RSS

Arhive pe categorii: Teologie dogmatică

Tratat fundamental despre credință – Karl Rahner


Tratat fundamental despre credinta Titlu original: Grundkurs des Glaubens

Autor: Karl Rahner

Traducere: Talos Marius

Editură: Galaxia Gutenberg

An: 2005

Preț: 46 RON

Fascinaţia şi actualitatea „Tratatului fundamental despre credinţă” al lui Karl Rahner constau în profunzimea spirituală şi forţa speculativă cu care sunt abordate întrebările capitale ale creştinilor din timpul său: ce înseamnă să fii creştin, care este temeiul speranţei acestuia şi, în fine, cum se poate trăi cu probitate intelectuală credinţa creştină în lumea de astăzi. Aşa cum o arată titlul, această lucrare este un „Tratat fundamental despre credinţă”: în ea nu este vorba doar despre nişte întrebări teologice particulare, ci despre esenţa creştinismului, în ansamblul său, gândit în legătura lui intrinsecă cu totalitatea existenţei umane. Într-o lume dominată de pozitivismul ştiinţific, Karl Rahner nu oboseşte să afirme că viaţa omului este învăluită în misterul inepuizabil al lui Dumnezeu, care i se comunică necontenit. În această relaţie aparent paradoxală se află şi temeiul ultim al demnităţii omului: într-adevăr, potrivit lui Rahner, autonomia omului creşte în mod direct proporţional cu legătura pe care acesta o are cu Dumnezeu, originea şi orizontul lui ultim. Mister şi autocomunicare, aceste concepte sunt menite, în viziunea teologului german, să ofere, lumii de astăzi, un acces către Dumnezeu şi către om în legătura lor originară. Karl Rahner (1904-1984) s-a născut la Freiburg în Breisgau. Intrat în 1922 în ordinul călugărilor iezuiţi, devine preot în 1932. Urmează cursuri de filosofie cu Martin Heidegger, iar în 1936 primeşte titlul de doctor în teologie dogmatică. Suspendat din învăţământ în timpul celui de-al doilea război mondial, în 1948 este titularizat profesor de dogmatică la Universitatea din Innsbruck, iar din 1964 preia catedra de filosofia religiei a Universităţii din München. Între 1967 şi 1971, când devine profesor emerit, el activează în cadrul Universităţii din München. Prin funcţiile de teolog peritus la Conciliul Vatican II şi de membru al Comitetului Teologic Internaţional până în 1972, precum şi prin cele peste 4000 de titluri din bibliografia lui, Karl Rahner se afirmă ca unul dintre numele cele mai importante ale gândirii teologice din secolul XX.

Reclame
 

Etichete:

Summa theologica – Toma din Aquino


Summa theologicaTitlu original: Summa theologica

Autor: Toma din Aquino

Traducere: Alexander Baumgarten (coord.)

Editură: Polirom

An: 2009

Preț: 88 RON

Toma din Aquino a ilustrat in cea mai importanta opera a sa, Summa theologica, spectacolul unei vieti intelectuale magnifice, care a reunit teologia si filosofia intr-un efort de intelegere a Creatorului si a ordinii creatiei. Alaturind sursele grecesti si arabe ale filosofiei celor iudaice si patristice ale crestinismului, el a realizat o sinteza a carierei sale intelectuale. Expresie vie atit a solutiilor pe care gindirea scolastica le-a dat problemelor ce izvorau din sursele mentionate, cit si a tensiunilor in urma carora s-a nascut modernitatea europeana. Summa theologica poate fi inteleasa doar prin prisma circumstantelor in care a aparut, fiind un dialog al ideilor vehiculate de dominicani, franciscani si seculari in mediul intelectual de la Universitatea din Paris a secolului al XIII-lea. Acest volum cuprinde integral prima parte a operei, dedicata chestiunilor de teologie speculativa, angelologie, antropologie si filosofie politica, urmind ca in celelalte trei volume sa intilnim chestiuni de teologie morala, filosofia dreptului si teologia sacramentelor.

Dintr-o recenzie de Marius Cruceru publicată pe blogul Scriptorie:

Summa este o probă de mare dificultate pentru orice traducător, fie acesta absolvent de clasice, în ce priveşte limba, dar şi în ce priveşte conţinutul, un test greu pentru orice absolvent de filozofie sau de teologie. Dacă Alex Baumgarten s-ar fi apucat singur de această intreprindere acum, cu toată admirația pe care i-o purtăm unii dintre noi, aș fi fost sceptic în privinţa reuşitei.

Alegerea sa pentru un colectiv atît de divers, în care sînt reprezentate atîtea competențe este singura variantă pentru o intreprindere ca aceasta în ziua de azi, cînd interdisciplinaritatea caută să recupereze ceea ce a pierdut universitatea faţă de Evul Mediu: continuitatea teologiei cu filozofia şi cu ştiinţa discursului. Fragmentarea de tip teologie faţă de filozofie şi separarea acestora de filologie era străină şi lui Augustin, dar şi lui Toma. Colectivul coordonat de Alexander Baumgarten ne oferă prilejul unei nostalgii, în sensul etimologic al cuvîntului, spre vremea grupurilor de truditori din mănăstirile iezuite.

Pentru a traduce Toma nu este de ajuns o calificare în limbile clasice, chiar dacă se poate adăuga o competenţă în teologie şi o diplomă în filozofie. Toma trebuie interpretat, nu doar tradus. Conciziunea limbii, largile sfere semantice dezvoltate de autor în context, în domeniul lexicului, structurile conceptuale complexe, care se reflectă în sintaxa uneori arborescentă sau prea frustă, toate acestea presupun un efort, pe care mai ales specialistul în limbi clasice îl poate aprecia în adevarată măsură, iar teologul și filozoful trebuie să îl respecte.

Așa cum am arătat, textul tomist trebuie interpretat corect (??? ce va fi însemnat aceasta; complexă idee cînd ne referim la ideologizarea unor asfel de texte) pentru a face o traducere bună și trebuie tradus bine pentru o interpretare corectă, fiindcă textul lui Toma devine un text de nivel 0, care presupune, la rîndul lui exegeze, comentarii, interpretări.

Colectivul coordonat de Alexander Baumgarten realizează nu numai o traducere școlărească admirabilă (în sensul de scholar), ci o transpunere care a presupus ca pas precedent, şi anume o bună echipare în filozofia și teologia medievală.

 

Teologia bizantină – John Meyendorff


teologia-bizantina-tendinte-is-detail_sAutor: John Meyendorff

Traducere: Alexandru I. Stan

Editură: Nemira

Colecție: Byzantivm

An: 2011

Preț: 50 RON

„Ȋn creuzetul imperial bizantin, așa cum susține autorul, se exprimă atât specificitatea elementelor orientale, cât și esențializarea elementelor de gândire greacă, dar și creștină, fără ca un anumit echilibru să fie perturbat ȋn civilizația bizantină, cu toată impresia de eterogenitate existentă.

Raționalitatea se dezvoltă aici prin diverse contacte, fără a afecta excelența unei spiritualități monahale ai cărei reprezentanți prestigioși, printre care Ioan Scărarul și Simeon Noul Teolog, rezistă trecerii timpului prin profunzimea trăirii și a redării acesteia ȋn registru filosofic. Astfel, Dionisie Pseudo-Areopagitul și Maxim Mărturisitorul ȋși vor lăsa amprenta gândirii, fondate pe trăirea spirituală a relației cu Dumnezeu.

Emulația gândirii bizantine a continuat până la căderea Imperiului, ștafeta fiind preluată de popoarele ortodoxe din Răsăritul creștin.“ (Eduard Florin Tudor)

Despre autor:

S-a nascut pe 17 februarie 1926 in Neuilly-sur-Seine, o suburbie a Parisului. A urmat cursurile scolii secundare in Franta iar studiile teologice le-a urmat in cadrul Institutului Teologic Sfantul Serghie din Paris (1949).  In anul 1948 devine licentiat in litere la Sorbona, iar mai tarziu, obtine o Diploma da studii superioare (1949) , o Diploma din partea scolii practice de Inalte Studii (1954), si Doctoratul in Litere (1958).

In Franta a fost Profesor asistent de Istoria Bisericii in cadrul Institutului Teologic, si bursier in cadrul Centrului National de Cercetare Stiintifica. Disertatia pentru doctorat a vizat teologia Sfantului Grigorie Palama. Prin studiile sale, a pus cu precadere in valoare „palamismul” in cadrul teologiei ortodoxe contemporane.

Va fi hirotonit preot, devenid profesor de Istoria Bisericii si Patristica la Seminarul Teologic  Sfantul Vladimir din New York (1959). In tot acest timp, parintele John Meyendorff tinea prelegeri ca lector de teologie bizantina in cadrul Universtatii Harvard, si ca Profesor de I Fordham (din1967).

A fost profesor adjunct in cadrul Universitatii Columbia si Uniunii Seminariilor Teiologice tinand numeroase  prelegeri de obicei in campusuri universitare si cu ocazia anumitor evenimente bisericesti. A detinut pozitia de Decan al Seminarului Sfantul Vladimir din martie 1984 pana in iunie 1992.

Parintele John Meyendorff  s-a retras din functia de decan al Seminarului Sfantul Vladimri pe 30 iunie 1992. A trecut la Domnul pe 22 iulie, in acelasi an. (Informații preluate de pe crestinortodox.ro)

 

Etichete: ,

Cunoașterea lui Dumnezeu – Karl Barth


Cunoasterea_lui_dumnezeu_heraldAutor: Karl Barth

Traducere: Laurențiu Kerstesz și Emanuel Fisteag

Editură: Herald

An: 2011

Preț: 22 RON

Cunoașterea lui Dumnezeu face pereche cu o altă carte a celebrului teolog protestant, publicată în urmă cu câțiva ani de aceeași editură: Dogmatica Bisericii.

Intr-o lume in continua schimbare, omul are nevoie de stabilitate si de cunoasterea adevaratului sens al existentei sale. Conditia de om presupune in mod firesc a trai ancorat in realitatea acestei lumi si, in mod tainic, in partasie cu realitatea divina.

Cunoasterea lui Dumnezeu si a naturii umane in relatie cu Dumnezeu poate fi stabilita numai prin revelatia lui Dumnezeu in Iisus Hristos. Sensul si valoarea adevarata a omului pot fi intelese numai in aceasta lumina, potrivit lui Barth. In cele 20 de prelegeri care formeaza continutul acestei lucrari, Barth vorbeste cu tarie despre cunoasterea unicului si singurului Dumnezeu si despre slujirea lui Dumnezeu de catre om, oferind raspunsuri la intrebarile esentiale ale crestinatatii.

Pentru teologul reformat, Dumnezeu poate fi slujit doar prin unica si adevarata Sa Biserica, care il are pe Iisus ca fondator si principal sustinator. Pentru ca Dumnezeu se reveleaza omului prin Iisus Hristos, omul este chemat sa fie recunoscator, adica sa recunoasca gloria lui Dumnezeu in existenta sa si sa o actualizeze prin rugaciune, facand in asa fel incat sa aiba credinta in Dumnezeul care este Creatorul si Domnul intregii lumi.

*

Ce am sti despre intuneric, despre soarta si profunzimile vietii umane fara lumina revelatiei care strapunge intunericul? Cum ar putea omul sa stie ca a pacatuit impotriva lui Dumnezeu si ca este impotriva lui Dumnezeu, daca nu stie ca Dumnezeu este pentru el? Cum ar putea omul sa stie ca el insusi poate fi indreptatit fara sa faca absolut nimic, daca nu stie ca Dumnezeu Insusi l-a indreptatit pentru raul pe care il face? Daca stim ca am pacatuit fara motiv impotriva gloriei lui Dumnezeu si ne-am pierdut propria glorie, atunci stim deja ca gloria lui Dumnezeu a devenit cu atat mai mare. Daca stim ca nu ne putem salva pe noi insine, stim deja ca suntem salvati de Dumnezeu.

Karl Barth

Cuprins

 Prefata

Confesiunea Scotiana de la 1560

I: „Teologia naturala” si invatatura reformata

II. Unicul Dumnezeu

III. Dumnezeul maiestuos si personal

IV. Gloria lui Dumnezeu si gloria omului

V. Calea omului

VI. Revelatia lui Dumnezeu in Isus Hristos

VII. Deciziile lui Dumnezeu si alegerea omului

VIII. Lucrarea lui Dumnezeu si salvarea omului

IX. Imparatia lui Dumnezeu in viata viitoare si prezenta a omului

X. Libertatea de a crede

XI. Adevarata viata crestina

XII. Porunca ce indruma viata crestina

XIII. Adevarata viata crestina

XIV. Taina Bisericii

XV. Organizarea Bisericii

XVI. Conducerea Bisericii

XVII. Slujirea Bisericii ca actiune divina

XVIII. Serviciul Bisericesc ca actiune umana

XIX. Slujirea lui Dumnezeu de catre stat

XX. Darul mangaierii si al sperantei

 

Etichete: ,

Euharistia. Taina Împărăției – Alexander Schmemann


EuharistiaAutor: Alexander Schmemann

Traducere: pr. Boris Răduleanu

Editură: Sophia

An: 2012

Preț: 25 RON

Cartea reprezintă o reeditare, prima ediție fiind publicată la Editura Anastasia, în 1993.

Prezentarea editurii:

Îndrăznim să afirmăm că lucrarea părintelui Alexander Schmemann este mult grăitoare pentru toți – clerici şi laici, teologi şi neteologi. Ea nu este o carte de filosofie religioasă, ci are un conținut izvorât din trăirea inimii lui curate de preot şi de profesor, înrădăcinată în credința vie şi lucrătoare şi luminată de har. Cei care o vor citi cu mintea în inimă credem că îşi vor restructura şi reevalua concepția asupra creştinismului, asupra Bisericii, asupra Sfintei Liturghii, dar mai ales asupra Sfintei Euharistii şi vor pătrunde astfel esența şi valoarea incomensurabilă şi universală a Euharistiei, ca Jertfă a Împărăției, ca Viața vieții noastre.

În această lucrare de acum clasică a  teologiei liturgice, autorul cheamă nu la reforme și modernizări ale vieții  cultice, ci la o întoarcere către viziunea și experiența pe care Euharistia le‑a  adus chiar de la început în viața Bisericii. Analizând pas cu pas Euharistia, părintele Schmemann își inițiază cititorii, într‑un mod elocvent și clar, în Cina Împărăției.

Jean Claude Larchet despre ediția franceză a volumului:

Părintele Alexandre a fost observator la Conciliul Vatican II şi ne-am putea întreba, ca şi părintele Mihail Pomazansky (fost profesor la Seminarul din Jordanville, foarte cunoscut în Statele Unite, care a supus teologia liturgică a părintelui Alexandre unei severe critici – a se vedea, de exemplu, site-ul de pe Internet: http://www.orthodoxinfo.com/phronema/pom_lit.aspx și în limba română: http://saraca.orthodoxphotos.com/biblioteca/teologia_liturgica_pr_schmemann.htm) dacă părintele Alexandre n-a fost cumva influenţat de catolicismul social şi implicaţiile lui liturgice, foarte în vogă în anii şaizeci; alţi autori au vorbit de o „protestantizare” a Liturghiei ortodoxe. În ceea ce ne priveşte, ni se pare că părintele Alexandre se arată a fi fost influenţat de fapt de teoriile tip sobornost, care au cunoscut un mare succes în Rusia la finele secolului al XIX-lea (în mod particular de gânditori ca Kireievskişi Homiakov, cărora Olivier Clément, în cartea sa despre N. Berdiaev, le reproşa de a fi conceput la urma urmelor comuniunea drept „un fel de fuziune într-un organism în care fiecare nu este decât o porţiune”) şi de existenţialismul şi personalismul moderne (promovate în lume de emigraţia rusă, de N. Berdiaev, şi mult mai târziu în lumea grecească de C. Yannaras şi I. Zizioulas), care  au dezavantajul de a fi redus persoana la dimensiunea ei relaţională.

Deși teza pe care Părintele Alexandre încearcă să o impună este ca o prismă ce denaturează, prin exclusivismul şi caracterul său prea sistematic, ansamblul comentariului, pot fi găsite în acesta din urmă, după ce-l vom fi citit cu rezerve şi îi vom fi corectat excesele, numeroase înţelesuri profunde din care vom avea mult de câştigat

(textul integral poate fi citit pe doxologia.ro)

 

Etichete: , , ,

 
%d blogeri au apreciat asta: