RSS

Arhive pe categorii: Logos

Scrieri – Martin Luther


Această prezentare necesită JavaScript.

Autor: Martin Luther

Traducere: Petru Forna

Editură: Logos

Colecție: Reforma

An: 2003 (I), 2006 (II)

Preț: 55 (I), 60 (II)

Prezentare vol. I:

Editura LOGOS îşi propune prin acest prim volum din Colecţia Reforma să ofere cititorilor din România posibilitatea de a lectura, în limba lor, scrierile esenţiale ale lui Martin Luther care au stat la baza Reformei. De aceea, prezentul volum cuprinde patru lucrări fundamentale pentru direcţia gîndirii reformatorului german: Cele 95 de teze, publicate în 1517, şi trei scrieri din tumultosul an 1520: Despre libertatea creştinului (Scrisoare deschisă Papei Leon al X-lea), Despre robia babiloniană a bisericii şi Către nobilimea germană.

Cele 95 de teze afişate de Luther la 31 octombrie 1517 pe uşa bisericii Castelului din Wittenberg reprezintă protestul tînărului teolog faţă de sistemul indulgenţelor care îmbrăcase forme aberante prin activitatea călugărului dominican Johannes Tetzel. Scrise dintr-o motivaţie pastorală şi teologică, cu speranţa că vor constitui o bază pentru dezbateri teologice, tezele au fost traduse imediat din latină în limba germană şi răspîndite, în cîteva saptămîni, în toată Germania. „A fost începutul Reformei, al acelei mişcări care a schimbat lumea.”

În Scrisoarea deschisă Papei Leon al X-lea, Luther mai speră încă într-o conciliere cu instituţia papală, explicîndu-şi poziţia şi demascînd atacurile necinstite ale duşmanilor săi. Luther mai credea încă în buna-credinţă a papei, la acea dată. El anexează la scrisoare o lucrare scrisă în acea vreme, Despre libertatea creştinului, pe care o descrie ca fiind „doar o carticică, după cum arată şi forma ei, dar, totuşi, în ea se cuprinde suma unei vieţi creştineşti dacă-i patrunzi sensul”. În ea, Luther rezumă superb condiţia creştinului – „creştinul este liber şi domn peste toate, nefiind nicicînd un supus. Creştinul este slugă a tuturor lucrurilor, fiind supus oricui.” Libertatea se bazează doar pe credinţă, pe relaţia vie cu Hristos, pe care Luther o descrie într-un mod impresionant. Slujirea se bazează la rîndul ei pe dragoste, care vine din credinţa. El explica în continuare ce înseamnă justificarea prin credinţă şi implicaţiile ei pentru viaţa creştinilor, punînd astfel bazele unei etici protestante. Reformatorul se opunea cu fermitate argumentului că, dacă mîntuirea se putea obţine doar prin credinţa în Dumnezeu, atunci nu ar conta, de fapt, modul de viaţă al credinciosului. Pentru a clarifica o dată pentru totdeauna acest argument greşit, Luther a dezvoltat învăţătura sa despre faptele bune. Chiar dacă limbajul şi imaginile folosite de Luther provin din spiritualitatea mistică, această lucrare reprezintă, fără îndoială, „un document unic al gîndirii creştine în general şi al spiritualităţii protestante în special”.

Dintre cele trei mari lucrări ale anului 1520, Despre robia babiloniană este cea mai reprezentativă din punct de vedere teologic. Dacă în Către nobilimea germană, Luther cere reforma societăţii şi a bisericii din exterior, acum se dedică schimbărilor din interior, a teologiei, în special a învăţăturii despre sacramente. Luther face o comparaţie între captivitatea poporului evreu în Babilon şi robia creştinătăţii sub practica sacramentelor catolice, care erau create de oameni şi n-aveau nici un temei în Sfînta Scriptură. În lucrarea aceasta, Luther atacă mai direct bazele Bisericii Catolice medievale decît în Către nobilimea germană. Este evident că Luther nu s-a oprit doar la constatarea abuzurilor din Biserica Catolică medievală, ci a trecut la o confruntare directă cu teologia şi practica ei. Pe planul teologiei protestante, acest document este esenţial pentru întelegerea sacramentelor şi a rolului lor în obţinerea mîntuirii.

Către nobilimea germană a fost prima lucrare care conţine îndemnuri concrete referitoare la reforma bisericii, a universităţilor, precum şi a vieţii sociale şi politice. Importanţa lucrării constă mai puţin în descrierea acestor reforme, şi mai mult în justificarea lor teologică. La baza acestui pamflet se află doctrina revolutionară despre „preoţia tuturor credincioşilor”. Astfel, Luther a rasturnat relaţia tradiţională dintre stat şi biserică, prin care bisericii îi revenea puterea absolută. Timp de secole, papalitatea a considerat că toate autorităţile lumesti de la împărat în jos se aflau sub controlul absolut al bisericii şi că intervenţia bisericii în problemele seculare era absolut justificată, statului şi reprezentanţilor lui nefiindu-le însă permis să se amestece în problemele bisericii. Luther a respins categoric supremaţia bisericii asupra statului, chemîndu-i pe reprezentanţii statului să-ţi asume răspunderea pentru reforma bisericii din regiunile lor. Papalitatea a refuzat categoric să corecteze abuzurile din biserica şi să iniţieze un program de reformă. Ca urmare, Luther a formulat teza sa centrală conform căreia aceasta trebuia să fie obligaţia statului, care, la rîndul său, a primit-o ca putere de la Dumnezeu. Cum spune istoricul Keith Randell, „e clar că el abandonase orice speranţă de a reforma biserica din interior. Era necesar să fie impusă o schimbare din exterior. Această idee, mai mult decît oricare alta, a marcat sfîrşitul conceptului medieval de creştinătate şi intrarea în epoca modernă.”

Volumul mai cuprinde o scurtă biografie a lui Martin Luther scrisă de prof. dr. Petru Forna, un tabel cronologic al principalelor evenimente din acea perioadă, o prezentare a cauzelor Reformei şi rolului jucat de Luther, cît şi o introducere pentru fiecare dintre cele patru lucrări incluse, în care este schiţat contextul istorico-cultural în semnificaţia teologică ori istorică din perspectiva protestantismului, toate de preot dr. Daniel Zikeli.

Prezentare vol. II:

Editura LOGOS continuă în acest al doilea volum din Colecţia Reforma să ofere cititorilor din România posibilitatea de a lectura, în limba lor, scrierile esenţiale ale lui Martin Luther care au stat la baza Reformei. Dacă primul volum cuprindea patru lucrări fundamentale pentru direcţia gîndirii reformatorului german, critice pentru declanşarea Reformei, în prezentul volum sînt incluse opt lucrări care vizează în principal relaţia dintre schimbarea de mentalitate adusă de Reformă şi implicaţiile sociale ale acesteia. Luther şi-a pus întrebarea: „Ce consecinţe practice va avea învăţătura despre justificarea credinciosului prin credinţă?” Răspunsul s-a conturat în seria amplă de lucrări etice şi spirituale referitoare la viaţa socială şi bisericească, din care Editura LOGOS a selectat materialul acestui volum.

Cuprinsul vol. II:

O predică despre căsătorie

Despre Sfintele Patimi ale lui Hristos

Despre [faptul] că Isus S‑a născut evreu

Despre faptele bune

Scrisoare cãtre trei călugăriţe

Către domnii consilieri

Îndemn la pace

Împotriva hoardelorde tîlhari şi criminali ale ţăranilor

Dacă şi soldaţii pot fi mîntuiţi

Reclame
 

Costul uceniciei – Dietrich Bonhoeffer


Costul ucenicieiAutor: Dietrich Bonhoeffer

Traducător: Ligia Taloș

Editură: Peregrinul

An: 2010

Costul uceniciei, penultima carte antumă a lui Dietrich Bonhoeffer, constituie o analiză lucidă a harului ieftin, caracterizat de autor drept „duşmanul de moarte al bisericii noastre“. Deşi profund ancorată în realităţile sumbre ale Germaniei interbelice, analiza necruţătoare a autorului şi-a depăşit cu mult epoca, intrând, astfel, în repertoriul spiritualităţii creştine fără vârstă.

Harului ieftin (principala maladie spirituală care îl preocupă), Bonhoeffer îi opune fără ezitare harul costisitor – „chemarea lui Hristos, pentru care ucenicii părăsesc mrejele şi Îl urmează“. Cu referire la această chemare, Bonhoeffer scria, în mod profetic: „Cine păşeşte pe drumul uceniciei se supune morţii lui Isus, îşi dă viaţa lui morţii. […] Fiecare chemare a lui Hristos duce la moarte.“ Desigur, autorul avea în vedere „omorârea omului nostru vechi“, care are loc prin chemarea făcută de Isus, dar, pentru el, afirmaţia s-a dovedit adevărată nu doar la nivel lăuntric, ci şi la nivelul întregii sale existenţe: Bonhoeffer a păşit el însuşi în părtăşia martiriului, fiindcă a refuzat radical compromisul cu regimul naţional-socialist aflat la putere în Germania.

Costul uceniciei, scrisă în mare parte sub forma unui comentariu la Predica de pe Munte, respiră o mare prospeţime spirituală, datorită faptului că, în viaţa autorului, harul şi ucenicia s-au îngemănat indisolubil. Bonhoeffer scrie cu fervoare, polemizând, nu de puţine ori, cu establishment-ul teologic al vremii sale. Retorica sa nu este însă un exerciţiu al teologului „de fotoliu“, ci expresia pasiunii ucenicului care a primit harul costisitor.

Dietrich Bonhoeffer (1906–1945), pastor şi teolog luteran educat la Tübingen, Berlin şi New York, a lăsat o bogată moştenire teologică, publicată mai ales postum. S-a dovedit inflexibil în relaţia cu partidul nazist, care a încercat să „alinieze” Biserica Evanghelică la propriile scopuri politice. Apărător neobosit al cauzei Bisericii Mărturisitoare, n-a ezitat să pregătească pastori în clandestinitate, la Finkenwalde (astăzi, Szczecin-Zdroje, Polonia) sau în diverse localităţi din Pomerania. Pentru implicarea în rezistenţa antinazistă, a fost întemniţat şi condamnat la moarte prin spânzurare. Execuţia a avut loc la Flossenbürg, la 9 aprilie 1945, cu o lună înainte de capitularea Germaniei.

 

Etichete: , ,

Evanghelia după Ioan – Jean Calvin


Calvin - IoanAutor: Jean Calvin

Traducere: Ștefan Gugura

Editură: Logos

An: 2011

Preț: 99 RON

Editura LOGOS continuă în acest al treilea volum din Colecţia Reforma să ofere tuturor doritorilor posibilitatea de a lectura, în limba română, scrierile esenţiale care au stat la baza Reformei. Dacă primele două volume au fost o selecție din scrierile esențiale pentru declanșarea Reformei ale lui Martin Luther, comentariul exegetic al lui Jean Calvin asupra Evangheliei după Ioan ne introduce în gândirea și teologia biblică a acestui reformator.

Importanța Evangheliei după Ioan pentru definirea credinței creștine, prezentarea complementară evangheliilor sinoptice a lui Mesia Hristos ca împlinirea profețiilor vetero-testamentare, demonstrarea divinității lui Isus prin șapte minuni-cheie, cristalizarea elementelor teologice ale revelației Dumnezeului întrupat pe parcursul conflictului crescând cu iudeii – toate acestea sunt bine cunoscute și nu mai necesită detaliere. Tocmai de aceea, comentariul lui Calvin prezintă un interes deosebit: pe întreg parcursul lui, dincolo de demonstrația implicită de impresionante cunoștințe lingvistice, istorice și teologice, putem urmări cum s-a cristalizat teologia Reformei, în ce fel riturile și practicile vremii sunt evaluate în lumina Scripturii și cum se percep pe ei înșiși adepții Reformei în raport cu biserica oficială. Cum tema adevăratei credințe și a adevăraților credincioși este un fir roșu esențial al Evangheliei ioanine, nu este surprinzător ca această temă să fie mereu și mereu discutată de Calvin în lumina conflictelor și dezbaterilor din perioada pe care o trăia.

Indiferent de afiliația confesională a cititorului român, comentariul lui Calvin îi va stimula gândirea și îi va învigora credința. În plus, dincolo de divergențele de opinii teologice, îi va consolida sentimentul credinței creștine comune tuturor credincioșilor în divinitatea omului Isus Hristos, pe care această Evanghelie o prezintă într-un mod atât de sublim, iar Calvin o conturează cu pana sa într-un mod atât de elocvent.

 

Etichete: , , , , ,

 
%d blogeri au apreciat asta: