner


Tratat fundamental despre credinta Titlu original: Grundkurs des Glaubens

Autor: Karl Rahner

Traducere: Talos Marius

Editură: Galaxia Gutenberg

An: 2005

Preț: 46 RON

Fascinaţia şi actualitatea „Tratatului fundamental despre credinţă” al lui Karl Rahner constau în profunzimea spirituală şi forţa speculativă cu care sunt abordate întrebările capitale ale creştinilor din timpul său: ce înseamnă să fii creştin, care este temeiul speranţei acestuia şi, în fine, cum se poate trăi cu probitate intelectuală credinţa creştină în lumea de astăzi. Aşa cum o arată titlul, această lucrare este un „Tratat fundamental despre credinţă”: în ea nu este vorba doar despre nişte întrebări teologice particulare, ci despre esenţa creştinismului, în ansamblul său, gândit în legătura lui intrinsecă cu totalitatea existenţei umane. Într-o lume dominată de pozitivismul ştiinţific, Karl Rahner nu oboseşte să afirme că viaţa omului este învăluită în misterul inepuizabil al lui Dumnezeu, care i se comunică necontenit. În această relaţie aparent paradoxală se află şi temeiul ultim al demnităţii omului: într-adevăr, potrivit lui Rahner, autonomia omului creşte în mod direct proporţional cu legătura pe care acesta o are cu Dumnezeu, originea şi orizontul lui ultim. Mister şi autocomunicare, aceste concepte sunt menite, în viziunea teologului german, să ofere, lumii de astăzi, un acces către Dumnezeu şi către om în legătura lor originară. Karl Rahner (1904-1984) s-a născut la Freiburg în Breisgau. Intrat în 1922 în ordinul călugărilor iezuiţi, devine preot în 1932. Urmează cursuri de filosofie cu Martin Heidegger, iar în 1936 primeşte titlul de doctor în teologie dogmatică. Suspendat din învăţământ în timpul celui de-al doilea război mondial, în 1948 este titularizat profesor de dogmatică la Universitatea din Innsbruck, iar din 1964 preia catedra de filosofia religiei a Universităţii din München. Între 1967 şi 1971, când devine profesor emerit, el activează în cadrul Universităţii din München. Prin funcţiile de teolog peritus la Conciliul Vatican II şi de membru al Comitetului Teologic Internaţional până în 1972, precum şi prin cele peste 4000 de titluri din bibliografia lui, Karl Rahner se afirmă ca unul dintre numele cele mai importante ale gândirii teologice din secolul XX.

 

Etichete:

Mică istorie a Bisericii – August Frazen


franzen_august-mica_istorie_a_bisericiiTitlul original: Kleinen Kirchengeschichte

Autor: August Frazen

Traducere: Marius Ivașcu

Editură: Galaxia Gutenberg

An: 2010

Preț: 40 RON

O «mică istorie a Bisericii» nu poate cuprinde totul. Ea va fi obligată să se limiteze şi, prin urmare, să selecteze din masa materiei. Or, o selecţie este mereu subiectivă. Întotdeauna se va putea întreba de ce cutare eveniment a fost tratat, iar cutare a fost lăsat la o parte. Autorul dă asigurarea că n-a procedat după bunul său plac. În prezentarea sa a urmărit să evidenţieze marile linii istorice şi teologice din istoria Bisericii. S-a străduit să abordeze chestiunile actuale din cele mai noi perspective ştiinţifice.

August Franzen

 

Noi semințe ale contemplării – Thomas Merton


Noi seminteTitlu original: New Seeds of Contemplation

Autor: Thomas Merton

Traducere: Adina Tatar

Editură: Galaxia Gutenberg

An: 2009

Preț: 25 RON

O carte clasică a misticii creștine moderne, scrisă de un călugăr trapist convertit la maturitate la creștinism, după o viață de boem. Cartea vine ca o continuare și îmbunătățire a primului volum (de succes) întitulat Seeds of Contemplation.

Fragment din prezentarea de pe site-ul cartifrumoase.ro:

contemplatia este expresia cea mai inalta a vietii spirituale si intelectuale a omului. Este insasi acea viata, in intregime treaza, in intregime activa, in intregime constienta de a fi vie…

Este uimire spirituala. Este reverenta spontana fata de  sacralitatea viului, a fiintei. Este recunostinta pentru viata, pentru constientizare si pentru fiinta.

Este constiinta vie a faptului ca existenta si fiinta noastra provin dintr-un izvor invizibil, transcendent si infinit imbelsugat.

Contemplatia este mai intai de toate constientizarea realitatii originii. Ea cunoaste originea, intr-un mod tainic, inexplicabil, dar cu o certitudine care trece atat dincolo de ratiune, cat si dincolo de simpla credinta…

…………………………………….

Credinţa este începutul contemplaţiei. Dacă există cel mai mic aspect bolnăvicios în concepţia ta despre credinţă, nu vei deveni niciodată contemplativ.

Mai întâi de toate, credinţa nu este o emoţie sau un sentiment. Nu este un impuls al subconştientului către ceva vag supranatural. Nici nu este doar o nevoie elementară a spiritului omului, o „senzaţie” că există Dumnezeu.

Nu este convingerea că eşti cumva „îndreptăţit” sau izbăvit, din nici un alt motiv precis decât acela că pur şi simplu aşa simţi. Nu este ceva în întregime subiectiv sau lăuntric, fără legătură cu vreo motivaţie exterioară. Nu e numai „forţă sufletească”.

Nu este un lucru care fierbe în tainiţele inimii şi te umple de o senzaţie nedefinită că totul e bine şi nici ceva atât de intim al tău încât conţinutul său să fi devenit necomunicabil.

Nu e un mit personal pe care să nu-l poţi împărtăşi cu nimeni altul şi a cărui valabilitate obiectivă să nu conteze nici pentru tine, nici pentru Dumnezeu, nici pentru oricine altcineva.

De asemenea, credinţa nu este o opinie. Nu e o convingere bazată pe analiză raţională. Nu este rezultatul unei demonstraţii ştiinţifice. Poţi crede numai ceea ce nu ştii. De îndată ce ştii un lucru, nu îl mai crezi, cel puţin nu în acelaşi fel în care îl ştii…

Credinţa este înainte de toate consimţire intelectuală. Completează mintea, nu o anihilează. Oferă intelectului posesia adevărului pe care raţiunea nu îl poate cuprinde de una singură. Dăruie certitudinea referitoare la Dumnezeu aşa cum este El; credinţa este drumul către o legătură esenţială cu Dumnezeu Cel Viu, iar nu cu viziunea unui Principiu Unic abstract, dedus prin silogism din existenţa lucrurilor create.

Dar acceptarea credinţei nu se sprijină pe evidenţa în sine a a unui obiect vizibil. Actul de a creşte uneşte două elemente ale unei propoziţii care în experienţa noastră naturală nu au nici o legătură unul cu celălalt. Dar nu există nici argumente la îndemâna raţiunii care să demonstreze că într- adevăr nu sunt legate.

Afirmaţiile care necesită acceptarea prin credinţă sunt pur şi simplu neutre din punct de vedere raţional. Nu există nici o dovadă naturală cum că ar fi adevărate ori false. Le acceptăm dintr-o cauză străină de evidenţa intrinsecă. Primim adevărul lor ca fiind revelat iar raţiunea consimţământului nostru este autoritatea lui Dumnezeu, Cel care revelează adevărurile respective.

Credinţa nu trebuie să dea satisfacţie deplină intelectului; dimpotrivă, ea îl va lăsa suspendat în obscuritate, fără o lumină proprie modului lui de cunoaştere. Totuşi credinţa nu frustrează intelectul, nu îl neagă şi nu îl distruge. Îl pacifică printr-o convingere pe care acesta ştie că o poate accepta chiar raţional, sub călăuzirea dragostei.

Căci în actul credinţei intelectul se mulţumeşte să cunoască pe Dumnezeu iubindu-l şi acceptând formulările despre El în termenii Lui. Iar această consimţire este, într-adevăr, raţională fiindcă se bazează pe conştientizarea faptului că gândirea noastră nu poate spune nimic despre Dumnezeu aşa cum este El într-adevăr şi pe ideea că Dumnezeu însuşi este o realitate infinită, deci, Adevăr infinit, Înţelepciune, Putere şi Providenţă, se poate revela cu certitudine absolută în orice manieră doreşte şi îşi poate certifica propria revelaţie de Sine prin semne exterioare.

Credinţa este mai ales consimţire, alegere intelectuală. Dar dacă ar fi numai atât şi nimic mai mult, dacă ar fi doar argumentului „in-aparentului”, ar fi incompletă. Ea trebuie să fie ceva mai mult decât o acceptare a minţii. Trebuie să fie şi o pătrundere, o legătură, o comuniune de voinţe, „substanţa lucrurilor pe care trebuie să le sperăm”.

În ultimă instanţă, credinţa este singura cheie a universului. Înţelesul ultim al existenţei umane şi răspunsul la întrebările de care depinde întreaga noastră fericire nu pot fi găsite în lipsa ei.

CUPRINS:

Prefata

1.Ce este contemplatia?
2.Ce nu este contemplatia
3.Semintele contemplarii
4.Tot ce exista este sfant
5.Lucrurile in identitatea lor

6.Rugaciunea pentru descoperirea propriei persoane
7.Unire si dezbinare
8.Solitudinea nu inseamna separare
9.Suntem un singur om
10.Un trup de oase sfaramate

11.Invata sa fii singur
12.Inima curata
13.Teologia morala a diavolului
14.Despre integritate
15.Maxime

16.Radacina razboiului este frica
17.Iadul inseamna ura
18.Credinta
19.De la credinta la intelepciune
20.Traditie si revolutie

21.Taina hristica
22.Viata in Hristos
23.Femeia invesmantata in Soare
24.Cel care nu este cu mine este impotriva mea
25.Smerenie versus deznadejde

26.Libertatea sub ascultare
27.Ce este libertatea?
28.Detasarea
29.Rugaciunea launtrica
30.Absente, perturbari

31.Darul intelegerii
32.Noaptea sfanta
33.Calatoria prin pustietate
34.Falsa flacara
35.Lepadarea de sine

36.Saracia launtrica
37.Impartasirea roadelor contemplarii
38.Iubirea pura
39.Dansul atotcuprinzator

 

Etichete: , , ,

Scrierile Sf. Francisc și ale Sf. Clara de Assisi


Francisc si ClaraAutor/Traducere: Ștefan Acatrinei

Editură: Galaxia Gutenberg

An: 2011

Preț: 23 RON

Această nouă ediţie a Scrierilor sfântului Francisc şi ale sfintei Clara este binevenită. Strădania înţeleaptă a părintelui Ştefan Acatrinei va fi răsplătită chiar şi numai dacă o scânteie a incendiului ce a cuprins odinioară inimile acestor doi sfinţi se va aprinde şi în inima cititorului, prin intermediul Scrierilor lor, făcându-l să devină vas ales al Duhului Sfânt, prin umilinţă şi blândeţe.

Scrierile Sf. Francisc au mai fost publicate în românește de Editura Deisis, în traducerea făcută de Maria-Cornelia Ică jr., în 1997. Iată prezentarea existentă pe site-ul editurii la respectiva ediție:

„Catolicismul are un mare capitol de spiritualitate: franciscanismul cu fermecatorul sau aspect idilic intrupat de insusi Francisc din Assisi, care predica pasarelelor, imblanzeste lupii si se simte infratit cu toate stihiile si fapturile lumii. Franciscanismul, considerat indeosebi sub acest aspect, pare mai mult un reflex al geniului ortodox asupra catolicismului. Nimic din ceea ce s-a realizat in crestinismul occidental nu ne e atat de familiar noua, ortodocsilor, ca franciscanismul.”
„Franciscanismul cu lirismul sau cosmic — cu efuziunile dumnezeiesti ale fondatorului sau, serafimicul stigmatizat de pe Muntele Alverna, care predica pasarelelor despre porumbelul Duhului Sfant, sau ucenicul Anton de Padova care predica pestilor din ape Evanghelia lui Hristos — alcatuieste cel mai inaltator capitol din toata cultura occidentala.” (Nichifor Crainic)

 

Etichete: , , , ,

 
%d blogeri au apreciat asta: