RSS

Arhive pe categorii: Istoria creștinismului

Teocrația bizantină – Steven Runciman


Teocratia bizantina

Titlu original: The Byzantine Theocracy

Titlu complet: Teocrația bizantină

Autor: Steven Runciman (Sir James Cochran Stevenson Runciman)

Traducere: Vasile Adrian Carabă

Editură: Nemira

Colecție: Byzantivm

An: 2012

Preț: 34 RON

„Oriunde a luat naştere o monarhie, monarhul a fost întotdeauna la început ori o emanaţie a lui Dumnezeu sau un descendent al Lui ori, cel puţin, Marele Său Preot, omul rânduit de mâna Lui să se îngrijească de popor. Dar Imperiul pe care noi îl numim în mod obişnuit «bizantin» a avut o concepţie mult mai impunătoare. S-a considerat pe sine imperiu universal. În mod ideal, trebuia să cuprindă toate popoarele pământului, care toate, în mod ideal, trebuiau să fie membre ale Bisericii Creştine celei Una şi adevărate, ale propriei sale Biserici Ortodoxe. Aşa cum omul a fost făcut după chipul lui Dumnezeu, la fel şi împărăţia oamenilor pe pământ a fost făcută după chipul împărăţiei Cerurilor. Aşa cum Dumnezeu domneşte în Ceruri, la fel un împărat, făcut după chipul Său, trebuie să domnească pe pământ şi să împlinească poruncile Sale.“

Steven Runciman

 

Bisericile creștine baptiste (1948-1965) – Marius Silveșan


Bisericile crestine baptisteTitlu complet: Bisericile creștine baptiste din românia între persecuție, acomodare și rezistență (1948-1965)

Autor: Marius Silveșan

Editură: Cetatea de Scaun

Oraș: Târgoviște

An: 2013

Preț: 42

În condiţiile în care, la două decenii de la înlăturarea regimului comunist din România, încep să se audă glasuri care susţin că un sistem de tip comunist, bazat pe o aşa-zisă interpretare „corectă” a textelor marxiste, ar fi alternativa viabilă la ceea ce se întâmplă astăzi în lume, istoricii au, mai mult ca oricând, datoria să reamintească tuturor ce a însemnat cu adevărat comunismul. Această rememorare trebuie făcută fără ură şi părtinire, atât cât este omeneşte posibil, într-un spirit ştiinţific, pentru a fi credibilă,  şi pentru a le oferi tinerilor care nu au trăit în perioada neagră a comunismului mărturii despre ce a însemnat acesta şi cum a mutilat existenţa de fiecare zi a celor care au fost prinşi în această paranteză a istoriei.
Marius Silveşan şi-a propus să reconstituie o perioadă foarte dificilă din istoria României, cea a anilor de început ai comunismului, din perspectiva evoluţiei bisericilor baptiste. Trebuie precizat de la început că e vorba de o istorie confesională, scrisă de un membru al comunităţii baptiste, dar în acelaşi timp, trebuie subliniat faptul că e o istorie scrisă cu obiectivitate ştiinţifică şi cu respectarea tuturor cerinţelor deontologiei profesionale. Privirea dinlăuntru pe care Marius Silveşan o poate avea asupra subiectului abordat îi permite să înţeleagă mai bine fenomenele şi să le explice pentru cei mai puţin familiarizaţi cu acestea. În acelaşi timp, formaţia sa de istoric, dobândită în cadrul Universităţii din Bucureşti, îl ajută să depăşească uşor capcanele adeziunii la confesiunea din care face parte şi să-şi „facă meseria” în mod corect şi echilibrat.
De altfel, caracterul echilibrat este prima calitate pe care aş atribui-o acestei lucrări care a avut de tratat, printre altele, subiectul foarte delicat al raporturilor complexe dintre comunitatea baptistă şi autorităţile comuniste, inclusiv Securitatea. Aceste raporturi rezultă din documentele analizate de Marius Silveşan, au fost adesea tensionate în condiţiile în care regimul comunist încerca, prin toate mijloacele, să promoveze ateismul şi îşi propunea, în ultimă instanţă, eradicarea religiei.
Aflăm deci din paginile prezentei cărţi, la origine teză de doctorat susţinută în cadrul Facultăţii de Istorie a Universităţii din Bucureşti, în primul rând care este specificul confesiunii baptiste printr-o serie de precizări foarte utile, în contextul în care identitatea acestei comunităţi nu este foarte bine cunoscută şi cu atât mai puţin înţeleasă de către majoritatea românilor.
Apoi, Marius Silveşan ne arată care erau mijloacele prin care, îmbinând presiunile, hărţuielile administrative, reglementările juridice, represiunea, dar şi oferirea de aparente avantaje, autorităţile comuniste au încercat să controleze şi să diminueze activitatea comunităţilor baptiste din România. La acţiunile oficialităţilor răspunsurile comunităţii şi ale indivizilor au fost nuanţate, unele fiind de supunere faţă de autoritatea politică, aşa cum cele mai multe comunităţi creştine consideră că e necesar, pornind de la afirmaţia apostolului Pavel că orice putere este de la Dumnezeu. Altele au fost încercări de eludare a constrângerilor, prin opoziţie mai mult sau mai puţin deschisă (de exemplu, pastori care continuă să oficieze botezul, deşi comuniştii interziceau botezarea celor care nu proveneau din familii baptiste), sau prin interpretarea în interes propriu a unor regulamente (schimbarea numelui şcolii duminicale în ora biblică, ori fixarea nunţilor duminică după amiaza pentru a putea aduna totuşi comunitatea în momentul tradiţional, în condiţiile în care slujbele religioase trebuiau ţinute doar dimineaţa). În spiritul echilibrat de care tocmai vorbeam şi bazându-se pe lecturi extinse, din diverse domenii, autorul precizează că este vorba de hărţuieli şi tipuri de răspuns care nu au fost caracteristice doar baptiştilor, ci tuturor confesiunilor din România, inclusiv celei ortodoxe, care a fost, de asemenea, supusă unei presiuni constante din partea autorităţilor comuniste.
Partea cea mai interesantă a lucrării, şi cea care, probabil, va suscita cele mai multe reacţii, este cea în care Marius Silveşan analizează fenomenele de rezistenţă la represiunea comunistă, dar şi pe cele de cedare şi de colaborare, cu instituţiile statului comunist, între care un loc aparte îl ocupă Securitatea.
Comunitatea baptistă, ca şi celelalte confesiuni religioase din România, şi-a avut martirii săi, pastori sau simpli credincioşi, care au fost arestaţi, anchetaţi, torturaţi şi condamnaţi pentru credinţa lor. Exemplele selectate de autor din multele posibile sunt ilustrative pentru felul în care unii oameni au ştiut să-şi pună credinţa şi idealurile dincolo de siguranţa personală şi de confortul relativ al acceptării unui sistem totalitar.
Comunitatea baptistă şi-a avut însă, tot la fel ca şi alte confesiuni, delatorii, informatorii, colaboratorii Securităţii. Este vorba de un fenomen care a caracterizat întreaga societate românească, de care nici o biserică nu a reuşit să scape, aşa cum nu au reuşit nici celelalte structuri sau instituţii, şi acesta e un adevăr care trebuie spus răspicat. Dar afirmaţiile despre colaborarea unei persoane sau a alteia cu Securitatea trebuie să se bazeze întotdeauna pe documente cât se poate de clare, iar atunci când asemenea afirmaţii se fac într-o lucrare de istorie, trebuie prezentat contextul în care recrutarea a avut loc, precum şi consecinţele acesteia.
Este ceea ce face Marius Silveşan, care nu lansează acuze gratuite, nu se mulţumeşte să prezinte realităţile existenţei unor declaraţii de colaborare, ci analizează felul în care diferitele persoane au ajuns să semneze angajamentul, presiunile la care au fost supuse, ca şi efectele acceptării colaborării. Foarte importantă ni se pare precizarea faptului că semnarea unui angajament cu Securitatea nu a dus în mod absolut la furnizarea de informaţii realmente utile Securităţii, şi mai ales, nu a dus întotdeauna la afectarea altor persoane. Fără a încerca o „spălare” în bloc a celor care au devenit, dintr-un motiv sau altul, informatori ai Securităţii, autorul arată, aşa cum e şi corect, că mulţi dintre cei care au semnat în condiţii de presiune au încercat apoi să minimizeze colaborarea, oferind informații banale şi refuzând să implice şi alte persoane. În acelaşi timp însă, Marius Silveşan prezintă şi situaţii în care informatorii au venit de bună voie către Securitate şi s-au implicat activ în poliţia politică, facilitând prin delaţiuni acţiunile de reprimare îndreptate împotriva altora.
Concluziile lucrării sunt corecte şi formulate în acelaşi spirit echilibrat. Întemeindu-şi demersul pe o bogată documentaţie realizată în biblioteci, arhive, dar şi prin interviuri cu membrii comunităţii baptiste, Marius Silveşan a reuşit să deschidă, credem noi, o cale, către mai buna cunoaştere a unei comunităţi cu un rol însemnat în societatea românească. Lucrarea rezultată este un bun exemplu pentru felul în care istoria confesională poate şi trebuie să fie scrisă, si va suscita, sperăm, interesul nu doar al membrilor comunităţii baptiste, ci al unor largi categorii de cititori. (Prof. Univ. Dr. Ecaterina Lung, Prodecan al Facultății de Istorie, Universitatea din București)

 

Bizanț – Michel Kaplan


BizantTitlu original: Byzance 

Autor: Michel Kaplan

Traducere: Ion Doru Brana

Editură: Nemira

Colecție: Byzantivm

An: 2010

Preț: 45 RON

„Lectura acestui pasionant volum prilejuieşte o interesantă călătorie în timp (sec. IV–XV) şi spaţiu (imperiul europeano-asiatic fondat de Constantin cel Mare): cititorul este martorul celor mai însemnate momente din istoria sinuoasă a Bizanţului; străbate epoci de grandoare şi de decadenţă, de anarhie şi reorganizare; asistă la refondarea Byzantionului şi la prodigioasa sa dezvoltare urbanistică; află despre relieful şi clima specifice teritoriului bizantin, despre viaţa economică şi structurile sociale; se familiarizează cu instituţiile politice, administrative, judiciare, financiare, militare şi bisericeşti bizantine; i se descoperă lumea artistică şi capodopere care-i stârnesc admiraţia; în fine, autorul întredeschide discret uşa vieţii private a bizantinilor şi dezvăluie cititorului informaţii despre sexualitatea, igiena corporală şi vestimentaţia lor, despre educarea tinerei generaţii şi ceremonialul complicat ce marchează cele mai importante momente ale vieţii (Botez, Nuntă şi Moarte).“

Sebastian Laurenţiu Nazâru

Fragment dintr-o prezentare de Damian Anfile:

Creştinismul a fost, pe lângă fondul greco-roman, cel de-al doilea element definitoriu al civilizaţiei bizantine, ierarhia episcopală devenind foarte repede cea mai de seamă apărătoare a romanităţii, în contextul crizei aristocraţiei municipale din secolele V-VII. Biserica Ortodoxă a reprezentat un sprijin constant pentru statul bizantin şi a devenit, după 1453, principalul continuator al acestuia în plan cultural.

Societatea bizantină prezentată în cea de-a doua parte a acestei lucrări este departe de rigiditatea heraldică a reprezentărilor oficiale, fiind un mediu extrem de dinamic, complex şi, cel puţin în cazul Constantinopolului – cosmopolit. Fixitatea unor reguli ori cutume considerate mai înainte drept norme implacabile ale vieţii bizantinilor este vădită a fi fost relativă, precum dependenţa femeii faţă de bărbat – tată ori soţ -, ce era anulată fie prin văduvie, fie prin moştenirea unei averi ori prin fondarea unei mănăstiri, a cărei egumenă devenea aproape automat ctitora.

În concluzie, volumul Bizanţ al scriitorului francez Michel Kaplan nu reprezintă numai unul dintre cele mai complete şi bine structurate compendii ale istoriei şi spiritualităţii bizantine, ci şi o fortuită alegere pentru începerea seriei Byzantium, căreia i s-au adăugat până în prezent alte patru volume, ce urmează a fi prezentate şi care cu siguranţă vor oferi pe viitor cititorilor noi ocazii de a cunoaşte mai îndeaproape civilizaţia căreia îi datorăm enorm în ceea ce priveşte definirea noastră etnică, culturală, politică şi mai ales religioasă.

 

100 de puncte fierbinți din istoria Bisericii


100 de puncte fierbintiAutor colectiv

Traducere: Ioan Bișog

Editură: Sapientia

An: 2011

Preț: 25 RON

La 12 martie 2000, Papa Ioan Paul al II-lea cerea iertare pentru greşelile făcute de către Biserică şi de către membrii ei de-a lungul celor două mii de ani de existenţă, la câteva zile după ce Comisia Teologică Internaţională publicase, la 7 martie 2000, documentul „Memorie şi reconciliere: Biserica şi greşelile trecutului”. Acest eveniment, survenit cu ocazia Jubileului Anului Sfânt 2000, este de o importanţă majoră în istoria Bisericii, întrucât marile obiecţii aduse creştinismului de astăzi nu mai sunt de ordin filozofic, ci vizează direct istoria acestei instituţii, obiecţii care dezarmează adesea pe orice creştin. Tentaţia de a reduce istoria Bisericii doar la pagini întunecoase, într-o epocă secularizată, este foarte mare. Totuşi, Biserica rămâne slujitoarea unui proiect extraordinar cât priveşte omul şi lumea şi este singura care astăzi poate să-i dea un suflet. Pentru a răspunde unei provocări a timpurilor, Editura „Sapientia” propune cartea „100 de puncte fierbinţi din Istoria Bisericii”, o colecţie de articole adunate de studenţii din cadrul grupului „Résurrection”, care prezintă 100 de subiecte tratate în mod sintetic, cu o cronologie precisă, o apreciere istorică ce ţine cont de ultimele cercetări, cu întrebări care conduc la meditaţie. Cartea a fost tradusă din limba franceză de părintele Ioan Bişog. Primele şase capitole ale cărţii precizează condiţiile şi limitele acestei lucrări. Restul lucrării propune episoade cunoscute şi mai puţin cunoscute, a căror alegere a fost arbitrară. Au fost alese perioade tulburi ale istoriei Bisericii şi probleme delicate. În schimb, afirmaţiile făcute sunt o mărturie curajoasă despre credinţa pe care marii autori o nutresc cu privire la Biserică. Fiecare articol este împărţit în cinci paragrafe: „Datele”, care furnizează datele şi evenimentele esenţiale ale momentului propriu-zis supus analizei; „Evenimentul”, care are drept obiectiv plasarea acestuia în contextul său istoric, descriind liniile de forţă ale derulării sale; „Problematica”, în care este exprimată aprecierea teologică cea mai adecvată problemelor supuse analizei; „Întrebări”, care îi permit cititorului să-şi prelungească meditaţia, stimulându-l la comparaţii extraordinare, şi „Bibliografie”, care oferă cititorului mijlocul de a se informa asupra problemei. Articolele sunt aranjate în ordine cronologică, fiind împărţite în perioade, precum „Originile Bisericii”, „Timpul persecuţiilor”, „Secolul de fier”, „Renaşterea şi Reforma protestantă”, „Timpul revoluţiilor”, „Secolul al XX-lea” etc. Printre temele expuse se enumeră: „De la apostoli la episcopi” (creşterea comunităţilor şi creşterea membrilor ierarhiei odată cu moartea apostolilor: Biserica reprezintă o creştere organică), „Biserica şi sinagoga” (discrepanţa dintre creştinismul timpuriu şi tradiţiile religioase iudaice, cu toate că există o continuitate profundă cu tradiţia Vechiului Testament), „Criza gnostică” (necesitatea unui crez, care să facă explicite afirmaţiile esenţiale ale credinţei şi care să servească pentru evitarea oricărei interpretări reductive), „Prestigiul succesorului lui Petru” (rolul papei în Biserică, principiul petrin al lui Leon cel Mare), „Conciliul împotriva papei” (criza papalităţii în timpul Conciliului de la Konstanz), „Sfârşitul statului pontifical” (înverşunarea Papei Pius al IX-lea în menţinerea puterii sale politice şi scăderea puterii civile a papei), „Începuturile ecumenismului” (impulsul dat de Ioan al XXIII-lea, de Conciliul al II-lea din Vatican şi de Paul al VI-lea efortului de refacere a unităţii Bisericii) etc. Redăm un citat din introducerea cărţii, pentru a înţelege mai bine scopul acestei cărţi: „Echipa Résurrection reia formula care a consacrat-o: 100 puncte tratate în mod sintetic, în general, pe două pagini, cu o cronologie precisă, o apreciere istorică ce ţine cont de ultimele cercetări, întrebări care conduc la meditaţie şi cu o bibliografie la zi. Niciun manual de istorie nu va ajuta să meditaţi şi să promovaţi mai bine o nouă metodă de analiză a trecutului instituţiei fondate de Cristos decât aceste 100 de puncte fierbinţi ale grupului de cercetători”.

 

Etichete:

Mică istorie a Bisericii – August Frazen


franzen_august-mica_istorie_a_bisericiiTitlul original: Kleinen Kirchengeschichte

Autor: August Frazen

Traducere: Marius Ivașcu

Editură: Galaxia Gutenberg

An: 2010

Preț: 40 RON

O «mică istorie a Bisericii» nu poate cuprinde totul. Ea va fi obligată să se limiteze şi, prin urmare, să selecteze din masa materiei. Or, o selecţie este mereu subiectivă. Întotdeauna se va putea întreba de ce cutare eveniment a fost tratat, iar cutare a fost lăsat la o parte. Autorul dă asigurarea că n-a procedat după bunul său plac. În prezentarea sa a urmărit să evidenţieze marile linii istorice şi teologice din istoria Bisericii. S-a străduit să abordeze chestiunile actuale din cele mai noi perspective ştiinţifice.

August Franzen

 

Sfinți în lume – Leland Ryken


Sfinti_In_lume__Puritanii_In_adevarata_lor_lumina1_thumbTitlu original: Worldly Saints: The Puritans As They Really Were

Autor: Leland Ryken

Traducere: Anca Curpaș

Editură: Reformatio

An: 2004

Preț: 26 (aici)

Puritanii au existat dintotdeauna in istoria Bisericii. Promotori ai unei invatatori precise si ai unui stil de viata pios, puritanii anglo-saxoni, descendenti ai Reformei protestante, au fost continuatorii sfintilor si martirilor crestini. Elementul lor distinctiv consta in rigurozitate si pasiune pentru o viata pura consacrata pe deplin lui Dumnezeu, traita insa in mijlocul lumii spre a o purifica. Ei au mutat monahismul din desert in cetate.
Cartea profesorului Leland Ryken ne convinge ca puritanii sunt considerati pe buna dreptate parinti spirituali ai evanghelicilor de azi. Citind cartea, nu doar vom privi curiosi in oglinda unei epoci trecute, ci vom fi provocati la a ne reevalua spiritualitatea crestina. 

Cuprins
De ce avem trebuinta de puritani?
Prefata
Multumiri
1. Cum au fost cei dintai puritani?
2. Munca
3. Casatoria si viata sexuala
4. Banii
5. Familia
6. Predicarea puritana
7. Biserica si inchinarea
8. Biblia
9. Educatia
10. Activitatea sociala
11. Invatand din exemple negative: cateva din greselile puritanilor
12. Geniul puritanismului: partea cea mai valoroasa a puritanilor
 

Etichete: , ,

Scrieri – Martin Luther


Această prezentare necesită JavaScript.

Autor: Martin Luther

Traducere: Petru Forna

Editură: Logos

Colecție: Reforma

An: 2003 (I), 2006 (II)

Preț: 55 (I), 60 (II)

Prezentare vol. I:

Editura LOGOS îşi propune prin acest prim volum din Colecţia Reforma să ofere cititorilor din România posibilitatea de a lectura, în limba lor, scrierile esenţiale ale lui Martin Luther care au stat la baza Reformei. De aceea, prezentul volum cuprinde patru lucrări fundamentale pentru direcţia gîndirii reformatorului german: Cele 95 de teze, publicate în 1517, şi trei scrieri din tumultosul an 1520: Despre libertatea creştinului (Scrisoare deschisă Papei Leon al X-lea), Despre robia babiloniană a bisericii şi Către nobilimea germană.

Cele 95 de teze afişate de Luther la 31 octombrie 1517 pe uşa bisericii Castelului din Wittenberg reprezintă protestul tînărului teolog faţă de sistemul indulgenţelor care îmbrăcase forme aberante prin activitatea călugărului dominican Johannes Tetzel. Scrise dintr-o motivaţie pastorală şi teologică, cu speranţa că vor constitui o bază pentru dezbateri teologice, tezele au fost traduse imediat din latină în limba germană şi răspîndite, în cîteva saptămîni, în toată Germania. „A fost începutul Reformei, al acelei mişcări care a schimbat lumea.”

În Scrisoarea deschisă Papei Leon al X-lea, Luther mai speră încă într-o conciliere cu instituţia papală, explicîndu-şi poziţia şi demascînd atacurile necinstite ale duşmanilor săi. Luther mai credea încă în buna-credinţă a papei, la acea dată. El anexează la scrisoare o lucrare scrisă în acea vreme, Despre libertatea creştinului, pe care o descrie ca fiind „doar o carticică, după cum arată şi forma ei, dar, totuşi, în ea se cuprinde suma unei vieţi creştineşti dacă-i patrunzi sensul”. În ea, Luther rezumă superb condiţia creştinului – „creştinul este liber şi domn peste toate, nefiind nicicînd un supus. Creştinul este slugă a tuturor lucrurilor, fiind supus oricui.” Libertatea se bazează doar pe credinţă, pe relaţia vie cu Hristos, pe care Luther o descrie într-un mod impresionant. Slujirea se bazează la rîndul ei pe dragoste, care vine din credinţa. El explica în continuare ce înseamnă justificarea prin credinţă şi implicaţiile ei pentru viaţa creştinilor, punînd astfel bazele unei etici protestante. Reformatorul se opunea cu fermitate argumentului că, dacă mîntuirea se putea obţine doar prin credinţa în Dumnezeu, atunci nu ar conta, de fapt, modul de viaţă al credinciosului. Pentru a clarifica o dată pentru totdeauna acest argument greşit, Luther a dezvoltat învăţătura sa despre faptele bune. Chiar dacă limbajul şi imaginile folosite de Luther provin din spiritualitatea mistică, această lucrare reprezintă, fără îndoială, „un document unic al gîndirii creştine în general şi al spiritualităţii protestante în special”.

Dintre cele trei mari lucrări ale anului 1520, Despre robia babiloniană este cea mai reprezentativă din punct de vedere teologic. Dacă în Către nobilimea germană, Luther cere reforma societăţii şi a bisericii din exterior, acum se dedică schimbărilor din interior, a teologiei, în special a învăţăturii despre sacramente. Luther face o comparaţie între captivitatea poporului evreu în Babilon şi robia creştinătăţii sub practica sacramentelor catolice, care erau create de oameni şi n-aveau nici un temei în Sfînta Scriptură. În lucrarea aceasta, Luther atacă mai direct bazele Bisericii Catolice medievale decît în Către nobilimea germană. Este evident că Luther nu s-a oprit doar la constatarea abuzurilor din Biserica Catolică medievală, ci a trecut la o confruntare directă cu teologia şi practica ei. Pe planul teologiei protestante, acest document este esenţial pentru întelegerea sacramentelor şi a rolului lor în obţinerea mîntuirii.

Către nobilimea germană a fost prima lucrare care conţine îndemnuri concrete referitoare la reforma bisericii, a universităţilor, precum şi a vieţii sociale şi politice. Importanţa lucrării constă mai puţin în descrierea acestor reforme, şi mai mult în justificarea lor teologică. La baza acestui pamflet se află doctrina revolutionară despre „preoţia tuturor credincioşilor”. Astfel, Luther a rasturnat relaţia tradiţională dintre stat şi biserică, prin care bisericii îi revenea puterea absolută. Timp de secole, papalitatea a considerat că toate autorităţile lumesti de la împărat în jos se aflau sub controlul absolut al bisericii şi că intervenţia bisericii în problemele seculare era absolut justificată, statului şi reprezentanţilor lui nefiindu-le însă permis să se amestece în problemele bisericii. Luther a respins categoric supremaţia bisericii asupra statului, chemîndu-i pe reprezentanţii statului să-ţi asume răspunderea pentru reforma bisericii din regiunile lor. Papalitatea a refuzat categoric să corecteze abuzurile din biserica şi să iniţieze un program de reformă. Ca urmare, Luther a formulat teza sa centrală conform căreia aceasta trebuia să fie obligaţia statului, care, la rîndul său, a primit-o ca putere de la Dumnezeu. Cum spune istoricul Keith Randell, „e clar că el abandonase orice speranţă de a reforma biserica din interior. Era necesar să fie impusă o schimbare din exterior. Această idee, mai mult decît oricare alta, a marcat sfîrşitul conceptului medieval de creştinătate şi intrarea în epoca modernă.”

Volumul mai cuprinde o scurtă biografie a lui Martin Luther scrisă de prof. dr. Petru Forna, un tabel cronologic al principalelor evenimente din acea perioadă, o prezentare a cauzelor Reformei şi rolului jucat de Luther, cît şi o introducere pentru fiecare dintre cele patru lucrări incluse, în care este schiţat contextul istorico-cultural în semnificaţia teologică ori istorică din perspectiva protestantismului, toate de preot dr. Daniel Zikeli.

Prezentare vol. II:

Editura LOGOS continuă în acest al doilea volum din Colecţia Reforma să ofere cititorilor din România posibilitatea de a lectura, în limba lor, scrierile esenţiale ale lui Martin Luther care au stat la baza Reformei. Dacă primul volum cuprindea patru lucrări fundamentale pentru direcţia gîndirii reformatorului german, critice pentru declanşarea Reformei, în prezentul volum sînt incluse opt lucrări care vizează în principal relaţia dintre schimbarea de mentalitate adusă de Reformă şi implicaţiile sociale ale acesteia. Luther şi-a pus întrebarea: „Ce consecinţe practice va avea învăţătura despre justificarea credinciosului prin credinţă?” Răspunsul s-a conturat în seria amplă de lucrări etice şi spirituale referitoare la viaţa socială şi bisericească, din care Editura LOGOS a selectat materialul acestui volum.

Cuprinsul vol. II:

O predică despre căsătorie

Despre Sfintele Patimi ale lui Hristos

Despre [faptul] că Isus S‑a născut evreu

Despre faptele bune

Scrisoare cãtre trei călugăriţe

Către domnii consilieri

Îndemn la pace

Împotriva hoardelorde tîlhari şi criminali ale ţăranilor

Dacă şi soldaţii pot fi mîntuiţi

 

Religie și putere


Religie si putereTitlu original: Religione e potere

Autori: Gianpaolo Romanato, Mario G. Lombardo, Ioan Petru Culianu

Traducere: Maria-Magdalena Anghelescu și Șerban Anghelescu

Editură: Polirom

Colecție: Biblioteca Ioan Petru Culianu

An: 2005

Preț: 23 RON

Lucrarea de fata cuprinde versiunile romanesti a trei studii: La Chiesa e lo Stato laico de G. Romanato, Per una economia politica dei beni religiosi de M.G. Lombardo si Religione e accrescimento del potere de I.P. Culianu (text care continua linia unei cercetari incepute deja prin „La religione come strumento del potere e mezzo di liberazione in ambito non cristiano”, Verifiche, 4, 1975, pp. 236-255). Impreuna, ele au alcatuit volumul Religione e potere, aparut in Italia, la Editura Marietti – Torino (1981), in colectia Chiesa sotto inchiesta, consacrata istoriei ecleziastice si dirijata de scriitorul si eseistul Franco Molinari. Volumul Religie si putere formeaza in mare masura un tot unitar, cele trei studii fiind in multe privinte complementare (in ciuda diferentelor de perspectiva teoretica si de metodologie evidentiate de autori – sau poate tocmai datorita lor). In orice caz, astfel l-au receptat publicul si presa italiana, in care ecourile lucrarii au fost insemnate si au persistat multi ani dupa aparitia ei.

Cuprins: Biserica si Statul laic • Pentru o economie a bunurilor religioase • Religia si cresterea puterii

 

Etichete: , , ,

Istoria bisericească universală – Mircea Păcurariu


Istorie bisericeasca universalaAutor: Ioan Rămureanu

Editura Institutului Biblic și de Misiune al BOR

An: 2004

Preț: 50 RON

Manualul de Istorie bisericeasca universala, intocmit de Pr. Prof. Dr. Ioan Ramureanu si publicat in 1992, la aproape patru ani de la moartea autorului, s-a dovedit a fi foarte util atat pentru elevii seminaristi de pe cuprinsul Patriarhiei Romane, cat si pentru studentii teologi si chiar pentru cercuri largi de doritori sa cunoasca istoria Bisericii crestine de la inceput. Calitatile atribuite acestui manual in prefata noastra la editia intai, pentru „stilul sau curgator, unitar, clar si bine ingrijit”, s-au confirmat pe deplin prin vasta sa utilizare. (Pr. Prof. Dr. Viorel Ionita)

 

Filosofia bizantină – Basile Tatakis


Filosofia bizantinaTitlul original: La philosophie byzantine

Autor: Basile Tatakis

Traducere: Eduard Florin Tudor

Editură: Nemira

Colecție: Byzantium

An: 2010

Deci nu există doar o filosofie occidentală, care vine în continuarea celei antice, ci există și filosofie bizantină?

Basile Tatakis, în Filosofia bizantină, tratează tema în ansamblul ei, de la naşterea sa autonomă în relaţie cu dogma creştină la preluarea elementelor din păgânism, subliniind mereu prin exemple multiple capacitatea scriitorilor-filosofi bizantini de a sublima rolul raţiunii în raporturile sale multiple cu creştinismul oficial, fondat pe credinţă.

În creuzetul imperial bizantin, aşa cum susţine autorul, se exprimă atât specificitatea elementelor orientale, cât şi esenţializarea elementelor de gândire greacă, dar şi creştină, fără ca un anumit echilibru să fie perturbat în civilizaţia bizantină, cu toată impresia de eterogenitate existentă. Raţionalitatea se dezvoltă aici prin diverse contacte, fără a afecta excelenţa unei spiritualităţi monahale ai cărei reprezentanţi prestigioşi, printre care Ioan Scărarul şi Simeon Noul Teolog, rezistă prin profunzimea trăirii şi a redării acesteia în registru filosofic trecerii timpului. Astfel, Dionisie Pseudo-Areopagitul şi Maxim Mărturisitorul îşi vor lăsa amprenta gândirii, fondate pe trăirea spirituală a relaţiei cu Dumnezeu.Emulaţia gândirii bizantine a continuat până la căderea Imperiului, ştafeta fiind prelată de popoarele ortodoxe din Răsăritul creştin.
„Ceea ce Roma a fost în Evul Mediu pentru lumea apuseană şi germanică, Bizanţul a fost pentru lumea greacă, slavă şi orientală. El a fost marele educator, marele iniţiator, care le-a adus tuturor religia şi mai multor popoare chiar şi civilizaţia. Spiritul pe care li l-a transmis, i-a infuzat profund, le-a cuprins puternic sufletul şi îi conduce şi azi, în acelaşi sens şi în aceeaşi măsură în care Roma papilor guvernează lumea catolică. Chiar mai mult poate, căci Bizanţul nu reprezintă pentru ei doar tradiţia religioasă.” (Basile Tatakis)

 

Vârstele vieții spirituale – Paul Evdokimov


Varstele vietii spiritualeTitlu original: Les Ages de la vie spirituelle

Autor: Paul Evdokimov

Traducere: Ion Buga

Editură: Humanitas

Colecție: Înțelepciune și credință

An: 2006

Cartea a cunoscut cel puțin încă două ediții în limba română, dar își merită popularitatea.

Intelepciunea e savoare: ea inseamna a gusta din cunoasterea Celui cu totul altul. Credinta inseamna certitudinea ca aceasta cunoastere e nesfarsita, ca savoarea ei e inepuizabila. Textele acestei colectii se refera la o asemenea cunoastere, la stradania de a o atinge, de a-i simti gustul veritabil. Ele vorbesc, cel mai adesea, in numele unei experiente personale si au, de aceea, simplitatea, precizia si prospetimea unei cunoasteri vii.

„Lucrarea de fata constituie unul dintre roadele cele mai bune pe care le-a dat pana acum gandirea teologica ortodoxa in stradania ei de a crea ceea ce s-ar putea numi «sinteza neopatristica», sinteza ce a inceput sa se contureze in urma intalnirii marilor ganditori si teologi rusi din exil (Berdiaev, Bulgakov, Lossky, Afanasiev, Florovski etc.) cu duhul occidental, cu realitatea civilizatiei apusene, in spatiul Apusului. Confruntarea i-a determinat pe ortodocsi sa caute, sa redescopere, sa constientizeze si sa revalorifice cuvantul pe care Rasaritul ortodox il are de spus, iar aceasta într-un limbaj contemporan.

Cartea e un itinerariu ametitor, construind cu o uimitoare usurinta punti spirituale intre cele mai variate conceptii, vremuri, nume, spatii: de la Sfantul Irineu la Freud, de la Kierkegaard la Sfantul Nicodim Aghioritul, de la Sfantul Varsanufie la Sartre. […] Este un mesaj care inaugureaza dialogul unor oameni liberi si maturi, ortodocsi si neortodocsi, credinciosi sau necredinciosi, dar sinceri si sensibili la cele mai adanci probleme ale existentei.” (Pr. Prof. Ion Buga)

 

Tradiția creștină. O istorie a dezvoltării dogmei – Jaroslav Pelikan


Traditia crestinaTitlu original: The Christian Tradition. A History of the Development of Doctrine

Autor: Jaroslav Pelikan

Traducere: Silvia Palade (I, III, IV), Nicolae Buga (II), Mihai-Silviu Chirilă (IV, V)

Editură: Polirom

An: 2004-2008

Prezentarea volumelor:

I – Volumul este prima traducere facuta in limba romana a unei carti despre istoria dogmelor, iar autorul, unul dintre cei mai mari istorici-teologi din lume. O lucrare in cinci volume – Nasterea traditiei universale (100-600), Spiritul crestinismului rasaritean (600-1700), Evolutia teologiei medievale (600-1300), Reforma Bisericii si a dogmei (1300-1700), Doctrina crestina si cultura moderna (de la 1700) – care surprinde intr-o viziune unitara fundamentele doctrinare ale traditiei crestine, prezentind o paralela intre cele doua Biserici, rasariteana si apuseana. In acelasi timp, fiecare dintre cele cinci volume este conceput ca o unitate de sine statatoare. Daca, de pilda, cineva interesat de arta medievala sau de politica din perioada Reformei doreste sa cerceteze fundamentele doctrinare in domeniul respectiv, va putea folosi volumul potrivit din aceasta serie ca pe o lucrare de sine statatoare. Acest prim volum prezinta istoria unei perioade framintate din viata Bisericii, la sfirsitul careia s-a realizat „consensul ortodox”, ce a stat la baza formularilor doctrinare crestine. Jaroslav Pelikan insista asupra relatiei subtile dintre ceea ce crestinismul a crezut, ceea ce invatatorii au propovaduit si ceea ce Biserica insasi a marturisit ca dogma pe parcursul primelor sase secole ale istoriei sale.

Cuprins: Preparatio evanghelica • In afara curentului principal • Credinta Bisericii universale • Taina Treimii • Persoana Dumnezeu-Omului • Natura si har • Consensul ortodox

II – Ex Oriente lux! Lumina cunoasterii vine din Orient – obisnuiau sa spuna cei din vechime. Spatiul crestinatatii orientale a fost pina de curind putin cunoscut istoriografiei bisericesti occidentale, desi aici s-au desfasurat marile controverse teologice care au avut ca rezultat precizarea doctrinei crestine. In ciuda acestui fapt sau poate tocmai de aceea, Jaroslav Pelikan exploreaza un mileniu de istorie crestina in Rasarit, prezentind, din perspectiva istorica, principalele probleme teologice aparute incepind din secolul al VII-lea (disputa despre vointele lui Hristos, disputa legata de icoane), chestiunile de ordin teologic si administrativ care au condus la ruptura de Biserica Apusului, pozitia Rasaritului fata de Islam si ultima perioada de inflorire a spiritualitatii rasaritene care a durat pina in secolul al XVIII-lea.

Cuprins: Ex Oriente lux • Autoritatea Parintilor • Unire si impartire in Hristos • Dualitatea ipostasurilor • O fire intrupata a lui Dumnezeu-Logosul • Lucrari si vointe la unison • Hristos – omul universal • Imaginile Invizibilului • Chipuri – cioplite sau nu • Imaginile ca idoli • Imaginile ca icoane • Originile teologice ale Schismei • Filioque • Apararea monoteismului trinitar • Treime si unicitate • Unul Dumnezeu – si Profetul Sau • Ultima inflorire a Ortodoxiei bizantine • Ruptura definitiva cu doctrina apuseana

III – Perioada cuprinsa intre anii 600 si 1300 reprezinta pentru gindirea crestina a Apusului o epoca de reevaluari si precizari ale unor doctrine ramase neclarificate in epocile anterioare si de raspunsuri doctrinare la probleme noi. Teme fundamentale ale crestinismului – raportul dintre natura si har, dintre har si liberul arbitru, paradoxul dreptatii si milei lui Dumnezeu, prezenta reala a lui Hristos in Euharistie, cinstirea Fecioarei Maria – revin in actualitate, fiind analizate atit pe baza revelatiei biblice si a tezaurului patristic, cit si beneficiind de dezvoltarea gindirii filosofice. Ca si in prezentarea crestinismului rasaritean, un loc aparte in acest volum il are raportul dintre crestinismul occidental si celelalte religii monoteiste cu care acesta a intrat in contact. Urmind acelasi principiu cronologic al evolutiei doctrinei, Jaroslav Pelikan surprinde modul in care opera lui Augustin a influentat Occidentul crestin timp de un mileniu, dar si afirmarea unor teologi a caror doctrina va deveni referentiala pentru Biserica din Apus. Cu acest volum, autorul incheie prezentarea evolutiei doctrinei crestine din Antichitatea si Evul Mediu crestine, ultimele doua volume dedicindu-le Reformei si raportului dintre religie si cultura moderna.

Cuprins: Evul Mediu ca „ev al credintei” • Integritatea traditiei catolice • Dincolo de sinteza augustiniana • Planul mintuirii • Comunicarea harului • Summa Theologica

IV – Reformarea Bisericii apusene s-a desfasurat pe durata mai multor secole, intre anii 1300 si 1700. Teologia lui Martin Luther a fost doar punctul culminant al unui proces inceput anterior prin Hus si Wycliffe, care au expus opinii diferite de invatatura oficiala a Bisericii. Reforma a pus in discutie insesi fundamentele Bisericii crestine: unitatea, sfintenia si apostolicitatea Bisericii, raportul dintre autoritatea bisericeasca si centralitatea Scripturii, cel dintre preotia universala si cea sacramentala, realitatea prezentei in Euharistie. Acestea sint si principalele teme tratate de volumul al patrulea al Traditiei crestine, in care Jaroslav Pelikan prezinta cauzele si, mai ales, efectele Reformei. Consecvent principiului abordarii cronologice a dezvoltarii doctrinei, autorul urmareste evolutia teologiei apusene de la un consens patristic fundamentat pe doctrina lui Augustin la o diversitate care se revendica in multe dintre aspectele sale, in mod ironic, tot de la gindirea augustiniana, avind in centru ideea ca Scriptura e singura sursa a revelatiei si ca ea ii vorbeste nemijlocit fiecarui credincios in parte.

V –

Volumul care incheie monumentalul proiect Traditia crestina, opera a unuia dintre cei mai mari teologi ai secolului XX.

Rationalism, agnosticism si incredere nemasurata in capacitatea stiintei de a raspunde la orice intrebare, pe de o parte; pietism, misticism ce imbraca adesea forme excesive si o viziune apocaliptica, pe de alta parte – astfel ar putea fi descrise raporturile dintre cultura moderna si teologia crestina dupa 1700. Al cincilea volum din monumentala lucrare Traditia crestina a lui Jaroslav Pelikan prezinta evolutia gindirii crestine in perioada care a urmat Reformei si adaptarea mesajului evanghelic la o cultura secularizata, in care acesta trebuie sa se confrunte cu indiferentismul si cu o veritabila „piata” a ideilor religioase. Dovedind obiectivitate in tratarea cauzelor care au dus la criza spirituala a lumii moderne, lucrarea se constituie intr-un posibil punct de pornire pentru reconcilierea dintre cultura si teologie, in asa fel incit Hristos sa intre din nou in cetate, iar lumea sa-si reia calatoria catre Dumnezeu.

„Asemenea seriei pe care o incheie in mod stralucit, acest volum poate fi recomandat fara rezerve drept cea mai buna si mai ampla introducere in subiect disponibila in prezent.” (Alister E. McGrath, Times Higher Education Supplement)

 

Istoria Bisericii Ortodoxe în Împeriul Bizantin – Hans Georg Beck


Istoria Bisericii Ortodoxe in BizantTitlu original: Geschichte der orthodoxen Kirche im byzantinischen Reich

Autor: Hans-Georg Beck

Traducere: Vasile Adrian Carabă

Editură: Nemira

Colecție: Byzantivm

An: 2012

Preț: 51 RON

O carte de peste 500 de pagini, scrisă de un cunoscut bizantinolog, care face parte dintr-o colecție ce merită toată atenția românilor, fie ei ortodocși sau de altă confesiune, pentru că propune publicului românesc titluri importante despre un subiect imposibil de ocolit în spațiul nostru geografic: Bizanțul.

„O înţelegere a Bisericii Bizantine, ţinând cont de particularitatea ei,  se poate realiza probabil doar atunci când istoria acestei Biserici  este scrisă pentru ea însăşi. Însă tocmai acest lucru i s-a întâmplat  rar. De la Eck, Luther şi Melanchton, de la Baronius şi de la  centuriatorii din Magdeburg ea stă la dispoziţie – sub diferite auspicii  şi cu un succes continuu schimbător – ca o mină productivă pentru  bătăliile pe muniţie ale confesiunilor. Aceasta înseamnă că nu puţine  pagini ale istoriei Bisericii Bizantine, mai ales cele cu privire la  structura ei, ajung rar să fie prezentate, dar, şi atunci când se  întâmplă, în prim-plan se află disputele cu Roma, înainte de toate cu  credinţa romană şi cu pretenţiile de primat ale Romei. Oricât de  importante ar fi şi oricât de mult se articulează în acestea Biserica  Bizantină, ele nu reprezintă totuşi întregul.“

 

Etichete: , ,

Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine


Istoria literaturii crestine vechiTitlu original: Letteratura cristiana antica

Autori: Claudia Moreschini și Enrico Norelli

Traducere: colectiv

Editură: Polirom

An: 2013

Preț: 99 RON

Demnă de toată lauda este revenirea în oferta Polirom a acestei cărți. Prima ediție, foarte dificil de procurat integral, a fost publicată pe parcursul mai multor ani, între 2002-2004. O carte foarte utilă celor care vor să afle măcar câte ceva despre literatura patristică. Fiind vorba despre o istorie, nu avem prezentări complete ale autorilor, însă cele mai importante scrieri sunt analizate individual, suficient pentru un cititor nespecialist.

Prezentare generală:

Productia literara crestina a constituit adesea un instrument de lucru indispensabil pentru istoria Bisericii vechi sau un aspect particular al gindirii patristice. Lucrarea lui Claudio Moreschini si Enrico Norelli evidentiaza insa contributia inestimabila pe care crestinismul a adus-o la formarea culturii occidentale – a culturii in sens larg, cuprinzind nu doar aspectele artistice, ci si gindirea, problematicile, solutiile pe care crestinismul primelor secole le-a produs si le-a trait. Prin continuturi si genuri puternic inradacinate in traditie, dar, in acelasi timp, noi, originale, literatura crestina, al carei nucleu este particularitatea mesajului evanghelic, a marcat trecerea de la civilizatia antica la cea medievala.
Din cuprins (cele doua volume):

Epistolele lui Pavel si traditia epistolara paulina • Traditia evanghelica • Traditia ioanina • Cele mai vechi apocalipse crestine • Crestinismul si antichitatea tirzie • Scriitori greci implicati in controversa ariana • Poezia crestina apuseana • Augustin • Epoca invaziilor barbare in Occident • Poezia liturgica greaca • Istoriografia crestina greaca

Prezentarea individuală a volumelor:

I. Lucrarea lui Claudio Moreschini si Enrico Norelli evidentiaza contributia inestimabila pe care crestinismul a avut-o la formarea culturii occidentale – a culturii in sens larg, desigur, cuprinzind nu doar aspectele artistice, ci si gindirea, problematicile, solutiile pe care crestinismul primelor secole le-a produs si le-a trait. Se recupereaza particularitatea mesajului evanghelic, nucleul oricarei forme literare crestine. Avind continuturi si genuri puternic inradacinate in traditie, dar in acelasi timp noi, originale, aceasta literatura a marcat trecerea de la civilizatia antica la cea medievala.

II. Tomul al doilea continua prezentarea istoriei literaturii patristice din Occident si Orient pina la inceputurile Evului Mediu. De la opera augustiniana si pina la poezia liturgica greaca din secolul al VI-lea, ni se propune o ampla panorama a productiei literare crestine a celor mai importanti autori, dar si a celor mai putin cunoscuti. Structurarea lucrarii pe epoci istorice si regiuni geografice (perioada marilor concilii, regatele romano-barbare, Gallia, desertul egiptean, Africa vandalica etc.) si contextualizarea politico-istorica ofera cititorului noi chei de lectura a literaturii crestine vechi.

Cuprins: Augustin • Epoca invaziilor barbare in Occident • Literatura din regatele romano-barbare din Occident • Perioada conciliului de la Efes. Teofil si Chiril al Alexandriei • Dezbateri teologice precalcedoniene si postcalcedoniene in Orient • Asceza si spiritualitate • Poezia liturgica greaca • Istoriografia cestina greaca • Exegeti greci minori

 

Patericul – Cristian Bădiliță (trad.)


patericTraducător: Cristian Bădiliță

Editură: Adevărul Holding

An: 2011

Preț: 35 RON

După cele trei ediții publicate la Polirom, Cristian Bădiliță își publică traducerea Patericului într-o variantă cu mult mai multe șanse de a ajunge la publicul larg, nu atât datorită prețului, cât mai ales din pricina reclamei mult mai agresive pe care o practică Adevărul Holding.

„La început a fost tăcerea. „Un frate l-a întrebat pe avva Visarion: «Ce să fac?». Bătrînul îi zice: «Taci si nu te măsura pe tine însuţi»””. Tăcerea purificatoare, terapeutică, practicată nu numai de Părinţii din pustiu, ci de toţi novicii din marile religii sau filozofii soteriologice (hinduism, budism, iudaism, în varianta ascetică, pitagorism etc.). Dacă însă totul ar fi fost tăcere, nimic n-ar fi putut răzbate pînă la noi, iar noi, astăzi, poate nici n-am exista. Căci lanţul generaţiilor se ţine pe cuvînt, pe gest, pe faptă, cuvîntul, gestul si fapta alcătuind ceea ce se numeşte tradiţie: bagajul cultural pe care oricine îl găseşte în faţa ochilor atunci cînd intră în viaţă. O altă apoftegmă, ceva mai îngăduitoare, spune: „Un frate l-a întrebat pe avva Pimen: «Ce este mai sănătos: să vorbeşti ori să taci ?» Bătrînul îi răspunde: «Cine vorbeşte din dragoste de Dumnezeu, bine face; la fel, cine tace din dragoste de Dumnezeu»””. Aşadar, cuvînt şi tăcere despre Dumnezeu. Patericul nu este altceva decît urma vizibilă, scriptică a acestor tăceri şi vorbiri neîntrerupte despre Dumnezeu, pe o perioadă de aproxi­mativ două secole, IV şi V, în pustiurile egiptene, sinaitice şi palestiniene.” Cristian Badilita

Prezentare pe site-ul Polirom:

Patericul, o lucrare fundamentala oferita cititorilor intr-o versiune riguroasa, stiintific stabilita, prevazuta cu elementele unui foarte bun acces cultural la text.

„O carte este importanta in masura in care ne pregateste pentru moarte; el este in acelasi timp un manual de dezvatare a lucrurilor nesemnificative, a fleacurilor, a dogmatismului uscat, care inchircesc sufletul si fac aerul din jurul nostru irespirabil. Dar mai presus de toate, Patericul este un minunat insotitor al sufletului catre moarte. Curajul, bunatatea, delicatetea, iubirea si smerenia personajelor din Pateric fac din ele mai mult decit niste simple modele ascetice, mai mult decit niste campioni maniaci ai postului si rugaciunii. Cu ei, de fapt, o imensa armata de cavaleri desavirsiti reinvie pentru o clipa, din faldurile blonde ale pustiului, pentru a ne reaminti ca Dumnezeu ne-a facut, pe toti, la origine, oameni cu «aripi de foc», dupa chipul si asemanarea Sa.” (Cristian Badilita)

Dintr-o recenzie scrisă de Mirela Teodorescu:

Cuvântul Pateric vine de la patir care în limba greacã înseamnã tată; am zice „învăţături ale Părinţilor duhovniceşti”, am putea zice „învăţături ale bătrânilor”. „Cartea bătrânilor”, aşa se mai numeşte Patericul. Şi când sunt referiri ale Părinţilor duhovniceşti la învăţăturile din Pateric, găsim referirile în înţelesul acesta, de „Cartea bătrânilor”. Călugăr în limba greacã cuprinde şi cuvântul gheron, care înseamnã bătrân. Calos înseamnã bun sau frumos. Cu acelaşi cuvânt se poate exprima cuvântul „bun” sau „frumos”, calos­gheron ar fi „bătrân frumos”, deci cuvântul „călugãr” din limba română este un cuvânt alcătuit din cuvintele greceşti calos­gheron. Nu numai bătrânii sunt călugări, sunt şi tineri care sunt călugări, dar, etimologic, cuvântul „călugăr” înseamnã „bătrân frumos”. Deci „Cartea bătrânilor” sau Patericul înseamnã cartea celor care au experienţă, cartea celor care au ajuns la nişte concluzii, cartea celor ce vorbesc cu autoritate. Vorbesc şi tinerii cu autoritate, dar autoritatea bătrânilor n­u o au decât bătrânii. Când eşti bătrân se consideră că ai acumulat de­-a lungul anilor o experienţă, se consideră că ai ajuns la nişte concluzii temeinice, la nişte concluzii pe care le poţi oferi şi altora. Şi e mare lucru ca un tânăr să înceapă cu experienţa şi cu concluziile bătrânilor.

Denumirea de “părinţii pustiei” cuprinde un grup influent de eremiţişi cenobiţi (trăitori în viaţa de obşte), începând cu secolul al IV-lea, care s-au stabilit în deşertul egiptean. Originile monahismului răsăritean şi apusean se găsesc în aceste comunităţi solitare şi religioase de asceţi. Pavel al Tebei este primul pustnic menţionat care a stabilit o tradiţie monahală ascetică şi de contemplaţie, iar Pahomie al Tebaidei este considerat fondatorul cenobitismului sau a monahismului timpuriu. Cu toate acestea, la sfârşitul secolului al III-lea, Antonie cel Mare conducea colonii de pustnici în mijlocul acestei regiuni. El a devenit curând eroul religios şi al retragerii arhetipale în Biserică, faimă datorată în mare parte şi popularei scrieri a sfântului Atanasie cel Mare, Vita St. Antoni. Aceşti primi monahi au atras numeroşi ucenici în jurul aşezărilor lor austere mai ales prin modul lor simplu, neobişnuit şi concentrat de căutare a mântuirii şi îndumnezeirii. Părinţilor pustiei li se cereau adesea călăuzire sau îndrumare spirituală şi sfaturi de către ucenicii lor. Aceste răspunsuri, au fost păstrate şi adunate în diferite culegeri de apoftegme ale Părinţilor pustiei, sau Patericele.

 

Canonul Ortodoxiei I – Ioan I. Ică jr.


Canonul OrtodoxieiAutor: Ioan I. Ică jr.

Editură: Deisis

An: 2008

Canonul Ortodoxiei este titlul generic al unei serii prevazute sa apara in cinci volume si care isi propune restituirea integrala a tuturor documentelor constitutive ale identitatii crestine ortodoxe. Lectura lor va oferi cititorului posibilitatea de a avea un raspuns avizat si riguros exact la intrebarea: ce sunt ortodoxia crestina si crestinismul ortodox in forma lor canonica? Volumul de fata, care inaugureaza aceasta serie, este dedicat Canonului apostolic al primelor secole si include un corpus de texte si documente scripturistice, martirice, liturgice si disciplinare care reveleaza existenta inainte de anul 325 a unui crestinism al originilor, integral, viu si riguros, care isi exprima rigoarea in termenii notiunii fundamentale de canon. Inainte de a promulga dogme, definitii sau tomosuri (cum se va face in epoca imperiala bizantina), Biserica apostolica a primelor secole si-a formulat normativul identitatii sale intr-o serie de canoane: canonul scripturistic, canonul adevarului credintei, canonul etic si disciplinar al vietii si mai ales canonul liturgic. Cititorul interesat are acces in acest volum la: — primele acte martirice si apologii crestine; — corespondenta discipolilor directi ai apostolilor: Clement Romanul si Ignatie Teoforul; — primele aparari ale Traditiei apostolice de catre Irineu al Lyonului si Tertulian; — documentele literaturii canonice apostolice in integralitatea lor: Didahia Apostolilor, Traditia Apostolica, Canoanele Bisericesti ale Apostolilor si Constitutiile Apostolilor; si — cele mai vechi colectii pastrate de rugaciuni ale Bisericii vechi: principalele anaforale euharistice, Euchologion-ul lui Serapion din Thmuis si mai ales cel mai vechi Euchologion bizantin pastrat in codicele Barberini graecus 336. Actualitatea si importanta permanenta a acestor documente fondatoare se dovedeste acuta in zilele noastre cand, pe fondul unei ingrijoratoare amnezii a esentelor, crestinismul apostolic e supus unor tot mai radicale si virulente atacuri mediatice si eforturi de deconstructie si subminare. Studiul introductiv, amplu si erudit, propune un exercitiu de memorie si reasimilare reflexiva a traditiei ortodoxe ca proces viu de realizare istorica si ecleziala a unei Forme canonice identificate cu misterul paradoxal si inepuizabil al Persoanei lui Iisus Hristos Cel rastignit si preaslavit, Fiul vesnic al Tatalui si Capul in Duhul Sfant al creatiei celei noi. Identificarea si realizarea acestui Canon, ireductibil la scheme osificate, e o invitatie la inteligenta, smerenie si discernamant personal.


Planul intregii serii a Canonului Ortodoxiei este urmatorul:

I. Canonul apostolic al primelor secole (volumul de fata)

II. Canonul dogmatic si disciplinar al Sinoadelor Ecumenice (325–843)

III. Canonul dogmatico-polemic al Bisericii bizantine (843–1453)

IV. Canonul hagiografic (Sinaxarul) Bisericii bizantine

V. Canonul dogmatico-polemic al Bisericii rasaritene postbizantine

 

Istoria Imperiului Bizantin – A.A. Vasiliev


Istoria Imperiului BizantinTitlu original: История Византийской империи

Autor: A.A. Vasiliev

Traducere: Ionut‑Alexandru Tudorie, Vasile‑Adrian Caraba, Sebastian-Laurentiu Nazaru

Editură: Polirom

Colecție: Historia

An: 2010

Preț: 80 RON

Scrisa de unul dintre cei mai reputati bizantinologi ai secolului XX, lucrarea urmareste in desfasurarea ei o istorie ce se intinde de la domnia lui Constantin cel Mare pina la cucerirea Constantinopolului de catre Mahomed al II-lea. Abordarea complexa adoptata de Vasiliev – autorul prezentind si comentind nu doar evenimentele politice si militare, ci si relatiile comerciale, viata religioasa si realizarile culturale – face din Istoria Imperiului bizantin cel mai cuprinzator studiu din acest domeniu. Dincolo de bogatia informatiei si acuratetea analizei, cititorul poate contempla spectacolul fascinant al unei mari civilizatii.
„Analiza istoriei bizantine a lui Vasiliev este unica in domeniu. E completa, incluzind o prezentare a literaturii si artei pentru fiecare perioada discutata, in timp ce toate celelalte lucrari de acest gen, chiar si cele mai recente, fie sunt conditionate de timp, fie neglijeaza unele aspecte ale civilizatiei orientale… Aceasta recunoscuta si apreciata Istorie a Imperiului bizantinnu mai are nevoie de nicio recomandare. Redactata initial in limba rusa, a fost tradusa in engleza, franceza, spaniola si turca. A fost intotdeauna preferata de studenti.” (The Catholic Historical Review)
 

Etichete: , , ,

Viața lui Isus povestită de un credincios – Paul Johnson


Viata lui IsusAutor: Paul Johnson

Traducere: Liliana Donose Samuelsson

Editură: Humanitas

An: 2011

Preț: 25 RON

Paul Johnson ne vorbeşte în această carte despre viaţa şi învăţăturile lui Isus. O face cu siguranţa unui istoric, cu talentul unui scriitor şi cu pasiunea unui credincios, oferindu-ne biografia mişcătoare a unei personalităţi care a schimbat cursul istoriei şi a inspirat una din marile religii ale lumii.

„Johnson evaluează puţinele lucruri care se cunosc despre copilăria şi tinereţea lui Isus, şi explică de ce nu se spun mai multe despre acest subiect; discută sentimentele personale ale lui Isus; observă calităţile învăţăturilor lui, în special cele din pilde; subliniază rezervele acestuia faţă de minunile pe care le înfăptuieşte; şi analizează modul diferit în care li se adresează bărbaţilor, femeilor, copiilor şi bătrânilor. Autorul prezintă cele «zece noi porunci» pe care Isus le-a introdus în faptă şi vorbă, cu care voia să-şi pregătească ucenicii nu să schimbe lumea, ci să intre în împărăţia lui Dumnezeu. În sfârşit, Johnson examinează cu o credinţă inteligentă Patimile, Învierea şi perioada care a urmat până la Înălţare.” (Ray OLSON, Booklist)

 

Etichete:

O istorie a Bizanțului – Timothy E. Gregory


O istorie a BizantuluiAutor: Timothy E. Gregory

Traducere: Cornelia Dumitru

Editură: Polirom

Colecție: Historia

An: 2013

Preț: 50 RON

Pentru că istoria Ortodoxiei nu poate fi despărțită de Bizanț, pentru că în Răsărit au avut loc Sinoadele Ecumenice, pentru că dogma ortodoxă s-a reformat mult mai puțin de-a lungul timpului și a rămas, astfel, mai fidelă modelelor inițiale, această carte se recomandă ca lectură de căpătâi pentru orice creștin care vrea să înțeleagă mai bine spațiul în care locuiește și contextul cultural-istoric ce caracterizează Peninsula Balcanică.

Imperiul Bizantin a avut un rol esential in pastrarea culturii Antichitatii clasice pina in momentul in care Occidentul a fost pregatit sa o primeasca. Importanta lui sta insa in primul rind in ceea ce a creat si in bogatia de idei si principii, adesea contradictorii, pe care le-a imbratisat. Pornind de la cele mai recente cercetari, Timothy E. Gregory infatiseaza succint intreaga istorie a Imperiului Bizantin, din epoca lui Constantin cel Mare (306-337) pina la caderea Constantinopolului (1453), fara a ocoli principalele probleme istoriografice pe care le pune aceasta. Abordata cronologic, istoria politica alterneaza cu prezentarea vietii sociale si economice sau a culturii bizantine, autorul schitind tabloul unei societati pline de culoare si vitalitate, o veritabila punte de legatura intre Orient si Occident.
 
Din cuprins:

Criza din secolul al III-lea • Renasterea sub Diocletian • Epoca lui Constantin cel Mare • Secolul al IV-lea: de la Constantiu al II-lea la Teodosie I • Epoca lui Iustinian • „Evul intunecat” bizantin: sfirsitul secolului al VI-lea si secolul al VII-lea • Dinastia Isauriana si iconoclasmul • Lupte nesfirsite in jurul icoanelor • Inceputul Dinastiei Macedonene • Apogeul puterii bizantine •   Comnenii • Consecintele celei de-a patra cruciade • Inceputul declinului •   Sfirsitul imperiului • Bizantul dupa caderea Constantinopolului

 

Credo – Jaroslav Pelikan


CredoAutor: Jaroslav Pelikan

Traducere: Mihai‑Silviu Chirilă

Editură: Polirom

An: 2010

Preț: 55 RON

Monografie comprehensiva dovedind o exceptionala eruditie, Credo este rezultatul unei activitati de cercetare academica a crezurilor si marturisirilor de credinta pe care autorul a desfasurat-o vreme de 60 de ani. Actualul volum constituie sinteza acestei activitati si abordeaza chestiunile esentiale legate de simbolurile de credinta: originea crezurilor; rolul lor religios, dar si politic; cum se raporteaza acestea la institutiile si cultul crestin; cum ne ajuta in studierea istoriei celor mai importante confesiuni crestine.
„Lucrare de mare eruditie, pe care luciditatea prozei lui Pelikan o face totusi accesibila publicului larg.” (Luke Timothy Johnson)
„O lucrare de o profunda perceptie si generozitate ecumenica, rezultatul unui studiu extraordinar.” (Robert Louis Wilken)
Credo dovedeste inca o data de ce Jaroslav Pelikan, un erudit pasionat, este cel mai mare teolog istoric al timpului nostru.” (Lawrence S. Cunningham)
„Indispensabila… Este putin probabil ca o asemenea realizare sa poata fi depasita.” (Donald K. McKim)

Cuprins:

Definitia crezului si a marturisirii • Continuitate si schimbare in crezuri si marturisiri • Scriptura, traditie si crez • Autoritatea crezurilor si a marturisirilor • Istoria crezurilor si a marturisirilor • Afirmarea credintei in ortodoxia rasariteana • Expuneri ale credintei in crestinismul modern
 

Etichete: , , ,

 
%d blogeri au apreciat: